ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 547/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, instanța constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 2 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul P.I.A. împotriva rezoluției nr. 452/P/2010 din 20 septembrie 2010

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția

nr. 737/II/2/2010 din 29 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind pe intimatul J.R., procuror în

cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că

nemulțumirile petiționarul sunt legate de încadrarea juridică dată faptei sale

de către procurorul intimat J.R., care a dispus trimiterea sa în judecată în

dosarul nr. 210/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru

infracțiunile de tentativă de omor deosebit de grav, tâlhărie calificată și

distrugere, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) rap. la art. 176

alin. (1) lit. d) C. pen., art. 211 alin. (2) ind. 1 lit. a) și c) C. pen. și

art. 217 alin. (4) C. pen. însă, aceste nemulțumiri nu pot constitui motive

pentru tragerea la răspundere a magistratului.

Magistratul procuror are posibilitatea conferită de

lege de a dispune asupra încadrării juridice a faptelor pentru care efectuează

acte de urmărire penală, ținând seama de probele existente la dosar și de

prevederile legale aplicabile, fără ca reținerea unei anumite încadrări să

constituie un abuz în serviciu contra intereselor persoanei cercetate.

Petiționarul a avut posibilitatea legală de a

solicita schimbarea încadrării juridice atât în cursul urmăririi penale, cât și

în fața instanțelor investite cu judecarea cauzei, însă prin sentința penală

nr. 207 din 30 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu, menținută prin decizia

penală nr. 181/A din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia, definitivă

prin nerecurare, petiționarul a fost condamnat pentru faptele menționate, fiind

reținută încadrarea juridică dată de intimatul procuror.

A proceda la verificarea actelor întocmite de

magistrat în cauză și a formula aprecieri în legătură cu legalitatea soluțiilor

pronunțate, în afara cadrului menționat și în lipsa oricăror indicii din care

să rezulte reaua-credință în instrumentarea dosarului, ar echivala cu o

imixtiune nejustificată în activitatea jurisdicțională și ar aduce atingere

independenței magistratului în adoptarea soluției.

Întrucât în cauză lipsesc indiciile din care să

rezulte încălcări cu rea credință ale atribuțiilor de serviciu ale

procurorului, acesta desfășurându-și activitatea în limitele prerogativelor

conferite de lege, Curtea a constatat că în mod corect a fost adoptată o

soluție de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe prevederile art. 10 lit.

a) C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs

petiționarul P.I.A. fără însă a-l motiva în fapt și în drept. La data de 27

ianuarie 2011 a fost primită prin registratura instanței și depusă la dosar,

cererea scrisă a petentului de retragere a recursului declarat.

În aceste condiții având în vedere că potrivit

dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., partea poate

retrage recursul și în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 369

din același cod, retragerea fiind făcută personal de petiționar, se va lua act

de retragerea recursului.

Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art.

189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea

recursului declarat de petiționarul P.I.A. împotriva sentinței penale nr. 122

din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2011.