ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

1.

Cadrul procesual.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC A.M.G. S.A. a formulat contestație

împotriva deciziei ANAF nr. 375 din 12 octombrie 2009, solicitând în

contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de

Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională de

Accize și Operațiuni Vamale Galați, anularea acesteia și exonerarea reclamantei

de la plata sumelor stabilite prin respectiva decizie.

Prin cererea de completare a acțiunii depusă

la data de 18 mai 2010 reclamanta a solicitat în principal repunerea în

termenul de 6 luni de formulare a contestației, prevăzut de art. 11 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, conform dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Decretul

nr. 167/1958 și în subsidiar, constatarea existenței motivelor temeinice care

au justificat depășirea termenului de 6 luni, motivat de perturbarea traficului

aerian din cauza norului de cenușă format ca urmare a eruperii unuia dintre

vulcanii activi din Islanda făcând imposibilă deplasarea împuternicitului

societății T.A.F.L.G. în România pentru a lua decizia finalizării și expedierii

contestației, aceasta fiind singura persoană care acționa în acest sens.

Prin întâmpinare, pârâtele Agenția Națională

de Administrare Fiscală și Direcția Regională Vamală Galați au solicitat

respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, acțiunea fiind formulată peste

termenul de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

Prin sentința nr. 223 din 21 octombrie 2010,

Curtea de Apel Galați a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca tardiv

introdusă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a

reținut, în esență, următoarele:

Decizia ANAF nr. 375 din 12 octombrie 2009,

de soluționare în cadrul procedurii administrative prealabile a contestației

formulată de SC A.M.G. SA împotriva deciziei de regularizare nr. 11455 din 18

mai 2007 și procesului-verbal de control nr. 11033 din 15 mai 2007, emise de

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, a fost primită de

către reclamantă la data de 15 octombrie 2009, fiind înregistrată sub nr. 12761

din 15 octombrie 2009.

Acțiunea în contencios administrativ a fost

depusă și înregistrată la Curtea de Apel Galați la data de 27 aprilie 2010.

Având în vedere atât textul art. 11 alin. (1)

lit. a) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cât și prevederile art. 101 alin.

(3) C. proc. civ., rezultă că pentru acțiunea îndreptată împotriva deciziei

ANAF nr. 375 din 12 octombrie 2009, a deciziei de regularizare nr. 11455 din 18

mai 2007 și procesului-verbal de control nr. 11033 din 15 mai 2007 a intervenit

prescripția, acțiunea fiind formulată și transmisă peste termenul de 6 luni de

la "data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă".

Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite

condițiile pentru repunerea în termenul de formulare a contestației, motivele

invocate neputând constitui cauze temeinic justificate pentru care termenul de

prescripție a fost depășit.

Împotriva acestei hotărâri în temeiul legal,

a declarat recurs reclamanta S.C. A.M. S.A. Galați invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În principal, recurenta-reclamantă solicită

repunerea în termenul de contestație împotriva actului administrativ, de 6 luni

prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.

În subsidiar, prin cererea de recurs, se

solicită constatarea existenței motivelor temeinice care au justificat

depășirea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 și aplicabilitatea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea

contenciosului administrativ.

Prin motive comune aferente acestor

solicitări recurenta-reclamantă arată că, fiind în prezența unui termen de

prescripție, acesta este supus din punct de vedere al naturii juridice, acelorași

reguli referitoare la prescripția extinctivă, potrivit Decretului nr. 167/1958,

respectiv va putea fi întrerupt, suspendat sau se va putea cere repunerea în

termen. Constatarea existenței motivelor temeinice care i-a împiedicat să se

încadreze în termenul de 6 luni motivat de perturbarea traficului aerian din

cauza norului de cenușă format ca urmare a eruperii unuia dintre vulcanii

activi, acest nor de cenușă a determinat anularea tuturor zborurilor pe

teritoriul Europei, ceea ce a făcut imposibilă deplasarea împuternicitului

societății T.A.F.L.G. în România pentru a finaliza și expedia contestația.

Recurenta-reclamantă formulează critici în

baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cu motivarea că hotărârea cuprinde motive

contradictorii deoarece acțiunea este respinsă ca tardivă însă în dispozitivul

hotărârii acțiunea este respinsă ca prescrisă, și nu cuprinde motivele pe care

se sprijină.

Un ultim motiv de recurs vizează

nelegalitatea conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță nu

a luat în considerare motivele de natură obiectivă care au determinat depășirea

termenului de 6 luni înăuntrul căruia putea fi atacat actul administrativ.

