ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1235/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: 1. Tribunalul Mureș, secția penală, prin sentința penală nr. 279 din 14 decembrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 1312/102/2008 a condamnat pe inculpatul S.P.Z. (fiul lui A. și F.) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat [„în public”] prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de: - 5 (cinci) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsă complementară). În baza art. 71 C. pen.

pe durata executării pedepsei principale i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie. Conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către persoana vătămată G.I.C. a unei geci maro-corp delict depus la grefa tribunalului cu procesul-verbal din data de 18 august 2008 iar către inculpat a unui levier - corp delict depus la grefa aceleiași instanțe în procesul-verbal din 16 decembrie 2008, fila 42 din dosar. Pe latura civilă în conformitate cu dispozițiile art. 346 raportat la art. 14 și urm. C. proc. pen. și art. 998, 999 C. pen. a fost obligat inculpatul către partea civilă G.I.C. la suma de 3.000 lei daune morale (fiind respinsă ca neîntemeiată cererea aceleiași părți civile de obligare a inculpatului și la daune materiale).

Conform art. 189, art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la suma de 630 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea cu același titlu formulată de partea civilă în cauză. Instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 256/P/2007 din 16 aprilie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș a fost sesizată în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului S.P.Z. pentru faptul că în noaptea de 26 martie 2007 pe marginea drumului public din centrul comunei Hodac i-a aplicat părții vătămate G.I.C.

două lovituri cu o sabie, ambele îndreptate către cap, cu intenția de a-i suprima viața, urmare care nu s-a produs datorită reacției de evitare și apărare a victimei care a suferit însă o plagă tăiată la baza superioară, aripa nazală stângă și zona dorsală a umărului stâng - leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale - în aceleași împrejurări și inculpatul a suferit o echimoză violacee la nivelul regiunii trahiale posterioare drepte produsă prin lovire directă cu un corp contondent ce a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale – [în conexiune cu incriminarea din art. 20 rap.la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. privind infracțiunea de tentativă la omor calificat „în public”].

Descoperirea faptei și declanșarea cercetărilor penale au avut loc în condițiile în care prin plângerea din data de 29 martie 2007 adresată postului de poliție Hodac și înregistrată sub nr. 35/P/2007 numitul G.I.C. a arătat că „în noaptea zilei de 26 martie 2007 orele 23,00 în timp ce mă deplasam cu autoturismul personal (.) din localitatea Ibănești în localitatea Hodoc am observat că în spatele meu circula urmărindu-mă oi mașină albă marca M. (.) ajungând în dreptul imobilului lui M.D. am oprit pe partea dreaptă a direcției de mers și am coborât din mașină iar autoturismul M. (.) a oprit în fața autoturismului meu la 20 metri observând că de la volan coboară numitul S.P.Z. zis B. care a venit direct la mine și la distanța de circa 1 metru am observat că are în mâini o sabie de lungime aproximativă 60-70 cm.

și fără să zică nimic sau să am ceva cu el m-a lovit cu sabia în zona feței tăindu-mă la nas și la buza superioară după care a mai lovit în zona abdomenului, lovituri pe care le-am parat cu mâna stângă tăindu-mi și geaca în acea zonă. Agresorul era însoțit de o persoană (.) care a intervenit și l-a tras pe acesta la mașină. Eu m-am refugiat la M.D. care a și sunat la salvare (.) A sosit salvarea Smurd care m-a transportat de urgență la Spitalul Reghin unde s-a intervenit chirurgical. A doua zi am fost examinat de doctor legist primind prin certificatul medico-legal, 14-16 zile îngrijiri medicale (.) la data agresiunii în mașină cu mine se afla numitul B.P.

care a văzut cele întâmplate.” (fila 1). Audiat în legătură cu acuzația amintită inculpatul a recunoscut implicarea sa în altercația violentă cu victima ce a avut loc în noaptea de 26 martie 2007 pe marginea drumului public din centrul comunei Hodac, susținând însă în apărare că „la data incidentului mergeam cu mașina. Partea vătămată a sărit șanțul și a vrut să treacă drumul, eu m-am oprit ca să poată trece, ei însă mi-a reproșat faptul că nu i-aș fi dat prioritate, noi eram prieteni vechi. Ne-am salutat, ne-am prins în brațe ca formă de salut, după care eu am plecat cu mașina către Hodac, am oprit pe marginea drumului, în spate a oprit și mașina părții vătămate. De la volan a coborât partea vătămată cu o bâtă de bassebal în mână.

