ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 758/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 758/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Prin sentința nr. 415 din 10 martie

2009, Tribunalul Buzău a admis acțiunea reclamantei SC D.S.T. SRL, a obligat

pârâta SC A. SA la plata sumei de 24.244 lei-contravaloare marfa actualizată cu

indicele de inflație, a respins cererea de chemare în garanție a SC N.S.U. SRL,

formulată de reclamantă și a obligat pârâta la 2.994 lei, cheltuieli de

judecată.

Prin decizia nr. 143 din 17 noiembrie

2011, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SA, împotriva

sentinței primei instanțe.

Împotriva evocatei decizii pârâta SC

A. SA a formulat recurs și cerere de repunere în termen.

In motivarea cererii de repunere în

termen întemeiată pe dispozițiile art. 103 C. proc. civ., recurenta a arătat că

a fost împiedicată să-și exercite drepturile procesuale în termenul legal

prevăzut de art. 301 și art. 303 alin. (2) C. proc. civ., invocând

necomunicarea deciziei din apel la adresa sediului societății pârâte, având în

vedere încetarea contractului de asistență juridică încheiat între această

parte și cabinetul de avocatură M.D. la sediul căruia a fost comunicată decizia

pronunțată de instanța de apel.

Înalta Curte, analizând cererea de

repunere în termen constată următoarele:

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința sa. în acest din urmă caz, actul de procedură se îndeplinește

în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

Din precitatul text legal rezultă că

decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința sa să efectueze actul de procedură,

dacă acest act se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea

împiedicării.

Așadar, pentru admiterea cererii de

repunere în termen trebuie îndeplinite cumulativ cerințele ca partea să nu-și

fi exercitat dreptul procedural în termenul legal peremtoriu dintr-un motiv

care exclude culpa sa, împrejurarea ce a împiedicat partea să acționeze să se

fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul

procedural și, în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării,

partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și

cererea de exercitare a căii de atac.

Aceste condiții nu sunt îndeplinite

cumulativ, întrucât așa cum rezultă din cererea formulată de recurentă,

termenul de 15 zile socotit de la data încetării împiedicării nici nu a fost

evocat pentru a se aprecia că în adevăr sunt îndeplinite cerințele art. 103 C.

proc. civ.

În legătură cu eventualul motiv al

împiedicării exercițiului dreptului procedural, se constată că instanței de

apel nu i-a fost comunicată împrejurarea ipoteticei încetări a contractului de

asistență juridică încheiat între pârâta SC A. SA și cabinetul de avocatură

M.D. la sediul căruia acestei părți i-a fost legal comunicată decizia

pronunțată de instanța de apel. Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele

legale pentru repunerea în termenul prevăzut de art. 301 și art. 303 alin. (2)

C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de recurs urmează a fi respinsă,

iar recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins ca tardiv, având în vedere

următoarele: din examinarea actelor dosarului, rezultă că recurentei - pârâte

i-a fost comunicată decizia pronunțată în apel la data de 18 decembrie 2009,

această parte declarând recurs la data de 26 iulie 2011 - data poștei aplicată

pe plicul de expediere.

Cum, potrivit art. 301 C. proc. civ.,

termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării

hotărârii ce se atacă, se constată că recursul pârâtei a fost declarat cu depășirea

acestui termen.

Or, când legea procesuală stabilește

un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar partea lasă să expire acest

termen, tară a beneficia de el, intervine decăderea, potrivit dispozițiilor

art. 103 C. proc. civ.

Constatând că recursul nu a fost

declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 103 C. proc. civ., că partea nu

dovedește că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a ataca

cu recurs decizia pronunțată în apel printr-o împrejurare mai presus de voința sa,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale citate și să dispună

în sensul respingerii cererii de repunere în termenul de recurs și respingerii

recursului pârâtei ca tardiv formulat. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în

termenul de recurs. Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta SC A. SA, împotriva

deciziei Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de

Apel Ploiești nr. 143 din 17 noiembrie 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 februarie 2012.