ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2777/2011

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 195 din 5 aprilie 2011

pronunțată de Tribunalul Iași, s

ecția

penală, în dosarul nr. 7537/99/2010 a fost condamnat inculpatul C.D.M.

,

la

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 3 alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și

art. 76 lit. a) C. pen.

Prin aceeași

sentință a fost condamnat inculpatul U.C.A.

,

la pedeapsa rezultantă de 5 ani și

10 luni închisoare și 2 ani

interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.

pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3

alin. (2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

, art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen.

In baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a

menținut starea de

arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele

aplicate acestora, reținerea și arestarea preventivă de la 3 august 2010 la zi.

Împotriva sentinței instanței de fond, au

declarat apel cei doi inculpați, cauza

fiind înregistrată pe rolul

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la nr.

7537/99/2010.

Prin încheierea din 28 iunie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, s-au

respins cererile formulate de inculpații

C.D.M.

și U.C.A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă

a obligării de a nu părăsi localitatea.

Procedând la verificarea legalității și

temeiniciei măsurii arestului preventiv

față de cei doi inculpați, în

temeiul art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților C.D.M.

- și

U.C.A.

aflați în

Penitenciarul Iași.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de

apel a constatat că temeiurile

care

au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților

se mențin în continuare, în cauză fiind întrunite prevederile art. 143 C. proc.

pen.

, dar și cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

, atât prin prisma cuantumului pedepsei prevăzute

de norma de incriminare

pentru faptele presupus a fi comise de inculpați

cât și prin prisma pericolului

pentru

ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.

S-a reținut că în cauză există indicii temeinice

că inculpații au comis faptele

pentru care sunt cercetați și este

îndeplinită condiția pericolului concret pentru

ordinea publică, incriminarea infracțiunii de trafic de droguri fiind

forma prin care

statul asigură

funcționarea normală a instituțiilor sale, fiind neîndoielnic că lăsarea

în

libertate a inculpaților, cercetați pentru fapte de acest gen prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Împotriva

încheierii prin care s-a menținut starea de arest preventiv, au

declarat recurs inculpații C.D.M. și U.C.A.,

solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de

libertate.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că inculpații C.D.M.

și U.C.A.

sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (2)

rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și

respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin.

(2) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., constând în aceea că în luna

iulie 2010, inculpatul C.D.M. a

importat din Republica Chineză,

fără drept

cantitatea totală de 500,02 gr. mefedronă, substanță ce se încadrează în

categoria drogurilor de mare risc, iar inculpatul U.C.A. l-a

ajutat pe

inculpatul C. în sensul că a supravegheat traseul pachetului și a asigurat

predarea acestuia către destinatar.

Inculpații au fost arestați preventiv la data de

3 august 2010 în temeiul art.

148 lit. f) C. proc. pen.

Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive

nu s-au

schimbat având în vedere că pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru

faptele

comise de inculpați este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru

ordinea publică a faptelor presupus a fi săvârșite

constă în gravitatea deosebită a

acestora,

modalitatea în care inculpații au acționat și impactul unor astfel de fapte

asupra

siguranței colective.

În plus, împotriva inculpaților a fost pronunțată

o hotărâre de condamnare,

care,

chiar nedefinitivă, conduce la presupunerea rezonabilă că aceștia sunt autorii

faptelor

pentru care au fost trimiși în judecată.

Apreciind că față de gravitatea deosebită a

infracțiunilor, temeiurile care au

dus

la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun

în continuare menținerea acesteia

măsuri, înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției

Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției

României referitoare la libertatea

individuală,

care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate

dispune atunci când există motive temeinice că

s-a săvârșit o infracțiune și din

necesitatea de a împiedica să se

săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară

astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților

cetățenilor, desfășurarea

în bune condiții a procesului penal.

Împrejurarea că a trecut o anumită perioadă de

timp de la data arestării

preventive

a inculpaților nu este de natură să diminueze gradul de pericol pentru ordinea

publică a faptelor deduse judecății, există însă indicii în cauză că, dacă ar

fi lăsați în libertate, inculpații ar putea comite fapte de același gen.

Față de aceste considerente, recursurile

inculpaților sunt nefondate, iar în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc.

pen. urmează a fi respinse.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor

fi obligați recurenții

inculpați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de inculpații C.D.M.

și U.C.A. împotriva încheierii din 28 iunie 2011 a

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în dosarul

nr. 7537/99/2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma

de câte 100 lei reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27 iulie 2011.