ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 69 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 5209/108/2008 baza art. 20, 21, raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), 76 alin. (1) lit. b) alin. (2), (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., la 4 (patru) ani închisoare pe tentativă la infracțiunea de omor calificat. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C. pen. S-a dispus confiscarea de la inculpat, în vederea distrugerii, o furcă aflată în camera de corpuri delicte a Tribunalului Arad.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de partea civilă P.I. și obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3.301,62 RON cu titlu de despăgubiri civile materiale și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale. Au fost respinsă, ca tardiv formulată în procesul penal, acțiunea civilă a părții civile S.C.M. Arad. A fost obligat inculpat să plătească părții civile P.I. suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare. A fost obligat inculpat să plătească statului 2.800 RON cheltuieli judiciare, iar din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în contul B.A. Arad a sumei de 200 RON, onorar de avocat din oficiu. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 156/P/2008, înregistrat la instanță în data de 15 decembrie 2008, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P.M.

pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., reținându-se că în după-amiaza zilei de 6 mai 2008, în comuna A., satul B., județul Arad, inculpatul a agresat pe partea vătămată P.I. lovindu-l în cap cu o furcă și cauzând acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 zile îngrijiri medicale; s-a reținut, de asemenea, că urmare agresiunii, partea vătămată a pierdut globul ocular drept, fără pierderea simțului și a funcției, cu infirmitate permanentă. La urmărirea penală inculpatul a recunoscut comiterea faptei dar a arătat că a fost provocat de partea vătămată care i-a adresat cuvinte insultătoare.

Prima instanță a reținut în fapt următoarele: În după-amiaza zilei de 6 mai 2008, partea vătămata P.I. se afla împreună cu martorul H.A. la magazinul din satul B., partea vătămată consumând o bere la o masă, în fața magazinului. Prin acel loc a trecut și inculpatul împreună cu soția sa P.D.M., partea vătămată adresând inculpatului cuvinte insultătoare. Inculpatul, ajuns într-o stare puternică de surescitare datorită jignirilor ce i-au fost aduse, jigniri care au avut loc și în alte împrejurări, s-a deplasat la locuința sa, situată în apropiere și s-a înarmat cu o furcă cu care a revenit la locul în care se afla partea vătămată, cu intenția de a aplica acestuia o corecție. Inculpatul a fost urmat de tatăl său P.M.

care a văzut starea în care se află inculpatul și a intuit că acesta intenționează să facă un lucru rău, fiindcă inculpatul i-a comunicat că a fost insultat de către partea vătămată; ajuns la locul în care se afla partea vătămată și martorul H.A., inculpatul a intenționat să lovească pe partea vătămată dar a fost oprit de tatăl său, iar partea vătămată a fost sfătuită să plece din acel loc pentru ca scandalul iscat să înceteze, dar, după plecarea părții vătămate, inculpatul a pornit în urmărirea părții vătămate pe care a ajuns-o în dreptul locuinței martorei B.M. și a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu furca cu care era înarmat, până la intervenția tatălui inculpatului, care a reușit să stopeze agresiunea.

În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile îngrijiri medicale, precum și pierderea globului ocular drept, fără pierderea simțului și funcției cu infirmitate permanentă, împrejurare ce rezultă din certificatul medico-legal al Serviciului Județean de Medicină Legală Arad. Starea de fapt mai sus descrisă a fost reținută de către prima instanță din declarația dată de inculpat la urmărirea penală, prin care acesta a recunoscut comiterea faptei, în fața instanței inculpatul prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu a dorit să dea declarații, precizând însă că menține declarația dată anterior, declarația inculpatului coroborându-se cu celelalte probe administrate, respectiv: declarațiile martorilor B.M., J.M., H.A., P.M.

și P.D.M., precum și cu cele consemnate în înscrisul medical deja arătat. De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală a Serviciului Județean de Medică Legală Arad, prima instanță a reținut că inculpatul prezintă diagnosticul de retard mental ușor cu discernământ ușor diminuat raportat la fapta comisă. Fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., fapta fiind comisă în loc public, inculpatul acționând cu intenția indirectă de a ucide, raportat la obiectul folosit pentru agresiune și la zona corpului asupra căruia au fost aplicate loviturile de către inculpat, reținându-se de către prima instanță că inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și, deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat posibilitatea ca un astfel de rezultat să se producă.

