ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4013/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Galați, reclamanta SC A.M. SA Galați a solicitat în

contradictoriu cu pârâții A.N.V. și A.N.A.F. anularea deciziei pentru

regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul

vamal și a procesului verbal de control prin care au fost stabilite obligații

fiscale în sumă totală de 434.765 lei, reprezentând TVA și accesorii.

Prin sentința civilă nr. 122 din 27

aprilie 2010, Curtea de Apel Galați a declinat competența de soluționare a

cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta SC A.M. SA Galați în

contradictoriu cu pârâții D.R.A.O.V. Galați, M.F.P., A.N.A.F. și A.N.V., în

favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că actul administrativ atacat are ca

obiect T.V.A. și accesorii în cuantum de până la 500.000 lei, astfel că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1), în sensul că este fără

relevanță calitatea organului emitent de autoritate publică locală sau

centrală, competența fiind atrasă de pragul valoric de 500.000 lei.

Împotriva Sentinței civile nr. 122

din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs A.N.A.F., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

În esență, autoritatea recurentă a

susținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalele

administrativ fiscale au competența să judece litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

iar nu și litigiile privind acte administrative emise de o autoritate publică

centrală.

Or, se arată în continuare, actul

administrativ fiscal atacat în cauză a fost emis de o autoritate publică

centrală, ceea ce atrage competența Curții de apel, potrivit art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

D.G.V. Galați, în nume propriu și

pentru A.N.V. a formulat întâmpinare prin care, în esență, a susținut recursul.

Societatea comercială intimată a

formulat întâmpinare prin care, în esență, a susținut că soluția instanței de

fond este legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

În cauză, este necontestat că actul

administrativ fiscal atacat îl reprezintă Decizia nr. 13312 din 14 mai 2009

emisă de A.N.A.F. pentru o creanță de 439.765,00 lei reprezentând TVA și

accesorii.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, în privința competenței

materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura

juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca

obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora

sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.

Astfel, dacă nu este vorba de un act

administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul

local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de

instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul administrativ

aparține unui organ sau instituții locale și, respectiv, instanței de

contencios administrativ a Curții de apel, când actul atacat aparține unui

organ sau instituții centrale, cu competență națională.

Pe de altă parte, dacă obiectul

litigiului îl formează un act administrativ fiscal, ca în cauza de față,

competența materială aparține tribunalului sau Curții de apel, după cum actul

atacat privește o valoare mai mică sau egală cu 500.000 lei, ori o valoare mai

mare de 500.000 lei.

Astfel fiind, rezultă că instanța de

fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, stabilind competența în

favoarea tribunalului în conformitate cu dispozițiile legale citate mai sus și

cu jurisprudența constantă a Secției de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în această problemă.

În consecință, având în vedere

considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.A.F.

împotriva sentinței civile nr. 122 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2010.