ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1036/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,

revizuentul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele B.N.Ș. și SC P.M.M.M.

SRL PITEȘTI, ca în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. să dispună anularea

deciziei nr. 582 A/C din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr. 3436/2001.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 202 din 30

iunie 2004 a respins ca nefondată cererea de revizuire reținând, în esență, că

înscrisurile de care se prevalează revizuentul nu sunt înscrisuri doveditoare

în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât nu îndeplinesc cerințele

impuse de lege, că prin aceste înscrisuri revizuentul tinde să rețină o altă

situație de fapt decât cea stabilită inițial, aspect de natură a contraveni

puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârea pronunțată.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuentul P.M.

Recurentul –

revizuent își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., cu referire la următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:

a) reținând că este

inadmisibil ca revizuientul să folosească înscrisuri noi pentru a dovedi existența

unei alte situații de fapt și că prin aceasta s-ar înfrânge puterea de lucru

judecat a hotărârii pronunțate, instanța a negat existența căii de retractare a

revizuirii, neprocedând la verificarea calității înscrisurilor depuse de revizuent;

b) instanța a refuzat

să judece cererea de revizuire cu motivări care contravin dispozițiilor art. 322

pct. 5 C. proc. civ. impunând ca și condiții pentru admisibilitatea cererii ca

revizuentul să fi uzat de dispozițiile art. 172 C. proc. civ., să fie într-un

caz de forță majoră și să nu se încalce puterea de lucru judecat.

În continuarea cererii

sale recurentul face precizări cu privire la modul în care au fost descoperite

înscrisurile pe care a înțeles să le folosească în susținerea cererii de

revizuire și la justificarea demersului său judiciar.

Prin încheierea de la

10 ianuarie 2006 Înalta Curte, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. a admis cererea de suspendare formulată de recurentul – revizuient și a

dispus suspendarea judecății cauzei până la finalizarea cercetării penale

efectuate în dosarul nr. 1541/P/2005 al Inspectoratului de Poliție Argeș,

măsura suspendării fiind menținută până la termenul de astăzi.

Prin întâmpinarea și notele

scrise depuse la dosar intimatele – pârâte au solicitat respingerea recursului,

ca nefondat iar prin concluziile sale susținute astăzi intimatele – pârâte au

solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil iar, în

subsidiar, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată din perspectiva criticilor formulate constată că recursul este

nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

În examinarea înscrisurilor

prezentate de revizuent în susținerea cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. instanța s-a raportat în mod legal

la condițiile impuse de însuși temeiul cererii, verificând dacă pretinsele

înscrisuri noi doveditoare au fost descoperite după darea hotărârii dacă

înscrisurile au fost reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților – ipoteze avute în vedere de

revizuent.

Din perspectiva examinării condițiilor

de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., considerentele la

care instanța s-a raportat în respingerea cererii de revizuire sunt pertinente

în sensul reținerii și faptului că simplul fapt al găsirii de către revizuient

a unor înscrisuri probatorii nu este de natură să justifice admiterea cererii

de revizuire dacă acesta nu face dovada unei împrejurări de forță majoră care

să-l fi împiedicat să le depun în cursul procesului.

De reținut este și faptul că

demersurile judiciare de natură penală ale revizuentului și care au determinat

suspendarea judecății prezentei cauze, au fost găsite neîntemeiate de instanțe.

Așa fiind, Înalta Curte constată

legalitatea deciziei recurate, aceasta nefiind susceptibilă de a fi reformată

din perspectiva criticilor formulate.

În considerarea celor ce preced

Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de revizuentul P.M.

împotriva

deciziei nr. 202A/C din 30 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.