ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1034/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 465 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în baza art.

183 C. pen., raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., s-a

dispus condamnarea inculpatului M.V., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare

pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Pe durata și

în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de

„a alege".

S-a menținut

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și

arestării preventive, din 16 august 2011 la zi.

S-a dispus

restituirea către partea vătămată P.P. a mijloacelor materiale de probă, aflate

la Tribunalul Arad - două bâte de culoare albastră, o bâtă de basseball și un

topor.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, din dosarul nr. 384/P/2011, a fost

trimis în judecată inculpatul M.V., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a reținut în

fapt că în data de 15 august 2011, la balastiera SC T.H.D.S. SA Arad,

inculpatul M.V. împreună cu victima P.V. au consumat, între orele 13.00-15.00

băuturi alcoolice, respectiv țuică și bere, împreună cu aceștia fiind și

martorul S.C. care a consumat doar puțină bere.

În jurul

orelor 15.00, la baracă a sosit și soția victimei, partea vătămată P.P.,

împreună cu martorul M.V., soția acestuia și cei doi copii ai lor, cu intenția

de a servi un grătar și a sărbători ziua de naștere a victimei, ce avusese loc

în data de 14 august 2011. La sosirea celor de mai sus, martorul S.C. a plecat,

inculpatul M.V. a rămas însă și, pe fondul consumului de băuturi alcoolice,

atât acesta, cât și victima fiind în stare de ebrietate, au început să se

certe, victima cerându-i inculpatului să plece. Când acesta și-a luat bicicleta

sa, pentru a pleca spre casă, a observat că roțile bicicletei erau dezumflate

(înțepate cu un cuțit), astfel încât a fost nevoit să plece pe jos, pe lângă

bicicleta devenită neutilizabilă, în timp ce se îndepărta de baracă, inculpatul

exprimându-se că "o va aranja" pe victimă. Inculpatul nu s-a

îndepărtat prea mult de balastieră, ramând ascuns în zonă și, după plecarea

persoanei vătămate P.P. și a martorului M.V. cu familia sa, în jurul orelor

17:45, s-a reîntors la baracă, unde victima P.V. rămăsese singur, acuzându-o pe

aceasta de tăierea anvelopelor bicicletei. Inculpatul și victima au început să

se bată, îmbrâncindu-se și, pe fondul superiorității fizice a inculpatului,

acesta a început să o împingă în toate direcțiile, ținând-o cu mâinile de

tricou, ocazie cu care victima s-a lovit de obiectele din baracă, respectiv de

soba de fontă, un aragaz, o butelie, toate amplasate în prima încăpere a barăcii,

de dimensiuni relative reduse, de aproximativ 2,5/3m. Când inculpatul a încetat

agresiunea asupra părții vătămate și a coborât din baracă, victima se așezase

pe un scaun în baracă, fiind în viață.

Concluziile

raportului medico legal de necropsie nr. 246/A3 din 19 septembrie 2011 au

confirmat că, decesul victimei s-a produs prin șoc traumatic și hemoragie,

consecința a unui politraumatism cu multiple leziuni traumatice elementare

tegumentare, fracturi și contuzii viscerale cu hemoragie interna consecutivă și

datează din noaptea de 15 august 2011/16 august 2011 și nu a intervenit imediat

după comiterea faptei de către inculpatul M.V. (respectiv în jurul orei

17.50-19.00 în data 15 august 2011, luând în calcul că, în aceeași zi, la orele

19:15, inculpatul a fost sancționat contravențional de către organele de

poliție, deci părăsise locul faptei.

Partea

vătămată P.P. - soția victimei și-a rezervat dreptul de a se constitui parte

civilă în fața instanței.

Inculpatul

M.V. a recunoscut fapta comisă, arătând însă că, și victima a avut un

comportament agresiv, că acesta "a sărit" primul la bătaie.

Totodată, în

fața instanței, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.

proc. pen., solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la

urmărirea penală.

Verificând

probatoriul administrat la urmărirea penală, respectiv declarația dată de

inculpat, declarațiile martorilor audiați, procesul verbal de cercetare la fața

locului și raportul medico-legal, instanța de fond a reținut aceeași stare de

fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv că în data de 15 august 2011, pe

fondul băuturilor alcoolice, între inculpat și victima P.V. a izbucnit un

conflict, inculpatul trântind pe victimă și izbind-o de obiectele din baraca

aflată la Balastiera SC T.H.C.D.S SA Arad, respectiv o sobă de fontă, un aragaz

și o butelie, în urma leziunilor suferite, victima decedând. Fapta

inculpatului, care a izbit pe victimă de obiectele dure mai sus arătate,

cauzând acestuia leziuni ce au dus la deces, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.