Am coborât și eu cu un levier ce îl aveam în mașină să văd ce vrea. El mi-a aplicat mai multe lovituri, mai precis mi-a dat o lovitură în zona mâinii drepte, apoi a vrut să mă lovească în cap. Eu m-am apărat cu levierul și atunci este posibil ca levierul să-l fi atins (.) În mașină erau băiatul și nepotul meu. Zona era luminată de un bec din fața poliției, la circa 20 de metri. Incidentul a avut loc între cele două mașini. El s-a dat jos din mașină și când a venit cu bâta de bassebal a zis: „Dă-te jos țigane din mașină. Eu mă oprisem ca să vorbesc la telefon”. A depus la organul de urmărire penală un levier, pretins a fi arma folosită în altercația fizică sus-menționată. Obiectul contondent amintit a fost supus de instanță unei expertize criminalistice (f. 141) ce a concluzionat că „tăietura de pe haina părții vătămate a fost produsă cu un obiect tăietor, iar nu cu acest levier”.

Concluzia de specialitate amintită este similară cu cea cuprinsă în raportul de constatare tehnico-științifică din dosarul de urmărire penală (f. 50) și se coroborează cu declarațiile constante ale părții vătămate și martorului ocular B.P. - aflat în autoturism cu partea vătămată - care a arătat că aceasta a fost lovită cu o sabie. Instanța având în vedere ansamblul materialului probator administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească a reținut în fapt următoarele: În seara zilei de 26 martie 2007 inculpatul S.P.Z. și partea civilă G.I.C. au avut o altercație în fața unui bar din comuna Ibănești. Inițial, aceasta a fost în joacă, dar în final, după ce inculpatului i-a fost ruptă geaca și după intervenția numitului T.O., inculpatul a simțit că „treaba a devenit serioasă”.

După incident, partea civilă a reintrat în bar, unde a rămas până după orele 23.00. În jurul orelor 23,30 inculpatul și partea vătămată s-au reîntâlnit pe drumul de întoarcere spre domiciliu din localitatea Hodac. Fiecare conducea mașina proprie. Inculpatul a depășit-o în mod repetat pe partea vătămată și i-a făcut semn să oprească, dar inițial partea vătămată a refuzat. În apropierea casei martorului M.D. din Hodac, partea vătămată a acceptat să oprească în spatele mașinii inculpatului. Au ieșit fiecare din mașină, partea vătămată înarmată cu o bâtă și inculpatul cu o sabie, s-au întâlnit în intervalul dintre mașini, aplicându-și reciproc lovituri cu armele amintite.

Potrivit certificatelor medicale inculpatul a primit o lovitură în zona brațului drept, iar partea vătămată a primit mai multe lovituri în zone vitale, fiind tăiată în zona buzei superioare, nasului și la antebrațul stâng (localizarea acestei din urmă lovituri atestând că partea vătămată s-a aflat în poziție de autoapărare). Examinarea criminalistică a gecii cu care era îmbrăcată partea vătămată a evidențiat și existența unei tăieturi în zona buzunarului stâng din dreptul abdomenului, care nu a penetrat însă în totalitate geaca. Altercația violentă amintită a încetat în momentul în care partea vătămată, dezarmată de bâtă, s-a aplecat către sol plin de sânge în urma loviturilor cu sabia în zona capului și a feței, iar inculpatul a fost stopat din agresiune de fiul acestuia, martorul S.F.R., care l-a condus la autoturism.

În urma loviturii la față, victima a sângerat abundent, lăsând urme de sânge pe drumul către locuința martorului M.D., de unde a fost luată de S.M.U.R.D. Certificatul medico-legal depus la dosar de partea vătămată a concluzionat că aceasta a suferit leziunile de violență sus-menționate produse cu un corp tăietor ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale (f. 12-13 dos. urm. pen.). Pe baza elementelor probatorii sus-menționate instanța a reținut de asemenea că între inculpat și victimă a avut un conflict, în care ambele părți, inclusiv inculpatul, s-au implicat prin propriul consimțământ, fără să fie determinați de o stare de provocare sau de legitimă apărare, ultima lovitură cu sabia fiind aplicată de inculpat în condițiile în care victima fusese dezarmată, aflându-se în poziție de autoapărare.

