ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1036/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, revizuentul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele B.N.Ș. și SC P.M.M.M. SRL PITEȘTI, ca în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. să dispună anularea deciziei nr. 582 A/C din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr. 3436/2001. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 202 din 30 iunie 2004 a respins ca nefondată cererea de revizuire reținând, în esență, că înscrisurile de care se prevalează revizuentul nu sunt înscrisuri doveditoare în sensul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. întrucât nu îndeplinesc cerințele impuse de lege, că prin aceste înscrisuri revizuentul tinde să rețină o altă situație de fapt decât cea stabilită inițial, aspect de natură a contraveni puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârea pronunțată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul P.M. Recurentul – revizuent își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate: a) reținând că este inadmisibil ca revizuientul să folosească înscrisuri noi pentru a dovedi existența unei alte situații de fapt și că prin aceasta s-ar înfrânge puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate, instanța a negat existența căii de retractare a revizuirii, neprocedând la verificarea calității înscrisurilor depuse de revizuent; b) instanța a refuzat să judece cererea de revizuire cu motivări care contravin dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. impunând ca și condiții pentru admisibilitatea cererii ca revizuentul să fi uzat de dispozițiile art. 172 C. proc. civ., să fie într-un caz de forță majoră și să nu se încalce puterea de lucru judecat. În continuarea cererii sale recurentul face precizări cu privire la modul în care au fost descoperite înscrisurile pe care a înțeles să le folosească în susținerea cererii de revizuire și la justificarea demersului său judiciar. Prin încheierea de la 10 ianuarie 2006 Înalta Curte, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a admis cererea de suspendare formulată de recurentul – revizuient și a dispus suspendarea judecății cauzei până la finalizarea cercetării penale efectuate în dosarul nr. 1541/P/2005 al Inspectoratului de Poliție Argeș, măsura suspendării fiind menținută până la termenul de astăzi.

Prin întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar intimatele – pârâte au solicitat respingerea recursului, ca nefondat iar prin concluziile sale susținute astăzi intimatele – pârâte au solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil iar, în subsidiar, ca nefondat. Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. În examinarea înscrisurilor prezentate de revizuent în susținerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. instanța s-a raportat în mod legal la condițiile impuse de însuși temeiul cererii, verificând dacă pretinsele înscrisuri noi doveditoare au fost descoperite după darea hotărârii dacă înscrisurile au fost reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților – ipoteze avute în vedere de revizuent.

Din perspectiva examinării condițiilor de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., considerentele la care instanța s-a raportat în respingerea cererii de revizuire sunt pertinente în sensul reținerii și faptului că simplul fapt al găsirii de către revizuient a unor înscrisuri probatorii nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire dacă acesta nu face dovada unei împrejurări de forță majoră care să-l fi împiedicat să le depun în cursul procesului. De reținut este și faptul că demersurile judiciare de natură penală ale revizuentului și care au determinat suspendarea judecății prezentei cauze, au fost găsite neîntemeiate de instanțe. Așa fiind, Înalta Curte constată legalitatea deciziei recurate, aceasta nefiind susceptibilă de a fi reformată din perspectiva criticilor formulate.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuentul P.M. împotriva deciziei nr. 202A/C din 30 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.