ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 926/2012

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5906/114/2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților D.L. și I.L. și a menținut această măsură. Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților D.L. și I.L. subzistă și determină menținerea în continuare a stării de arest a acestora. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.L.

Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpată nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr. 165 din data de 24 noiembrie 2011 Tribunalul Buzău, secția penală, în baza art. 13 alin. (1) și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata D.L., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. A menținut starea de arest și a dedus la zi reținerea și arestul preventiv cu începere de la 18 august 2011. În fapt, prima instanță a reținut în esență că, în perioada iulie - august 2011, inculpata împreună cu coinculpații M.M., G.M. și I.L. au racolat clienți dornici de favoruri sexuale și le-au exploatat pe minorele D.O.A. și D.N.D., prin obligarea la practicarea prostituției în scopul obținerii unor foloase materiale. Nemulțumită de soluția pronunțată, inculpata a declarat apel împotriva sentinței de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în vederea soluționării apelurilor declarate de inculpații D.L., I.L.

și G.M. Procedându-se la verificarea legalității arestării preventive se constată că în mod corect Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut arestarea preventivă a inculpatei reținându-se că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive nu s-au modificat. Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpată prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave respectiv aceea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii. În cauză a fost legal stabilită existența infracțiunii reținută în sarcina inculpatei precum și vinovăția în legătură cu comiterea acesteia iar faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanelor încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 din CEDO. Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive a inculpatei, astfel că Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.L. împotriva încheierii din 15 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5906/114/2011. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2012.