Reținând astfel, au fost înlăturate susținerile apărării, potrivit cărora fapta inculpatului constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. De asemenea, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu aprecierea că starea de surescitare a inculpatului, care a determinat conduita violentă a acestuia, a fost determinată de conduita părții vătămate care a insultat pe inculpat, în nenumărate rânduri, împrejurare reținută de către prima instanță din declarația inculpatului, coroborată și cu declarațiile tatălui și soției acestuia; reținând această circumstanță atenuantă prima instanța a avut în vedere și declarațiile celorlalți martori audiați care, fără a contesta această atitudine a părții vătămate, au arătat doar că nu cunosc ca partea vătămată să fi avut o atitudine provocatoare față de inculpat.

Pe bază de consecință, au fost înlăturate susținerile părții vătămate, potrivit cărora inculpatul a comis fapta cu premeditare, fiind evident că inculpatul nu a acționat cu premeditare, acesta neaflându-se într-o stare de relativ calm, în care să poată să "planifice" comiterea faptei ci, dimpotrivă, în stare de provocare potrivit celor arătate mai sus. La individualizarea pedepsei, ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere pericolul social ridicat al infracțiunii săvârșite, dispozițiile art. 21 C. pen. privind sancționarea tentativei și dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen.

privind efectele circumstanței atenuante reținute; de asemenea prima instanță a avut în vedere persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și care se află la prima încălcare a legii penale, potrivit referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul, deși prezintă dificultăți de conștientizare a gravității consecințelor conduitei sale infracționale, debilitatea mentală de care suferă îngustându-i câmpul de gândire de imaginație și de voință, acesta fiind o persoană integrată din punct de vedere social și familial, imaginea în comunitate a acestuia fiind favorabilă, astfel că va aplica inculpatului o pedeapsă sub minim special, respectiv o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aprecierea că această pedeapsă este aptă în realizarea scopului preventiv-educativ.

Ca o consecință a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, pe durata și în condiții art. 71 C. pen., prima instanță a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., prima instanță a confiscat de la inculpat, în vedere distrugerii, furca folosită la comiterea faptei, aflată în camera de corpuri delicte a Tribunalului Arad. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.330 RON cu titlu de daune materiale, compusă din: medicamente - 100 RON consultații și tratament - 148 RON, proteză glob ocular și ochelari - 1000 RON, alimentație suplimentară - 120 RON, transport de la localitatea de domiciliu la spitalele din Arad și Timișoara - 1500 RON, venituri obținute din confecționarea măturilor - 2500 RON.

De asemenea, a cerut obligarea inculpatului la plata sumei de 50000 RON cu titlu de daune morale, arătând că resimte consecințele agresiunii, având o infirmitate permanentă la ochiul afectat. Din declarațiile martorilor B.M. și M.A., audiați la dosar, prima instanță a reținut că partea civilă a cheltuit suma de 2000 RON pentru plata medicamentelor, a unei proteze pentru globul ocular și pentru alimentația suplimentară pe perioada internării în spital, că a achitat contravaloarea a două drumuri din localitatea Berechiu în Arad și retur, în cuantum de 600 RON și că a cheltuit suma de 100 RON cu plata alimentelor pentru martora B.M., în total suma de 2700 RON.

De asemenea, din înscrisurile de la dosar, prima instanță a reținut că partea civilă a cheltuit suma de 601,62 RON pentru plata unor prestații medicale, consultații etc, în total partea civilă încercând un prejudiciu material de 3301,62 RON, prima instanță reținând că în speță nu s-a probat existența unui prejudiciu determinat de încetarea activității de confecționare a măturilor, fiindcă partea vătămată nu a făcut dovada realizării unui câștig din desfășurarea unor astfel de activități. Reținând astfel, în baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 3301,62 RON cu titlu de despăgubiri civile materiale și suma de 20000 RON cu titlu de daune morale, cu aprecierea că această sumă reprezintă o reparație patrimonială justă pentru prejudiciul nepatrimonial încercat de partea vătămată ca urmare a suferinței fizice și psihice pe care a suportat-o în urma agresiunii inculpatului. În ceea ce privește suma de 1382,68 RON solicitată de partea civilă P.I. cu titlu de cheltuieli spitalizare, prima instanță a reținut că această sumă nu poate fi acordată acestei părți civile, fiindcă prejudiciul nu a fost localizat în patrimoniul lui P.I., ci în patrimoniul Spitalului clinic municipal Arad.

