ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1073/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 3 noiembrie

2009, reclamantul I.R. a chemat în judecată C.N.A.S., C.A.S. a Municipiului București

și Spitalul Clinic „V.B.”, solicitând a se constata nelegalitatea încadrării tratamentului

bolii hepatită cronică cu VHC și VHB drept „inițiere”, obligarea primelor două pârâte

la aprobarea dosarului pentru continuarea tratamentului medicamentos cu „entecavirum”,

precum și obligarea pârâților, în solidar cu funcționarul vinovat, la plata sumei

de 24.000 RON despăgubiri materiale și morale.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că în anul 2007 a fost diagnosticat cu hepatită cronică

cu VHC și VHB, fiindu-i aprobată inițierea tratamentului acestei boli cu medicamentul

„interferon”.

Ulterior, a arătat reclamantul

impunându-se continuarea tratamentului aceleiași boli cu „entecavirum”, pârâții

au încadrat eronat următoarea etapă „inițiere” și nu „continuare” a tratamentului,

fapt ce a determinat nedecontarea medicamentului și a serviciului medical, în sumă

de peste 2.000 RON lunar.

Prin sentința civilă

nr. 1968 din 28 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de soluționare

a unei cereri, cu privire la „inițierea” tratamentului cu „entecavirum”, fiind neîntemeiată

și cererea privind plata unor daune materiale reprezentând contravaloarea medicamentului

și a serviciilor medicale pentru perioada septembrie 2009 - februarie 2010.

Astfel, instanța a constatat

că pârâții au respectat dispozițiile legale în materie, aprobând în mod justificat

„inițierea” cu medicamentul „entecavirum”, cu care reclamantul nu mai fusese tratat

anterior, împrejurarea că avizul C.N.A.S. a fost dat de-abia la 15 februarie 2010

datorându-se numărului mare de dosare medicale înregistrate pe lista de așteptare.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul I.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța a interpretat în mod eronat Ordinul nr. 814/2008 emis de C.N.A.S.,

modificat prin Ordinul nr. 665/2009 care prevede ordinea de așteptare numai pentru

etapa de „inițiere” a tratamentului, nu și pentru aceea de „continuare”.

Or, a precizat reclamantul,

nu se poate susține că, în cadrul tratamentului aceleiași afecțiuni virale se impune

la fiecare schimbare a medicamentului, o nouă ordine de „inițiere”, în cazul său,

criteriul vechimii dosarului fiindu-i aplicat în anul 2007, unica dată a inițierii

tratamentului bolii de care suferă.

În consecință, a mai arătat

reclamantul, la baza încadrării nelegale a etapei de continuare a tratamentului

bolii virale a stat reaua-credință a pârâților care au impus abuziv o nouă ordine

de așteptare și au determinat nedecontarea medicamentului „entecavirum” pentru perioada

septembrie 2009 - februarie 2010, valoarea pagubei fiind de 10.050 RON.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, instanța de fond

a reținut în mod corect faptul că reclamantul, diagnosticat în anul 2007 cu hepatită

cronică VHC și VHB, a beneficiat de tratament gratuit pentru hepatită virală C.

Întrucât la începutul

anului 2009 s-a impus necesitatea tratamentului și pentru hepatită virală B, cu

medicamentul „entecavirum”, s-a format un al doilea dosar medical, reclamantul fiind

trecut pe lista de așteptare, cererea fiind aprobată la data de 15 februarie 2010

de către comisia de experți de la nivelul C.N.A.S.

Astfel cum au susținut

pârâții și cum a reținut și instanța de fond, în cazul de față s-a procedat corect

aprobându-se „inițierea” cu medicamentul „entecavirum”, care anterior nu mai fusese

prescris, împrejurarea că, în intervalul septembrie 2009 - februarie 2010, reclamantul

și-a achiziționat din surse proprii medicamentul respectiv, anterior aprobării dosarului,

nejustificând cererea de acordare a despăgubirilor.

Dispozițiile pct. 2 din

Ordinul nr. 665/2009 pentru modificarea anexei nr. 6 la Ordinul nr. 814/2008 au

fost corect aplicate de pârâți, dosarul reclamantului pentru aprobarea tratamentului

cu un alt medicament fiind astfel înregistrat pe lista de așteptare, în ordinea

vechimii cererilor și aprobat prin decizia nr. 341 din 15 februarie 2010, în vederea

inițierii tratamentului cu „entecavirum”.

În acest sens, instanța

de fond a constatat corect că se justifică încadrarea tratamentului cu „entecavirum”

drept etapă de inițiere, fiind vorba de un tratament diferit, recomandat pacienților

care nu au fost anterior tratați pentru hepatită virală B.

În consecință, criticile

aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.R., împotriva sentinței civile nr. 1968 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2011.