Avându-se în vedere zonele vitale vizate și arma folosită aptă de a suprima viața victimei (sabie) instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă de a ucide, întrucât a prevăzut și a acceptat eventualitatea producerii rezultatului mai grav sus-menționat, care nu a avut loc din împrejurări independente de voința acestuia (acțiunile adecvate apărare și eschivare ale părții vătămate). Ca atare, instanța a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) C. pen. În drept, fapta inculpatul constând în aceea că „în noaptea de 26 martie 2007 pe marginea drumului public din centrul comunei Hodac i-a aplicat părții vătămate G.I.C.

două lovituri cu o sabie, ambele îndreptate către cap, cu intenția de a-i suprima viața, urmare care nu s-a produs datorită reacției de evitare și apărare a victimei” care a suferit însă o plagă tăiată la baza superioară, aripa nazală stângă și zona dorsală a umărului stâng - leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale - și a prezentat și o prezentat și o ruptură a buzunarului stâng de la geaca cu care era îmbrăcat produsă cu un obiect tăietor a fost apreciată a realiza elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. Starea de recidivă postexecutorie amintită s-a întemeiat pe condamnarea în precedent a inculpatului la pedeapsa de un an închisoare prin sentința penală nr. 402/2000 a Judecătoriei Fetești rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 64 din 16 februarie 2001 a Tribunalului Ialomița.

Instanța a avut în vedere, la individualizarea pedepsei în cadrul criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen. împrejurarea că inculpatul a folosit o sabie la aplicarea loviturilor, a inițiat altercația violentă insistând în oprirea în trafic a autoturismului părții vătămate, fiind recidivist. S-a avut în vederea de asemenea și împrejurarea că victima a consimțit să se implice în altercație fiind de asemenea înarmată cu o bâtă de bassebal pe care a și folosit-o pentru a aplica lovituri în apărare inculpatului. Instanța a reținut de asemenea cu valență de circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., împrejurarea că inculpatul a stopat acțiunea de omucidere în momentul în care a realizat că loviturile în zone vitale aplicate acestuia cu sabia, au pus în primejdie viața părții vătămate.

În latura civilă, instanța a reținut că partea civilă G.I.C. a solicitat cu titlu de daune morale suma de 300.000 de lei. Având în vedere împrejurările anterior descrise în care a fost comisă fapta ilicită - inclusiv implicarea voită a părții vătămate în altercația violentă respectivă - instanța a admis în parte acțiunea civilă în limita sumei de 3.000 lei daune morale. Spitalul municipal din Reghin nu s-a constituit parte civilă (fila 13). Întrucât geaca ridicată de la partea civilă nu face parte dintre obiectele supuse confiscării enumerate de art. 118 C. pen., iar levierul depus de inculpat nu este obiectul folosit la comiterea faptei, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea acestora.

2. Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul S.P.Z. Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a solicitat desființarea parțială a sentinței pentru netemeinicie cu privire la individualizarea pedepsei, iar în rejudecare înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și majorarea pedepsei aplicate de către prima instanță. În motivarea apelului procurorului s-a arătat că în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, întrucât nu s-a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a acestei fapte de către inculpat care folosind o sabie a încercat să suprime viața victimei.

Inculpatul în motivarea apelului său, a solicitat în principal achitarea, prin reținerea săvârșirii faptei în legitimă apărare, în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (2) și (3) C. pen. iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, înlăturarea stării de recidivă, iar dacă nu se poate reține legitima apărare, condamnarea la o pedeapsă orientată spre minimum special cu suspendarea condiționată a acesteia și exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile. În teză ultimă a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia potrivit art. 81 și următoarele C. pen.

Schimbarea de încadrare juridică a fost solicitată de inculpat cu motivarea că nu a fost identificată pretinsa sabie corp-delict urmând a se reține că s-a folosit în altercația fizică de un levier iar vătămările corporale s-au cauzat victimei din culpă în timp ce se eschiva de atacul acesteia cu bâta de basseball. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe pe baza materialului probator administrat la cercetarea judecătorească în primă instanță, astfel cum a fost completat ulterior de instanța de apel prin audierea nemijlocită și a martorilor M.D., M.I.D., F.A.I. în raport cu motivele invocate - în conformitate cu dispozițiile art. 371, 372 și 378 C. proc. pen.

