ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1073/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 noiembrie 2009, reclamantul I.R. a chemat în judecată C.N.A.S., C.A.S. a Municipiului București și Spitalul Clinic „V.B.”, solicitând a se constata nelegalitatea încadrării tratamentului bolii hepatită cronică cu VHC și VHB drept „inițiere”, obligarea primelor două pârâte la aprobarea dosarului pentru continuarea tratamentului medicamentos cu „entecavirum”, precum și obligarea pârâților, în solidar cu funcționarul vinovat, la plata sumei de 24.000 RON despăgubiri materiale și morale. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în anul 2007 a fost diagnosticat cu hepatită cronică cu VHC și VHB, fiindu-i aprobată inițierea tratamentului acestei boli cu medicamentul „interferon”.

Ulterior, a arătat reclamantul impunându-se continuarea tratamentului aceleiași boli cu „entecavirum”, pârâții au încadrat eronat următoarea etapă „inițiere” și nu „continuare” a tratamentului, fapt ce a determinat nedecontarea medicamentului și a serviciului medical, în sumă de peste 2.000 RON lunar. Prin sentința civilă nr. 1968 din 28 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, cu privire la „inițierea” tratamentului cu „entecavirum”, fiind neîntemeiată și cererea privind plata unor daune materiale reprezentând contravaloarea medicamentului și a serviciilor medicale pentru perioada septembrie 2009 - februarie 2010. Astfel, instanța a constatat că pârâții au respectat dispozițiile legale în materie, aprobând în mod justificat „inițierea” cu medicamentul „entecavirum”, cu care reclamantul nu mai fusese tratat anterior, împrejurarea că avizul C.N.A.S. a fost dat de-abia la 15 februarie 2010 datorându-se numărului mare de dosare medicale înregistrate pe lista de așteptare.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul I.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că instanța a interpretat în mod eronat Ordinul nr. 814/2008 emis de C.N.A.S., modificat prin Ordinul nr. 665/2009 care prevede ordinea de așteptare numai pentru etapa de „inițiere” a tratamentului, nu și pentru aceea de „continuare”. Or, a precizat reclamantul, nu se poate susține că, în cadrul tratamentului aceleiași afecțiuni virale se impune la fiecare schimbare a medicamentului, o nouă ordine de „inițiere”, în cazul său, criteriul vechimii dosarului fiindu-i aplicat în anul 2007, unica dată a inițierii tratamentului bolii de care suferă.

În consecință, a mai arătat reclamantul, la baza încadrării nelegale a etapei de continuare a tratamentului bolii virale a stat reaua-credință a pârâților care au impus abuziv o nouă ordine de așteptare și au determinat nedecontarea medicamentului „entecavirum” pentru perioada septembrie 2009 - februarie 2010, valoarea pagubei fiind de 10.050 RON. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că reclamantul, diagnosticat în anul 2007 cu hepatită cronică VHC și VHB, a beneficiat de tratament gratuit pentru hepatită virală C. Întrucât la începutul anului 2009 s-a impus necesitatea tratamentului și pentru hepatită virală B, cu medicamentul „entecavirum”, s-a format un al doilea dosar medical, reclamantul fiind trecut pe lista de așteptare, cererea fiind aprobată la data de 15 februarie 2010 de către comisia de experți de la nivelul C.N.A.S. Astfel cum au susținut pârâții și cum a reținut și instanța de fond, în cazul de față s-a procedat corect aprobându-se „inițierea” cu medicamentul „entecavirum”, care anterior nu mai fusese prescris, împrejurarea că, în intervalul septembrie 2009 - februarie 2010, reclamantul și-a achiziționat din surse proprii medicamentul respectiv, anterior aprobării dosarului, nejustificând cererea de acordare a despăgubirilor.

Dispozițiile pct. 2 din Ordinul nr. 665/2009 pentru modificarea anexei nr. 6 la Ordinul nr. 814/2008 au fost corect aplicate de pârâți, dosarul reclamantului pentru aprobarea tratamentului cu un alt medicament fiind astfel înregistrat pe lista de așteptare, în ordinea vechimii cererilor și aprobat prin decizia nr. 341 din 15 februarie 2010, în vederea inițierii tratamentului cu „entecavirum”. În acest sens, instanța de fond a constatat corect că se justifică încadrarea tratamentului cu „entecavirum” drept etapă de inițiere, fiind vorba de un tratament diferit, recomandat pacienților care nu au fost anterior tratați pentru hepatită virală B. În consecință, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.R., împotriva sentinței civile nr. 1968 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.