ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69 din 23 martie

2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 5209/108/2008 baza art. 20,

21, raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), 76

alin. (1) lit. b) alin. (2), (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., la 4

(patru) ani închisoare pe tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Pe durata și în

condițiile art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și

lit. b) C. pen.

S-a dispus

confiscarea de la inculpat, în vederea distrugerii, o furcă aflată în camera de

corpuri delicte a Tribunalului Arad.

A fost admisă în

parte acțiunea formulată de partea civilă P.I. și obligat inculpatul să

plătească părții civile suma de 3.301,62 RON cu titlu de despăgubiri civile

materiale și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

Au fost respinsă, ca

tardiv formulată în procesul penal, acțiunea civilă a părții civile S.C.M.

Arad.

A fost obligat

inculpat să plătească părții civile P.I. suma de 1.000 RON cheltuieli

judiciare.

A fost obligat

inculpat să plătească statului 2.800 RON cheltuieli judiciare, iar din

fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în contul B.A. Arad a sumei

de 200 RON, onorar de avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 156/P/2008, înregistrat la instanță

în data de 15 decembrie 2008, a fost trimis în judecată, în stare de libertate,

inculpatul P.M. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., reținându-se că

în după-amiaza zilei de 6 mai 2008, în comuna A., satul B., județul Arad,

inculpatul a agresat pe partea vătămată P.I. lovindu-l în cap cu o furcă și

cauzând acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70

zile îngrijiri medicale; s-a reținut, de asemenea, că urmare agresiunii, partea

vătămată a pierdut globul ocular drept, fără pierderea simțului și a funcției,

cu infirmitate permanentă.

La urmărirea penală

inculpatul a recunoscut comiterea faptei dar a arătat că a fost provocat de

partea vătămată care i-a adresat cuvinte insultătoare.

Prima instanță a

reținut în fapt următoarele:

În după-amiaza zilei de

6 mai 2008, partea vătămata P.I. se afla împreună cu martorul H.A. la magazinul

din satul B., partea vătămată consumând o bere la o masă, în fața magazinului.

Prin acel loc a trecut și inculpatul împreună cu soția sa P.D.M., partea

vătămată adresând inculpatului cuvinte insultătoare. Inculpatul, ajuns într-o

stare puternică de surescitare datorită jignirilor ce i-au fost aduse, jigniri

care au avut loc și în alte împrejurări, s-a deplasat la locuința sa, situată

în apropiere și s-a înarmat cu o furcă cu care a revenit la locul în care se

afla partea vătămată, cu intenția de a aplica acestuia o corecție.

Inculpatul a fost

urmat de tatăl său P.M. care a văzut starea în care se află inculpatul și a

intuit că acesta intenționează să facă un lucru rău, fiindcă inculpatul i-a

comunicat că a fost insultat de către partea vătămată; ajuns la locul în care

se afla partea vătămată și martorul H.A., inculpatul a intenționat să lovească

pe partea vătămată dar a fost oprit de tatăl său, iar partea vătămată a fost

sfătuită să plece din acel loc pentru ca scandalul iscat să înceteze, dar, după

plecarea părții vătămate, inculpatul a pornit în urmărirea părții vătămate pe

care a ajuns-o în dreptul locuinței martorei B.M. și a aplicat părții vătămate

mai multe lovituri cu furca cu care era înarmat, până la intervenția tatălui

inculpatului, care a reușit să stopeze agresiunea.

În urma agresiunii,

partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile

îngrijiri medicale, precum și pierderea globului ocular drept, fără pierderea

simțului și funcției cu infirmitate permanentă, împrejurare ce rezultă din

certificatul medico-legal al Serviciului Județean de Medicină Legală Arad.

Starea de fapt mai

sus descrisă a fost reținută de către prima instanță din declarația dată de

inculpat la urmărirea penală, prin care acesta a recunoscut comiterea faptei,

în fața instanței inculpatul prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C.

proc. pen., în sensul că nu a dorit să dea declarații, precizând însă că

menține declarația dată anterior, declarația inculpatului coroborându-se cu

celelalte probe administrate, respectiv: declarațiile martorilor B.M., J.M.,

H.A., P.M. și P.D.M., precum și cu cele consemnate în înscrisul medical deja

arătat. De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală a Serviciului

Județean de Medică Legală Arad, prima instanță a reținut că inculpatul prezintă

diagnosticul de retard mental ușor cu discernământ ușor diminuat raportat la

fapta comisă.

Fapta inculpatului,

așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale tentativei la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., fapta

fiind comisă în loc public, inculpatul acționând cu intenția indirectă de a

ucide, raportat la obiectul folosit pentru agresiune și la zona corpului asupra

căruia au fost aplicate loviturile de către inculpat, reținându-se de către

prima instanță că inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și, deși nu a

urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat posibilitatea ca un astfel de

rezultat să se producă.

