ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4013/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC A.M. SA Galați a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.V. și A.N.A.F. anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și a procesului verbal de control prin care au fost stabilite obligații fiscale în sumă totală de 434.765 lei, reprezentând TVA și accesorii. Prin sentința civilă nr. 122 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta SC A.M. SA Galați în contradictoriu cu pârâții D.R.A.O.V.

Galați, M.F.P., A.N.A.F. și A.N.V., în favoarea Tribunalului Galați. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că actul administrativ atacat are ca obiect T.V.A. și accesorii în cuantum de până la 500.000 lei, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1), în sensul că este fără relevanță calitatea organului emitent de autoritate publică locală sau centrală, competența fiind atrasă de pragul valoric de 500.000 lei. Împotriva Sentinței civile nr. 122 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A.N.A.F., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

În esență, autoritatea recurentă a susținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalele administrativ fiscale au competența să judece litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, iar nu și litigiile privind acte administrative emise de o autoritate publică centrală. Or, se arată în continuare, actul administrativ fiscal atacat în cauză a fost emis de o autoritate publică centrală, ceea ce atrage competența Curții de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. D.G.V. Galați, în nume propriu și pentru A.N.V. a formulat întâmpinare prin care, în esență, a susținut recursul.

Societatea comercială intimată a formulat întâmpinare prin care, în esență, a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Recursul este nefondat. În cauză, este necontestat că actul administrativ fiscal atacat îl reprezintă Decizia nr. 13312 din 14 mai 2009 emisă de A.N.A.F. pentru o creanță de 439.765,00 lei reprezentând TVA și accesorii.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, în privința competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal. Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul administrativ aparține unui organ sau instituții locale și, respectiv, instanței de contencios administrativ a Curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.

Pe de altă parte, dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ fiscal, ca în cauza de față, competența materială aparține tribunalului sau Curții de apel, după cum actul atacat privește o valoare mai mică sau egală cu 500.000 lei, ori o valoare mai mare de 500.000 lei. Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, stabilind competența în favoarea tribunalului în conformitate cu dispozițiile legale citate mai sus și cu jurisprudența constantă a Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în această problemă. În consecință, având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 122 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.