ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2777/2011

Asupra recursurilor penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, s ecția penală, în dosarul nr. 7537/99/2010 a fost condamnat inculpatul C.D.M. , la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul U.C.A. , la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. , art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen. In baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate acestora, reținerea și arestarea preventivă de la 3 august 2010 la zi. Împotriva sentinței instanței de fond, au declarat apel cei doi inculpați, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la nr. 7537/99/2010. Prin încheierea din 28 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins cererile formulate de inculpații C.D.M.

și U.C.A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de cei doi inculpați, în temeiul art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților C.D.M. - și U.C.A. aflați în Penitenciarul Iași. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin în continuare, în cauză fiind întrunite prevederile art. 143 C. proc. pen. , dar și cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. , atât prin prisma cuantumului pedepsei prevăzute de norma de incriminare pentru faptele presupus a fi comise de inculpați cât și prin prisma pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.

S-a reținut că în cauză există indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați și este îndeplinită condiția pericolului concret pentru ordinea publică, incriminarea infracțiunii de trafic de droguri fiind forma prin care statul asigură funcționarea normală a instituțiilor sale, fiind neîndoielnic că lăsarea în libertate a inculpaților, cercetați pentru fapte de acest gen prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva încheierii prin care s-a menținut starea de arest preventiv, au declarat recurs inculpații C.D.M. și U.C.A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpații C.D.M.

și U.C.A. sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că în luna iulie 2010, inculpatul C.D.M. a importat din Republica Chineză, fără drept cantitatea totală de 500,02 gr. mefedronă, substanță ce se încadrează în categoria drogurilor de mare risc, iar inculpatul U.C.A. l-a ajutat pe inculpatul C. în sensul că a supravegheat traseul pachetului și a asigurat predarea acestuia către destinatar. Inculpații au fost arestați preventiv la data de 3 august 2010 în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat având în vedere că pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru faptele comise de inculpați este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică a faptelor presupus a fi săvârșite constă în gravitatea deosebită a acestora, modalitatea în care inculpații au acționat și impactul unor astfel de fapte asupra siguranței colective. În plus, împotriva inculpaților a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, care, chiar nedefinitivă, conduce la presupunerea rezonabilă că aceștia sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Apreciind că față de gravitatea deosebită a infracțiunilor, temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune și din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Împrejurarea că a trecut o anumită perioadă de timp de la data arestării preventive a inculpaților nu este de natură să diminueze gradul de pericol pentru ordinea publică a faptelor deduse judecății, există însă indicii în cauză că, dacă ar fi lăsați în libertate, inculpații ar putea comite fapte de același gen. Față de aceste considerente, recursurile inculpaților sunt nefondate, iar în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.D.M. și U.C.A. împotriva încheierii din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 7537/99/2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 27 iulie 2011.