De asemenea, la data de 10 februarie 2009, în cauză s-a constituit parte civilă Spitalul clinic municipal Arad, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1382,68 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de tratarea părții vătămate P.I., constituirea de parte civilă făcându-se după citirea actului de sesizare, astfel că prima instanță, văzând dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., a respins ca tardiv formulată în procesul penal această acțiune civilă. Împotriva Sentinței penale nr. 69 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul P.M. Parchetul a criticat hotărârea deoarece instanța nu a dat o apreciere corespunzătoare la aplicarea pedepsei accesorii, în raport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Pentru inculpat, s-a solicitat în principal, casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, deoarece instanța nu s-a pronunțat, în dispozitiv, în legătura cu schimbarea încadrării juridice, din art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în art. 182 C. pen. În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat, în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 81, 82 C. pen., urmând ca executarea pedepsei să fie suspendată condiționat. Prin Decizia penală nr. 72 din 1 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul P.M.

împotriva Sentinței penale nr. 69 din 23 martie 2009 a Tribunalului Arad, apreciind că aceasta este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând admiterea acestuia, astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: În cauză a fost stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Referitor la cererea de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte constată că nu este întemeiată deoarece, pe de o parte, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost analizată de instanța de fond în considerente, iar, pe de altă parte, în cauză s-a stabilit pentru inculpat diagnosticul retard mental ușor cu discernământ ușor diminuat raportat la fapta comisă, aspect ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală al Serviciului județean de Medicină legală Arad. Mai mult, măsura obligării la tratament nu poate fi luată în propria cale de atac a inculpatului, deoarece i-ar îngreuna situația în calea sa de atac. Cu privire la motivul de recurs formulat în subsidiar și care vizează schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Astfel, analizând această cerere în raport de modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, de obiectul folosit, zona corpului vizată și consecințele acțiunii inculpatului, instanța constată că, în cauză, încadrarea juridică a faptei este corectă, inculpatul, deși nu a avut intenția de a ucide, a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a acceptat. Recursul formulat de inculpat este admisibil, însă, sub aspectul modalității de executare a pedepsei. Înalta Curte apreciază că, sub aspectul cuantumului, pedeapsa este just individualizată și nu se impune reducerea acesteia. Cu privire, însă, la modalitatea de executare a pedepsei, se apreciază că scopurile pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp.

art. 52 C. pen., pot fi atinse și prin executarea pedepsei de către inculpat în condițiile reglementate de disp. art. 86 1 C. pen., avându-se în vedere mai ales capacitatea de discernământ a inculpatului, care este afectată, deși nu în măsura în care să-l exonereze de răspundere. De asemenea, se are în vedere și faptul că inculpatul este integrat în societate, având familie, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și nu are antecedente penale. Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că este corect soluționată și nu se impune a fi primită cererea inculpatului de reducere a despăgubirilor materiale și morale. De asemenea, nici cererea apărătorului ales al părții civile de acordare a cheltuielilor de judecată nu se impune a fi primită.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul P.M., va casa hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și va face aplicarea disp. art. 86 1 , art. 86 3 lit. a) - d) C. pen., conform dispozitivului. Se vor menține celelalte dispoziții. Se va respinge cererea apărătorului ales al intimatei părți vătămate de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 69 din 23 martie 2009 a Tribunalului Arad numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În baza art. 86 1 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, 21 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2), (3) C. pen., pe un termen de încercare de 6 ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a) - d) C. pen., urmând să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad la termenele fixate de acesta.

Atrage atenția asupra consecințelor prevăzute de art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții. Respinge cererea apărătorului ales al intimatei părți vătămate de acordare a cheltuielilor de judecată. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.