- Curtea a constatat următoarele: Situația de fapt reținută de prima instanță, este în deplină concordanță cu probele administrate pe parcursul procesului penal ce atestă în mod indubitabil că: a) în seara zilei de 26 martie 2008 inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit accidental, având o manifestare „prietenească” - s-au îmbrățișat cu putere, s-au împins unul înspre celălalt, conduită ce a ocazionat interpelări din partea martorului T.O. pe motiv că inculpatul îi era dator socrului acestuia de la care achiziționase niște fluiere și nu i le plătise - în fața unui bar din satul Ibănești, aparținând comunei Hodac, unde domiciliază cei doi; în jurul orelor 23.00, partea vătămată a părăsit barul, s-a urcat în mașină și s-a îndreptat spre domiciliu, fiind ajuns din urmă de autoturismul inculpatului, care l-a depășit de mai multe ori, făcând-i semn să oprească, însă aceasta inițial a refuzat; b) în apropierea casei martorului M.D.

din comuna Hodac, partea vătămată a oprit autoturismul, aceeași manevră la distanță de cca. 20 metri fiind făcută și de inculpat; cei doi au coborât din mașini, inculpatul înarmat cu o sabie, iar partea vătămată cu o bâtă, întâlnindu-se în intervalul dintre cele două mașini și au început să se lovească reciproc, inculpatul primind o lovitură în zona brațului drept; c) la un moment dat, partea vătămată fiind dezarmat, inculpatul i-a mai aplicat două lovituri, una în direcția capului - victima fiind tăiată în zona buzei superioare și nasului - iar cea de a doua în aceeași zonă, parată cu brațul ridicat în sus în poziție de autoapărare în urma căreia a fost tăiată în zona dorsală a mâinii stângi și la buzunarul de la piept al gecii cu care era îmbrăcat; d) în urma acestor ultime două lovituri partea vătămată a sângerat abundent aplecându-se spre pământ situație în care a stopat agresiunea datorită intervenției fiului acestuia S.S.P.

care a observat situația dificilă în care se afla victima și l-a condus pe tatăl său imediat la autoturism, părăsind împreună locul faptei; e) ajutat fiind de martorul B.P. care a coborât din autoturism cei doi s-au deplasat până la gospodăria din apropiere a martorului M.D. care a sunat la salvare, ocazie cu care a luat cunoștință și de cele întâmplate potrivit relatărilor făcute de victimă. Din declarațiile martorilor M.I.D. și F.A.I. (f. 62-67 dosar apel) a rezultat că în urmă cu vreo trei ani, aflându-se în curte au auzit o voce care striga „dă-te jos că te omor” și au mers amândoi la gard și au văzut pe partea vătămată aplicându-i lovituri inculpatului S., după care amândoi au intrat în casă.

Declarațiile amintite au fost înlăturate de instanța de apel ca fiind nesincere și făcute pro causa întrucât nu s-au coroborat cu celelalte probe în acuzare administrate în cauză. A fost respinsă și cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală din culpă cu motivarea că din probele dosarului rezultă fără nici un dubiu că inculpatul i-a aplicat părții civile cel puțin două lovituri cu sabia, în zona capului, una tăindu-i buza superioară, iar a doua lovitură a fost barată cu antebrațul stâng, fiind tăiată geaca părții civile. Așadar, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nicidecum din culpă, neputându-se reține ușurința sau neglijența în comiterea faptei.