Reținând astfel, au

fost înlăturate susținerile apărării, potrivit cărora fapta inculpatului

constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C.

pen.

De asemenea, prima

instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu aprecierea că starea de

surescitare a inculpatului, care a determinat conduita violentă a acestuia, a

fost determinată de conduita părții vătămate care a insultat pe inculpat, în

nenumărate rânduri, împrejurare reținută de către prima instanță din declarația

inculpatului, coroborată și cu declarațiile tatălui și soției acestuia;

reținând această circumstanță atenuantă prima instanța a avut în vedere și

declarațiile celorlalți martori audiați care, fără a contesta această atitudine

a părții vătămate, au arătat doar că nu cunosc ca partea vătămată să fi avut o

atitudine provocatoare față de inculpat.

Pe bază de

consecință, au fost înlăturate susținerile părții vătămate, potrivit cărora

inculpatul a comis fapta cu premeditare, fiind evident că inculpatul nu a

acționat cu premeditare, acesta neaflându-se într-o stare de relativ calm, în

care să poată să "planifice" comiterea faptei ci, dimpotrivă, în

stare de provocare potrivit celor arătate mai sus.

La individualizarea

pedepsei, ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere

pericolul social ridicat al infracțiunii săvârșite, dispozițiile art. 21 C.

pen. privind sancționarea tentativei și dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b)

și alin. (2) C. pen. privind efectele circumstanței atenuante reținute; de

asemenea prima instanță a avut în vedere persoana inculpatului care a avut o

atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și care se află la prima încălcare

a legii penale, potrivit referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul, deși prezintă dificultăți

de conștientizare a gravității consecințelor conduitei sale infracționale,

debilitatea mentală de care suferă îngustându-i câmpul de gândire de imaginație

și de voință, acesta fiind o persoană integrată din punct de vedere social și

familial, imaginea în comunitate a acestuia fiind favorabilă, astfel că va

aplica inculpatului o pedeapsă sub minim special, respectiv o pedeapsă de 4 ani

închisoare, cu aprecierea că această pedeapsă este aptă în realizarea scopului

preventiv-educativ.

Ca o consecință a

condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, pe durata și în condiții art.

71 C. pen., prima instanță a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C.

pen.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., prima instanță a confiscat de la inculpat, în vedere distrugerii,

furca folosită la comiterea faptei, aflată în camera de corpuri delicte a

Tribunalului Arad.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă cu

suma de 5.330 RON cu titlu de daune materiale, compusă din: medicamente - 100

RON consultații și tratament - 148 RON, proteză glob ocular și ochelari - 1000

RON, alimentație suplimentară - 120 RON, transport de la localitatea de

domiciliu la spitalele din Arad și Timișoara - 1500 RON, venituri obținute din

confecționarea măturilor - 2500 RON. De asemenea, a cerut obligarea

inculpatului la plata sumei de 50000 RON cu titlu de daune morale, arătând că

resimte consecințele agresiunii, având o infirmitate permanentă la ochiul

afectat.

Din declarațiile

martorilor B.M. și M.A., audiați la dosar, prima instanță a reținut că partea

civilă a cheltuit suma de 2000 RON pentru plata medicamentelor, a unei proteze

pentru globul ocular și pentru alimentația suplimentară pe perioada internării

în spital, că a achitat contravaloarea a două drumuri din localitatea Berechiu

în Arad și retur, în cuantum de 600 RON și că a cheltuit suma de 100 RON cu

plata alimentelor pentru martora B.M., în total suma de 2700 RON. De asemenea,

din înscrisurile de la dosar, prima instanță a reținut că partea civilă a

cheltuit suma de 601,62 RON pentru plata unor prestații medicale, consultații

etc, în total partea civilă încercând un prejudiciu material de 3301,62 RON,

prima instanță reținând că în speță nu s-a probat existența unui prejudiciu

determinat de încetarea activității de confecționare a măturilor, fiindcă

partea vătămată nu a făcut dovada realizării unui câștig din desfășurarea unor

astfel de activități.

Reținând astfel, în

baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., prima

instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a

obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 3301,62 RON cu titlu de

despăgubiri civile materiale și suma de 20000 RON cu titlu de daune morale, cu

aprecierea că această sumă reprezintă o reparație patrimonială justă pentru

prejudiciul nepatrimonial încercat de partea vătămată ca urmare a suferinței

fizice și psihice pe care a suportat-o în urma agresiunii inculpatului.

