ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 547/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele: Prin sentința penală nr. 122 din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul P.I.A. împotriva rezoluției nr. 452/P/2010 din 20 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 737/II/2/2010 din 29 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind pe intimatul J.R., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că nemulțumirile petiționarul sunt legate de încadrarea juridică dată faptei sale de către procurorul intimat J.R., care a dispus trimiterea sa în judecată în dosarul nr. 210/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru infracțiunile de tentativă de omor deosebit de grav, tâlhărie calificată și distrugere, prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) și (2) rap. la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 211 alin. (2) ind. 1 lit. a) și c) C. pen. și art. 217 alin. (4) C. pen. însă, aceste nemulțumiri nu pot constitui motive pentru tragerea la răspundere a magistratului. Magistratul procuror are posibilitatea conferită de lege de a dispune asupra încadrării juridice a faptelor pentru care efectuează acte de urmărire penală, ținând seama de probele existente la dosar și de prevederile legale aplicabile, fără ca reținerea unei anumite încadrări să constituie un abuz în serviciu contra intereselor persoanei cercetate.

Petiționarul a avut posibilitatea legală de a solicita schimbarea încadrării juridice atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanțelor investite cu judecarea cauzei, însă prin sentința penală nr. 207 din 30 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu, menținută prin decizia penală nr. 181/A din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia, definitivă prin nerecurare, petiționarul a fost condamnat pentru faptele menționate, fiind reținută încadrarea juridică dată de intimatul procuror. A proceda la verificarea actelor întocmite de magistrat în cauză și a formula aprecieri în legătură cu legalitatea soluțiilor pronunțate, în afara cadrului menționat și în lipsa oricăror indicii din care să rezulte reaua-credință în instrumentarea dosarului, ar echivala cu o imixtiune nejustificată în activitatea jurisdicțională și ar aduce atingere independenței magistratului în adoptarea soluției.

Întrucât în cauză lipsesc indiciile din care să rezulte încălcări cu rea credință ale atribuțiilor de serviciu ale procurorului, acesta desfășurându-și activitatea în limitele prerogativelor conferite de lege, Curtea a constatat că în mod corect a fost adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Împotriva acestei soluții a formulat recurs petiționarul P.I.A. fără însă a-l motiva în fapt și în drept. La data de 27 ianuarie 2011 a fost primită prin registratura instanței și depusă la dosar, cererea scrisă a petentului de retragere a recursului declarat. În aceste condiții având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc.

pen., partea poate retrage recursul și în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 369 din același cod, retragerea fiind făcută personal de petiționar, se va lua act de retragerea recursului. Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Ia act de retragerea recursului declarat de petiționarul P.I.A. împotriva sentinței penale nr. 122 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2011.