ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6818/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 462 de la 13

septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, în Dosarul

nr. 6219/101/2010, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, ca fiind făcută

de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a se pronunța

astfel, s-a reținut că, așa cum rezultă din prevederile art. 11 alin. (1) și

alin. (2) din O.G. nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea

serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, reclamanta are

atribuții ce țin exclusiv de organizarea și coordonarea activității de evidență

a persoanelor și că prin art. 39 din Legea nr. 248/2005 se desemnează în mod

expres că Direcția Generală de Pașapoarte este organul care are calitatea de a

sesiza instanța de judecată cu astfel de cereri. S-a mai reținut că H.G. nr.

1367/2009 Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date se înființează prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului

Național pentru Evidența Persoanelor și Centrul Național de Administrare a

Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor, care se desființează și preia

toate atribuțiile specifice Inspectoratului Național pentru Evidența

Populației.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat apel, Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor și

Administrarea Bazelor de Date, arătând că în mod eronat instanța de fond a

reținut că Direcția pentru Evidența Persoanelor are atribuții limitate ce țin

exclusiv de organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor.

Se mai arată în motivele de apel că, calitatea procesuală activă derivă din

prevederile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009 privind înființarea,

organizarea și funcționarea Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor și

Administrarea Bazelor de Date.

Curtea de Apel

Craiova prin Decizia nr. 337 din 8 noiembrie 2010 a respins apelul ca nefondat.

În considerentele

deciziei s-a reținut că, în mod corect s-a stabilit că reclamanta nu are

calitate procesuală întrucât din analiza dispozițiilor legale care stabilesc

atribuțiile Direcției, rezultă că aceasta are atribuții cu privire la

organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor precum și la

gestionarea și administrarea la nivel național a bazelor de date privind

evidența persoanei, cărților de identitate, pașapoartelor și altor documente

necesare persoanelor în relațiile cu statul. Se mai arată în continuare că

această instituție nu deține în sensul la care se referă legea, date cu privire

la activitatea pe care persoana o desfășoară sau urmează să o desfășoare în

străinătate. Atunci când legiuitorul a intenționat să stabilească expres

atribuții în sarcina unor structuri ale ministerului - DGP sau IGPF din

perspectiva legitimării procesuale active în privința solicitării de limitare a

exercitării dreptului la liberă circulație, a făcut-o prin dispozițiile art. 39

alin. (1) cu referire la cazul prevăzut de art. 38 din lege cu competențe în

domeniul ordinii publice ca fiind structura ministerului, care preia și

înaintează „dosarul de îndepărtare” fie și cu personalitate juridică, cum este

reclamanta.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs, reclamanta invocând incidența dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă

critică hotărârea sub următoarele aspecte.

Prin H.G. nr.

1367/2009 a fost înființată Direcția pentru Evidența Persoanelor și

Administrarea Bazelor de Date, (denumită în continuare Direcția), în urma

desființării Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor iar cauzele

în care acesta avea calitatea de reclamant, respectiv pârât au fost preluate de

Direcție.

Acțiunea principală

are ca temei legal dispozițiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39

alin. (2) din Legea nr. 248/2005 cu privire la măsura restrângerii dreptului la

libera circulație în străinătate a cetățenilor români, măsură, care se dispune,

la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau

siguranței naționale.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 1367/2009, aceste competențe sunt

date Direcției.

Conform lit. b) din

Obiectivul nr. 2 din H.G. nr. 1347/2007 Direcția pentru Evidența Persoanelor și

Administrarea Bazelor de Date (Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor), are obligativitatea de a înainta instanței teritoriale

competente, dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia,

întrucât aceștia au folosit, ca și document de călătorie, cartea de identitate.

Dispozițiile

Obiectivului nr. 2 lit. d) al aceluiași act normativ prevăd faptul că

autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea

deplasării cetățenilor expulzați, în Italia pe o perioadă determinată.

În final s-a apreciat

că în mod eronat instanța de apel a reținut faptul că recurenta nu are calitate

procesuală activă, câtă vreme Direcția, îndeplinește toate atribuțiile

stabilite de actele normative în competența sa, aplică și respectă întocmai

dispozițiile legale invocate.

Recursul va fi admis

pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, pe de o

parte, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009

privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, publicată în M. Of. la data de 25

noiembrie 2009, „Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor

de Date, se înființează prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Național

pentru Evidența Persoanelor și Centrului Național de Administrare a Bazelor de

Date privind Evidența Persoanelor, care se desființează".

Potrivit

dispozițiilor acestei hotărâri, Direcția preia patrimoniul instituțiilor

publice care se desființează iar cauzele în care Inspectoratul Național pentru

Evidența Persoanelor are calitatea de reclamant respectiv pârât sunt preluate

de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.

Prin dispozițiile

art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu

modificările și completările ulterioare, se prevede că măsura restrângerii

dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români se dispune,

la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării ordinii publice

sau siguranței naționale.

Or, față de aceste

dispoziții, chiar instanța de apel reține în considerentele hotărârii atacate,

că potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009, Direcția pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, face parte din structurile de

ordine și siguranță publică din subordinea Ministerului Administrației și

Internelor, fiind parte componentă a Departamentului de Ordine și Siguranță

Publică.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește lit. b) a Obiectivului nr. 2 din H.G. nr. 1347/2007

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor în prezent Direcția pentru

Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date are obligativitatea de a

înainta instanței teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetățenilor

români expulzați din Italia, întrucât aceștia au folosit, ca și document de

călătorie, cartea de identitate.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 20 iulie 2010, deci

după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1367/2009, Direcția pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a înaintat acestei instanțe

documentele de îndepărtare de pe teritoriul Italiei a numitului R.L.,

solicitând restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia,

pe o perioadă de cel mult 3 ani, ceea ce potrivit textului menționat, intră în

atribuțiile sale.

Obligația

Inspectoratului de a înainta dosarul de îndepărtare este totuna cu sesizarea

instanței de a se pronunța asupra cererii de limitare a liberei circulație a

persoanei din dosarul de îndepărtare.

Așa cum rezultă din

art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009, Direcția este o parte componentă a

Departamentului de Ordine și Siguranță Publică și nu poate fi interpretat

altfel, în sensul că nu are competență cu privire la situația prevăzută de art.

38 lit. b) din Legea nr. 248/2005.

Prin urmare, în

raport de textul legal menționat și obiectul acțiunii principale Direcția

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fost Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor) avea calitate procesuală activă.

Pentru aceste motive,

în raport de dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va admite

recursul, se vor casa hotărârile pronunțate în apel și la fond și se va trimite

cauza pentru rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date din Ministerul Administrației și Internelor împotriva Deciziei

civile nr. 377 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată și Sentința civilă nr. 462 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului

Mehedinți, secția civilă și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.