Apelurile declarate de procuror și inculpat au fost admise însă pentru motivul de nelegalitate privind reținerea greșită a stării de recidivă. Din fișa de cazier judiciar al inculpatului cerută în apel a rezultat că prin sentința penală nr. 214 din 28 aprilie 1998 a Judecătoriei Fetești a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind eliberat la data de 16 mai 2001, cu un rest de 171 de zile,referitor la care s-a împlinit termenul de reabilitare înainte de săvârșirea faptei pendinte, fiind incidente astfel dispozițiile art. 38 alin. (2) C. pen. În drept, fapta inculpatului S.P.Z. care în loc public, în împrejurările anterior arătate, a aplicat părții vătămate G.I.C.

două lovituri cu o sabie, ambele îndreptate către cap, cu intenția de a-i suprima viața, urmare care nu s-a produs datorită reacției de evitare și de apărare a victimei, a fost apreciată a realiza elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., astfel cum în mod corect a statuat prima instanță. În baza noii încadrări juridice - dată fiind înlăturarea dispozițiilor art. 37 C. pen. - instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

Instanța a considerat că se impune reținerea de circumstanțe atenuante inculpatului, întrucât acesta nu este recidivist, victima a consimțit să se implice în altercație, a fost și ea înarmată și a lovit și ea, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare a fost apreciată ca aflându-se în concordanță cu prevederile art. 72 C. pen. De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., instanța apreciază că aceasta trebuie executată în regim de detenție, în condițiile art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen., fiind respinsă cererea inculpatului privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, dată fiind neîntrunirea condițiilor din art. 81 alin. (1) C. pen. Cererea inculpatului privind reținerea legitimei apărări a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile art. 44 C. pen.

În acest sens Curtea a arătat că este necesar ca să existe un atac material direct, imediat și injust, iar acțiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului și să se desfășoare în limitele proporționalității acestuia. În cauză, nu sunt îndeplinite niciuna din condițiile privitoare la atac și apărare. Inculpatul după ce a avut o altercație cu partea civilă, în fața unui bar din comuna Ibănești, a așteptat-o pe aceasta până când a ieșit din bar, după ora 23,00 și a urmărit-o cu mașina, făcându-i semn de mai multe ori să oprească, iar după ce partea civilă a hotărât să oprească, atât inculpatul cât și partea civilă au coborât din mașini înarmați, pregătiți pentru o nouă altercație, astfel că nu se poate reține că inculpatul s-ar fi aflat în fața unui atac material, direct, imediat și injust, fiind necesară comiterea faptei, pentru respingerea atacatului, întrucât chiar inculpatul a fost cel care a declanșat cea de-a doua altercație dintre părți.

Sub aspectul laturii civile, instanța de control judiciar a apreciat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel că în mod corect a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere suferințele fizice și psihice ale părții civile, pricinuite de fapta inculpatului, respingând restul pretențiilor ca nefondate, astfel că nu se impune reducerea sau eliminarea acestora. În consecință, avându-se în vedere admiterea motivului de nelegalitate privind reținerea greșită a stării de recidivă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpat, a casat parțial pe latură penală sentința atacată iar în rejudecare pe fond: În baza art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.P.Z. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzisă inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința atacată. 3. Recursul în termen legal declarat de inculpatul S.P.Z. împotriva deciziei amintite reiterând criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Referitor la soluția de condamnare a inculpatului prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., este stabilit în cauză pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal, faptul că: a) în seara zilei de 26 martie 2008 inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit accidental, având o manifestare „prietenească” - s-au îmbrățișat cu putere, s-au împins unul înspre celălalt, conduită ce a ocazionat interpelări din partea martorului T.O.

pe motiv că inculpatul îi era dator socrului acestuia de la care achiziționase niște fluiere și nu i le plătise - în fața unui bar din satul Ibănești, aparținând comunei Hodac, unde domiciliază cei doi; în jurul orelor 23,00, partea vătămată a părăsit barul, s-a urcat în mașină și s-a îndreptat spre domiciliu, fiind ajuns din urmă de autoturismul inculpatului, care l-a depășit de mai multe ori, făcând-i semn să oprească, însă aceasta inițial a refuzat; b) în apropierea casei martorului M.D. din comuna Hodac, partea vătămată a oprit autoturismul, aceeași manevră la distanță de cca.