Prin întâmpinarea depusă conform art. 308 C.

proc. civ., la data de 16 ianuarie 2012, intimata Direcția Regională de Accize

și Operațiuni Vamale Galați a solicitat respingerea recursului ca nefondat

insistând asupra netemeiniciei argumentelor invocate de reclamantă în

susținerea cererii de repunere în termen, deoarece termenul în care reclamanta

putea depune cererea la instanța judecătorească era de 6 luni, în timp ce

perturbarea traficului aerian, ca urmare a norului de cenușă vulcanică, a fost

pentru o perioada de 3 zile, iar în interesul societății, împuternicitul

acesteia avea posibilitatea de a se deplasa și cu ajutorul altor mijloace de

transport, ce ar fi permis asigurarea prezenței sale pentru analizarea

situației și luarea măsurilor necesare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului.

Examinând cauza prin prisma motivelor

invocate de recurenta-reclamantă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum

și în baza art. 304

1

C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Prin hotărârea recurată prima instanță a

respins contestația formulată de S.C. A.M. S.A. împotriva deciziei A.N.A.F. nr.

375 din 12 octombrie 2009 de soluționare în cadrul procedurii prealabile a

contestației formulate de S.C. A.M. S.A. împotriva deciziei de regularizare nr.

11455 din 18 mai 2007 și procesului-verbal de control nr. 11033 din 15 mai 2007

emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, ca

tardiv formulată.

Sentința atacată reflectă interpretarea și

aplicarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și cuprinde motivele pe care se

sprijină expuse într-o manieră clară și logică, prima instanță apreciind în mod

corect că cererea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din

lege este tardiv formulată iar argumentele expuse în solicitarea de repunere în

termen nu sunt întemeiate.

Astfel s-a reținut în motivarea

considerentelor că decizia ANAF nr. 375 din 12 octombrie 2009 de soluționare în

cadrul procedurii prealabile a contestației formulate de S.C. A.M. S.A.

împotriva Deciziei de regularizare nr. 11455 din 18 mai 2007 și

procesului-verbal de control nr. 11033 din 15 mai 2007 emise de Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, a fost primită și

înregistrată de reclamantă sub nr. 12761 din 15 octombrie 2009.

Acțiunea, ce face obiectul prezentei cauze, a

fost depusă și înregistrată la Curtea de Apel Galați, în data de 27 aprilie

2010, peste termenul de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea

prealabilă.

Înalta Curte constată că instituția repunerii

în termen, astfel cum e reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.,

prevede că decăderea nu operează atunci când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să îndeplinească un

act de procedură în termenul legal.

Faptul că termenul prevăzut de lege pentru

depunerea și înregistrarea acțiunii împotriva actelor administrative menționate

a fost depășit de reclamantă pentru că o perioadă de 3 zile traficul aerian a

fost perturbat ca urmare a norului de cenușă vulcanică făcând imposibilă

deplasarea împuternicitului societății T.A.F.L.G. în România pentru a lua

decizia finalizării și expedierii contestației nu reprezintă o împrejurare mai

presus de voința părților, în înțelesul dat de lege acestei noțiuni.

Cum reclamanta, persoană juridică înființată

și organizată în conformitate cu legislația română ca societate comercială pe

acțiuni avea posibilitatea ca prin intermediul mijloacelor de comunicare

general cunoscute să ia măsuri pentru a fi îndeplinit acest act de procedură în

termenul de 6 luni și chiar în cele 3 zile pentru transmiterea deciziei

contestate și informarea împuternicitului societății asupra situației rezultate

din emiterea de ANAF, în mod corect prima instanță a apreciat că motivele

invocate de reclamantă nu pot fi reținute ca împrejurări mai presus de voința

părților.

Așa cum s-a apărat intimata prin întâmpinare

nedepunerea diligentelor necesare îndeplinirii procedurilor legale de adresare

a cererilor către instanțele judecătorești, nu poate constitui o circumstanță

favorabilă societății în soluționarea unei cereri de repunere în termen și nu

poate opera instituția repunerii în termen, cât timp nu a intervenit nici un

caz de forță majoră care să împiedice efectiv exercitarea dreptului conferit de

lege.

Mai mult termenul prevăzut de art. 11 lit. a)

din lege, de 6 luni este calificat ca un termen de prescripție și nu de

decădere, cu toate consecințele ce decurg dintr-o atare calificare.

Cum motivele invocate de recurenta-reclamantă

nu sunt suficient de întemeiate pentru depășirea scuzabilă a celor 6 luni, prin

admiterea excepției invocate de pârâte în mod corect prima instanță a respins

acțiunea.

recurs.

Față de cele expuse, în baza art. 312 C.

proc. civ. cu referire la art. 11 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ urmează a respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta

S.C. A.M. S.A. Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de S.C. A.M. S.A.

Galați împotriva sentinței nr. 223 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

februarie 2012.

Procesat

de GGC - CL