ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 926/2012

Asupra recursului de

față;

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 martie 2012 pronunțată

în Dosarul nr. 5906/114/2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, printre altele, în baza art. 3002 rap. la art.

160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive a inculpaților D.L. și I.L. și a menținut această

măsură.

Pentru a pronunța

această încheiere instanța a reținut că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a inculpaților D.L. și I.L. subzistă și determină menținerea în

continuare a stării de arest a acestora.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.L.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpată nu este fondat

urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr. 165 din data de

24 noiembrie 2011 Tribunalul Buzău, secția penală, în baza art. 13 alin. (1) și

3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) - 76

lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata D.L., la pedeapsa de 4 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit.

b) C. pen.

A aplicat art. 71-64

lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

A menținut starea de

arest și a dedus la zi reținerea și arestul preventiv cu începere de la 18

august 2011.

În fapt, prima

instanță a reținut în esență că, în perioada iulie - august 2011, inculpata

împreună cu coinculpații M.M., G.M. și I.L. au racolat clienți dornici de

favoruri sexuale și le-au exploatat pe minorele D.O.A. și D.N.D., prin

obligarea la practicarea prostituției în scopul obținerii unor foloase

materiale.

Nemulțumită de

soluția pronunțată, inculpata a declarat apel împotriva sentinței de

condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în vederea soluționării

apelurilor declarate de inculpații D.L., I.L. și G.M.

Procedându-se la

verificarea legalității arestării preventive se constată că în mod corect

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a menținut arestarea preventivă a inculpatei reținându-se că temeiurile de fapt

și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive nu s-au

modificat.

Înalta Curte

apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de

împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate

de inculpată prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave respectiv aceea

de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lăsarea în libertate a

acesteia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică prin crearea

unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de

justiție.

Pe de altă parte

asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea

legii.

În cauză a fost legal

stabilită existența infracțiunii reținută în sarcina inculpatei precum și

vinovăția în legătură cu comiterea acesteia iar faptul că a fost pronunțată o

hotărâre de condamnare nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea

libertății persoanelor încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în

concordanță cu prevederile art. 5 din CEDO.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării

preventive a inculpatei, astfel că Înalta Curte în conformitate cu prevederile

art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata D.L. împotriva încheierii din 15

martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5906/114/2011.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 martie 2012.