20 metri fiind făcută și de inculpat; cei doi au coborât din mașini, inculpatul înarmat cu o sabie, iar partea vătămată cu o bâtă, întâlnindu-se în intervalul dintre cele două mașini și au început să se lovească reciproc, inculpatul primind o lovitură în zona brațului drept; c) la un moment dat, partea vătămată fiind dezarmat, inculpatul i-a mai aplicat două lovituri, una în direcția capului - victima fiind tăiată în zona buzei superioare și nasului - iar cea de a doua în aceeași zonă, parată cu brațul ridicat în sus în poziție de autoapărare în urma căreia a fost tăiată în zona dorsală a mâinii stângi și la buzunarul de la piept al gecii cu care era îmbrăcat; d) în urma acestor ultime două lovituri partea vătămată a sângerat abundent aplecându-se spre pământ situație în care a stopat agresiunea datorită intervenției fiului acestuia S.S.P.

care a observat situația dificilă în care se afla victima și l-a condus pe tatăl său imediat la autoturism, părăsind împreună locul faptei; e) ajutat fiind de martorul B.P. care a coborât din autoturism cei doi s-au deplasat până la gospodăria din apropiere a martorului M.D. care a sunat la salvare, ocazie cu care a luat cunoștință și de cele întâmplate potrivit relatărilor făcute de victimă. Concludente în stabilirea situație de fapt sus-menționate sunt elementele probatorii relevate prin certificatele medico-legale ce atestă în mod indubitabil că inculpatul a primit o lovitură în zona brațului drept, iar partea vătămată a primit mai multe lovituri în zone vitale, fiind tăiată în zona buzei superioare, nasului și la antebrațul stâng (localizarea acestei din urmă lovituri atestând că partea vătămată s-a aflat în poziție de autoapărare).

Certificatul medico-legal depus la dosar de partea vătămată a concluzionat că aceasta a suferit leziunile de violență sus-menționate produse cu un corp tăietor ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale (f. 12-13 dos. urm. pen.). De asemenea examinarea criminalistică a gecii cu care era îmbrăcată partea vătămată a evidențiat și existența unei tăieturi în zona buzunarului stâng din dreptul abdomenului, care nu a penetrat însă în totalitate geaca. Pe baza elementelor probatorii sus-menționate instanța a reținut în mod justificat că între inculpat și victimă a avut un conflict, în care ambele părți, inclusiv inculpatul, s-au implicat prin propriul consimțământ, fără să fie determinați de o stare de provocare sau de legitimă apărare.

Avându-se în vedere zonele vitale vizate și arma folosită aptă de a suprima viața victimei (sabie) instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă de a ucide, întrucât a prevăzut și a acceptat eventualitatea producerii rezultatului mai grav sus-menționat, care nu a avut loc din împrejurări independente de voința acestuia (acțiunile adecvate apărare și eschivare ale părții vătămate). Ca atare, instanța a reținut în mod întemeiat vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu consecința respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea mai ușoară de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) C. pen.

Este justificată de asemenea și respingerea cererii inculpatului privind reținerea săvârșirii faptei în legitimă apărare. Pentru a putea fi reținute dispozițiile art. 44 C. pen. sunt necesare îndeplinirea unor condiții privitoare la atac și apărare. În privința condițiilor privitoare la atac este necesar ca să existe un atac material direct, imediat și injust, iar acțiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului și să se desfășoare în limitele proporționalității acestuia. În cauză, nu sunt îndeplinite nici una din condițiile privitoare la atac și apărare.

Inculpatul după ce a avut o altercație cu partea civilă, în fața unui bar din comuna Ibănești, a așteptat-o pe aceasta până când a ieșit din bar, după ora 23,00 și a urmărit-o cu mașina, făcându-i semn de mai multe ori să oprească, iar după ce partea civilă a hotărât să oprească, atât inculpatul cât și partea civilă au coborât din mașini înarmați, pregătiți pentru o nouă altercație, astfel că nu se poate reține că inculpatul s-ar fi aflat în fața unui atac material, direct, imediat și injust, fiind necesară comiterea faptei, pentru respingerea atacatului, întrucât chiar inculpatul a fost cel care a declanșat cea de-a doua altercație dintre părți. Pedeapsa aplicată inculpatului în cuantum de 5 ani închisoare, stabilită în apel prin reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

este în concordanță cu dispozițiile art. 72 C. pen., reducerea acesteia solicitată de inculpat și schimbarea modalității de executare fiind nejustificate. Din oficiu în limitele caracterului devolutiv al recursului pendinte astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 385 6 alin. (2) rap. la art. 385 9 alin. (3) C.pr.pen. se constată legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latură penală și civilă adoptată în cauză de instanțele anterioare. În consecință în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul și va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P.Z. împotriva Deciziei penale nr. 45/ A din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 martie 2011.