ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 621/2012

Asupra recursului de

față;

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

17 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5906/114/2011, Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre

altele, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a

constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților

D.L. și I.L. și a menținut această măsură.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut în esență că temeiurile care au determinat

privarea de libertate a celor doi inculpați subzistă și în prezent.

Totodată, s-a reținut

că menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați este în

concordanță și cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția pentru

apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, potrivit cu care

dreptul unei persoane la libertate și siguranță nu este încălcat în situația în

care aceasta este deținută legal pe baza condamnării pronunțate de către un

tribunal competent, inculpații în cauză fiind condamnați de instanța de fond la

pedeapsa de 4 ani și respectiv 3 ani închisoare, cu executare în regim de

detenție.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.L. solicitând să fie

judecată în stare de libertate arătând că  nu mai subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpată nu este fondat

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține

că inculpații D.L. și I.L. au fost condamnați prin sentința penală nr. 165 din

data de 24 noiembrie 2011 a Tribunalului Buzău, la pedeapsa de 4 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit.

b) C. pen. și respectiv 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., ambii pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic cu minori prev. și ped. de art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) - 76 lit.

a) C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 71 C. pen. s-a aplicat acestora și pedeapsa accesorie a

interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și

lit. b) C. pen.

Conform art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților iar

potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus pentru fiecare din durata

pedepsei reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 18 august 2011,

la zi.

Pentru a hotărî

astfel, pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în cursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: plângerea și

declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor C.D.G., Z.G., S.I.,

E.C., C.F., P.R., P.G., Ș.I.C., O.L., procesul verbal de verificare a agendei

telefonice, procesul verbal de percheziție domiciliară, prima instanță a

reținut, în esență, că în perioada iulie-august 2011, inculpații au găzduit pe

minorele D.O.A. și D.N.D., au racolat clienți dornici de favoruri sexuale și

le-au exploatat pe acestea prin obligarea la practicarea prostituției în scopul

obținerii unor foloase materiale.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpații D.L., I.L. și G.M., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, calea de atac formulată fiind înregistrată pe

rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. 5906/114/2011.

La termenul din 17

februarie 2012, instanța de apel  procedând din oficiu la verificarea stării de

arest a inculpaților D.L. și I.L. în temeiul dispozițiilor art. 3002 raportat

la art. 160b C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive luată față de cei doi inculpații .

La dosar există

indicii temeinice din care rezultă că inculpata D.L. a comis fapta reținută în

sarcina sa, respectiv infracțiunea de trafic cu minori, prev. de art. 13 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text

de lege în baza căruia a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare .

Fapta săvârșită de

inculpata D.L., constă în aceea că împreună cu inculpatul M.M. în perioada

iulie - august 2011, au recrutat și găzduit două minore – D.O.A. (15 ani) și

D.N.D. (14 ani), în scopul exploatării prin obligarea la practicarea

prostituției.

Se constată că și

condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în

cauză cumulativ. Astfel pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

săvârșită de inculpată este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe

că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

pericol ce este reliefat de gravitatea faptelor dar și consecințele pe care

acestea le-au au asupra dezvoltării fizice și psihice a victimelor minore.

Faptul că în cauză a

intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în

continuare privarea de libertate a inculpatei pentru buna desfășurare a

procesului penal.

Față de

considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării

preventive față de inculpată, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este legală

și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata D.L. împotriva încheierii din 17

februarie 20112 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5906/114/2011.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2012.