183 C. pen., inculpatul, cu intenție directă vătămând integritatea corporală a

victimei, prin izbirea acesteia de corpuri dure, rezultatul mai grav, respectiv

decesul fiind cauzat din culpă fără prevedere, rezultatul mai grav putând și

trebuind să fi fost prevăzut de către inculpat.

La

individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere pericolul social

concret al faptei săvârșite care este unul ridicat, modalitatea de comitere a

faptei, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente

penale și care a avut o conduită procesuală sinceră, astfel că a aplicat

acestuia o pedeapsă de 7 ani închisoare, pedeapsa fiind individualizată și prin

luarea în considerare a prevederilor art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen.,

care prevăd reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime.

Împotriva

sentinței penale nr. 465 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad a

declarat apel, în termen legal, inculpatul M.V., arătând că deși a fost sincer

și a recunoscut faptele a primit o pedeapsă exagerat de mare, că regretă fapta,

dar că victima a avut și ea contribuția ei, că nu a avut nici cea mai mică

intenție să-1 lovească.

Prin decizia

penală nr. 5/A din 19 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timișoara în temeiul art.

379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul M.V., împotriva sentinței penale nr. 465 din 08 noiembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Arad.

În temeiul

art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen.

a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul

art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus în

continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la

data de 08 noiembrie 2011 la zi.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 400

lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

A constatat

instanța de apel că în speță, prima instanță a făcut o analiză și evaluare

completă a tuturor elementelor relevante în individualizarea pedepsei și a

modalității de executare a acesteia, respectiv a circumstanțelor personale ale

inculpatului, a condițiilor producerii faptei și consecințele acesteia..

Astfel, a apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea

prev. de art. 183 C. pen.. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.,

respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

A mai apreciat

că trebuie avut în vedere și faptul că infracțiunea de lovituri cauzatoare de

moarte aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea

penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea

fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea

unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de

ripostă a justiției și protecție a statului. A mai constatat că nu se poate

omite agresivitatea deosebită a inculpatului, multiplele lovituri aplicate victimei,

caracterul continuu al atacului, că deși a recunoscut faptele nu a manifestat

un regret real fiind convins că rezultatul tragic este consecința faptelor

victimei, a încercat să inducă ideea că a acționat urmare a conduitei victimei,

deși a stat ascuns și s-a întors la balastieră pentru a aplica o corecție

acesteia după o perioadă de o oră, ceea ce denotă o personalitatea agresivă și

răzbunătoare.

Împotriva

acestei decizii a la data de 31 ianuarie 2012, partea vătămată P.P. a formulat

recurs împotriva deciziei nr. 5/A la data de 1 ianuarie 2012 a Curții de Apel

Timișoara și în motivele de recurs a solicitat schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., fila 24 .

Examinând

hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în

fața Înaltei Curți, în raport de dispozițiile art. 385/1 alin. (4), Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de partea vătămată P.P.,

este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 385/4 C. proc. pen. nu pot fi atacate cu recurs sentințele

în privința cărora persoanele prevăzute la art. 362 nu au folosit calea

apelului. Potrivit acelorași dispoziții persoanele prevăzute în art. 62 pot

declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit

apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din

sentință și numai cu privire la această modificare. Astfel, s-a consacrat

principiul potrivit căruia nu se poate face recurs

omisso medio

, adică

nu se poate recurge la o cale de atac sărind peste alta, care are prioritate.

Ori, în

prezenta cauză, partea vătămată P.P. nu a uzat de calea de atac a apelului, iar

soluția pronunțată de instanța de apel nu a fost modificată în ceea ce îi

privește nemulțumirea părții vătămate, întrucât Curtea de Apel Timișoara în

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul M.V., împotriva sentinței penale nr. 465 din 08

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, prin care inculpatul a fost

condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În consecință,

față de disp. art. 385/1 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere cele

reținute, în sensul că partea vătămată a formulat recurs fără a folosit calea

de atac a apelului, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va

respinge recursul formulat de partea vătămată P.P. ca fiind inadmisibil și față

de dispozițiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurenta parte vătămată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată P.P. împotriva deciziei

penale nr. 5/A din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală

privind și pe intimatul inculpat M.V.

Obligă

recurenta parte vătămată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.V., se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 aprilie 2012.