În ceea ce privește

suma de 1382,68 RON solicitată de partea civilă P.I. cu titlu de cheltuieli

spitalizare, prima instanță a reținut că această sumă nu poate fi acordată

acestei părți civile, fiindcă prejudiciul nu a fost localizat în patrimoniul

lui P.I., ci în patrimoniul Spitalului clinic municipal Arad.

De asemenea, la data

de 10 februarie 2009, în cauză s-a constituit parte civilă Spitalul clinic

municipal Arad, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1382,68

RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de tratarea părții

vătămate P.I., constituirea de parte civilă făcându-se după citirea actului de

sesizare, astfel că prima instanță, văzând dispozițiile art. 15 alin. (2) C.

proc. pen., a respins ca tardiv formulată în procesul penal această acțiune

civilă.

Împotriva Sentinței

penale nr. 69 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad, au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul P.M.

Parchetul a criticat

hotărârea deoarece instanța nu a dat o apreciere corespunzătoare la aplicarea

pedepsei accesorii, în raport cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei.

Pentru inculpat, s-a

solicitat în principal, casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, deoarece

instanța nu s-a pronunțat, în dispozitiv, în legătura cu schimbarea încadrării

juridice, din art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în

art. 182 C. pen.

În subsidiar, s-a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat, în

infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen. și art. 81, 82 C. pen., urmând ca executarea pedepsei să fie

suspendată condiționat.

Prin Decizia penală

nr. 72 din 1 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și

inculpatul P.M. împotriva Sentinței penale nr. 69 din 23 martie 2009 a

Tribunalului Arad, apreciind că aceasta este legală și temeinică.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând

admiterea acestuia, astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia

penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată

următoarele:

În cauză a fost

stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la

încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Referitor la cererea

de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte constată că nu este

întemeiată deoarece, pe de o parte, cererea de schimbare a încadrării juridice

a fost analizată de instanța de fond în considerente, iar, pe de altă parte, în

cauză s-a stabilit pentru inculpat diagnosticul retard mental ușor cu

discernământ ușor diminuat raportat la fapta comisă, aspect ce rezultă din raportul

de expertiză medico-legală al Serviciului județean de Medicină legală Arad.

Mai mult, măsura

obligării la tratament nu poate fi luată în propria cale de atac a

inculpatului, deoarece i-ar îngreuna situația în calea sa de atac.

Cu privire la motivul

de recurs formulat în subsidiar și care vizează schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., Înalta Curte apreciază că este

nefondat.

Astfel, analizând

această cerere în raport de modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta,

de obiectul folosit, zona corpului vizată și consecințele acțiunii

inculpatului, instanța constată că, în cauză, încadrarea juridică a faptei este

corectă, inculpatul, deși nu a avut intenția de a ucide, a prevăzut rezultatul

faptei sale și l-a acceptat.

Recursul formulat de

inculpat este admisibil, însă, sub aspectul modalității de executare a

pedepsei.

Înalta Curte

apreciază că, sub aspectul cuantumului, pedeapsa este just individualizată și

nu se impune reducerea acesteia.

Cu privire, însă, la

modalitatea de executare a pedepsei, se apreciază că scopurile pedepsei, astfel

cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen., pot fi atinse și prin

executarea pedepsei de către inculpat în condițiile reglementate de disp. art.

86

1

C. pen., avându-se în vedere mai ales capacitatea de

discernământ a inculpatului, care este afectată, deși nu în măsura în care să-l

exonereze de răspundere.

De asemenea, se are

în vedere și faptul că inculpatul este integrat în societate, având familie, a

avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și nu are antecedente

penale.

Cu privire la latura

civilă a cauzei, Curtea constată că este corect soluționată și nu se impune a

fi primită cererea inculpatului de reducere a despăgubirilor materiale și

morale.

De asemenea, nici

cererea apărătorului ales al părții civile de acordare a cheltuielilor de

judecată nu se impune a fi primită.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul P.M., va

casa hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la modalitatea de

executare a pedepsei și va face aplicarea disp. art. 86

1

, art. 86

3

lit. a) - d) C. pen., conform dispozitivului.

Se vor menține

celelalte dispoziții.

Se va respinge

cererea apărătorului ales al intimatei părți vătămate de acordare a cheltuielilor

de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 1 iunie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează decizia

penală atacată și Sentința penală nr. 69 din 23 martie 2009 a Tribunalului Arad

numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, 21 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art.

76 alin. (1) lit. b) și alin. (2), (3) C. pen., pe un termen de încercare de 6

ani.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de

art. 86

3

lit. a) - d) C. pen., urmând să se prezinte la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad la termenele fixate de acesta.

Atrage atenția asupra

consecințelor prevăzute de art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă și

executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții.

Respinge cererea

apărătorului ales al intimatei părți vătămate de acordare a cheltuielilor de

judecată.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în

sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 noiembrie 2009.