ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1249/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 332/R din 6 aprilie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.T., împotriva deciziei civile nr. 1212 din 10 decembrie 2008, dată de aceeași instanță. Pentru a decide astfel, instanța de retractare a reținut că hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii nu evocă fondul, cerință impusă prin dispozițiile art. 322 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins ca inadmisibil, prin decizia nr. 9198 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Or, se arată, hotărârea a cărei revizuire s-a cerut este irevocabilă, ceea ce înseamnă că nici hotărârea dată asupra revizuirii nu mai este susceptibilă de recurs. Împotriva susmenționatei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, A.T., reclamant în cauză, a formulat contestație în anulare. În motivarea căii extraordinare de atac fundamentată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatorul invocă aspecte legate de soluționarea în fond a cauzei respectiv pretinsa ignorare de către instanță a înscrisurilor pe care le-a depus la dosar și care fac dovada calității sale de proprietar asupra imobilului aflat în litigiu.

Contestația în anulare urmează a fi respinsă, în considerarea următoarelor argumente. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare. Ca atare, contestația în anulare specială, astfel cum a fost reglementată prin textul invocat ca temei al căii extraordinare de atac, poate fi exercitată numai în condițiile limitativ prevăzute de acest text, motivele acesteia neputând fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele vizate în mod expres de legiuitor.

În speță, contestatorul confundă semnificația sintagmei „greșeală materială” cu pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Or, așa cum s-a arătat, hotărârea atacată s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității recursului, în raport de prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. Așa fiind, contestația în anulare, urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A.T. împotriva deciziei civile nr. 9198 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.