ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2556/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3294 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, obligându-i pe aceștia din urmă să plătească reclamantului sumele reprezentând prima de concediu pentru perioada 2004-2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu rata inflației la data plății efective. Prin aceeași sentință, instanța de judecată a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în privința cererii de chemare în garanție, că măsura virării de către Ministerul Economiei și Finanțelor a sumelor solicitate prin acțiune nu ar putea fi dispusă decât în cazul în care sumele ar fi fost prevăzute într-un buget legal aprobat și s-ar afla la dispoziția acestui Minister, ceea ce nu s-a întâmplat în speță. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu și sporul de fidelitate, prevăzute de art. 37 pct. 2 și art. 6 din O.G. nr. 38/2003, a încetat, astfel încât drepturile respective au devenit, în prezent, actuale, cuvenindu-se reclamantului în temeiul dispozițiilor legale susmenționate.

A mai reținut instanța de fond că Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor are calitate procesuală pasivă, întrucât, așa cum rezultă din chiar susținerile pârâtului, acesta a fost înființat prin reorganizarea Direcției de Evidență a Populației din cadrul Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, astfel încât calitatea procesuală pasivă a pârâtului are ca temei calitatea acestuia de succesor a fostei direcții prin reorganizarea căreia a fost înființat, direcție care se afla tot în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea cererii, recurenta susține: În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, cu modificările și completările ulterioare: "Inspectoratul este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, ce funcționează începând cu data de 01 septembrie 2004 în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, înființat prin reorganizarea Direcției de Evidență a Populației din cadrul Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, și care exercită atribuțiile ce îi sunt date în competență prin lege, cu privire la organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor”.

Ordonanța de Urgență nr. 50/2004 pentru modificarea și completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric și funcțional corespunzător desfășurării activităților de eliberare și evidență a cărților de identitate, actelor de stare civilă, pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, prevede Ia capitolul III, atribuțiile Direcției Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor. În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 11 6 alin (4) Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor se constituie pe actualele posturi ale Serviciului central regim permise de conducere și certificate de înmatriculare din cadrul Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, precum și din cele aprobate, conform legii, pentru Ministerul Administrației și Internelor”.

Conform dispozițiilor Ordonanței de Urgență nr. 50/2004, ca urmare a reorganizării fostei Direcții Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, a rezultat înființarea Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, a Direcției Generale de Pașapoarte și a Direcției regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor. Recursul se fondează. Prin acțiune a fost pretinsă prima de concediu pentru perioada 2004-2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005. Dar raporturile de serviciu ale reclamantului nu au fost cu Inspectoratul Național pentru Evidența Populației, ci cu Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, până la 4 iulie 2004, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2004.

Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 84/2001, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 50/2004: „(1) Inspectoratul este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică ce funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, înființat prin reorganizarea Direcției de evidență a populației din cadrul Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, și care exercită atribuțiile ce îi sunt date în competență prin lege, cu privire la organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor". De la 1 septembrie 2004, reclamantul a avut raporturi de serviciu cu Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.

Așa fiind, recurenta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel încât modificând în parte sentința, Curtea va respinge acțiunea față de recurentă, pe acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor împotriva sentinței nr. 3294 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea față de recurentul-pârât. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008.