ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 89/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1461 C din 1 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. 3847/103/2010, s-a respins cererea formulată de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele: La prima zi de înfățișare, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. În considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, tribunalul a analizat cu prioritate excepția invocată, pe care a considerat-o întemeiată, pentru următoarele considerente: Prin H.G.

nr. 1347/2007, pe care și-a fundamentat reclamanta acțiunea, a fost aprobat planul de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu. La lit. d) a obiectivului din acest act normativ se prevede că dosarul de îndepărtare va fi înaintat instanței de judecată de Direcția Generală de Pașapoarte sau, după caz, de I.N.E.P. Prin H.G. nr. 1367/2009 s-a înființat Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date prin comasarea prin fuziune a I.N.E.P. și Centrului Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor, care se desființează.

Așadar, prezenta reclamantă D.E.P.A.B.D. este succesoarea în drepturi a fostului I.N.E.P., prevederile H.G. nr. 1347/2007 aplicându-i-se în consecință. Înaintarea dosarului către instanță, ca obligație stabilită în sarcina acestei instituții prin actul normativ menționat, nu are semnificația desemnării reclamantei drept titulară a dreptului de a sesiza instanța de judecată cu o cerere având ca obiect limitarea dreptului la liberă circulație a persoanei la care se referă dosarul de îndepărtare. Aceasta deoarece, pe de o parte, dispozițiile Legii nr. 248/2005 nu pot fi modificate printr-o hotărâre de guvern, la aceasta opunându-se principiul ierarhiei actelor normative, conform căruia, dispozițiile unei legi nu pot fi modificate printr-o hotărâre de guvern.

Pe de altă parte, dispozițiile H.G. nr. 1347/2008 stipulează că măsura stabilită prin obiectivul 2 lit. d) impune corelarea cu dispozițiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005. Acest text de lege prevede că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație se poate dispune cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat. După cum s-a arătat mai sus, art. 39 conține dispoziții clare privind instituțiile care pot sesiza instanța cu o astfel de cerere, dispoziții în raport cu care, reclamanta nu poate justifica calitate procesuală activă în prezentul litigiu.

Competența sesizării instanței în acest caz aparține, conform art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, instituției cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranței naționale care deține date ori informații cu privire la activitatea pe care persoana o desfășoară sau urmează să o desfășoare în străinătate. Împotriva sentinței civile mai susmenționate, a formulat în termen legal apel Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, criticând sentința pe fond și cu privire la greșita respingere a cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Curtea de Apel Bacău prin decizia din 1 februarie 2011 a respins apelul ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a reținut că, instanța de fond a apreciat judicios că reclamanta nu are calitate procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni, nejustificând existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportului juridic dedus judecății. Textul legal al obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor aflați în Italia ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de teritoriu, arată că înaintarea de către MIRA, DEP sau, după caz, I.N.E.P. către instanța a „dosarului de îndepărtare”. Demersul trebuie efectuat în directă corelare cu prevederile art. 38 lit. b) al Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs, reclamanta invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta- reclamantă critică hotărârea sub următoarele aspecte. Prin H.G. nr. 1367/2009 a fost înființată Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, (denumită în continuare Direcția), în urma desființării I.N.E.P. iar cauzele în care acesta avea calitatea de reclamant, respectiv pârât au fost preluate de Direcție. Acțiunea principală are ca temei legal dispozițiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 cu privire la măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români, măsură, care se dispune, la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranței naționale.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 1367/2009, aceste competențe sunt date Direcției. Conform lit. b) din obiectivul din H.G. nr. 1347/2007 Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (I.N.E.P.), are obligativitatea de a înainta instanței teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia, întrucât aceștia au folosit, ca și document de călătorie, cartea de identitate. Dispozițiile obiectivului lit. d) al aceluiași act normativ prevăd faptul că autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați, în Italia pe o perioadă determinată. În final s-a apreciat că în mod eronat instanța de apel a reținut faptul că recurenta nu are calitate procesuală activă, câtă vreme Direcția, îndeplinește toate atribuțiile stabilite de actele normative în competența sa, aplică și respectă întocmai dispozițiile legale invocate.

Recursul va fi admis pentru următoarele considerente: Într-adevăr, pe de o parte, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, publicată în M.Of. la data de 25 noiembrie 2009, „Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, se înființează prin comasarea prin fuziune a I.N.E.P. și Centrului Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor, care se desființează". Potrivit dispozițiilor acestei hotărâri, Direcția preia patrimoniul instituțiilor publice care se desființează iar cauzele în care Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor are calitatea de reclamant respectiv pârât sunt preluate de Direcția pentru Evidenta Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.

Prin dispozițiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români se dispune, la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranței naționale. Or, față de aceste dispoziții, chiar instanța de apel reține în considerente hotărârii atacate, că potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, face parte din structurile de ordine și siguranță publică din subordinea M.A.I., fiind parte componentă a Departamentului de Ordine și Siguranță Publică.

Pe de altă parte, în ceea ce privește litera b, a obiectivului din H.G. nr. 1347/2007 I.N.E.P. în prezent Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date are obligativitatea de a înainta instanței teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia, întrucât aceștia au folosit, ca și document de călătorie, cartea de identitate. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 6 octombrie 2010, deci după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1367/2009, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a înaintat acestei instanțe documentele de îndepărtare de pe teritoriul Italiei a numitului O.O., solicitând restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani, ceea ce potrivit textului menționat, intra în atribuțiile sale.

Obligația Inspectoratului de a înainta dosarul de îndepărtare este totuna cu sesizarea instanței de a se pronunța asupra cererii de limitare a liberei circulație a persoanei din dosarul de îndepărtare. Așa cum rezultă din art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009, Direcția este o parte componentă a Departamentului de Ordine și Siguranță Publică și nu poate fi interpretat altfel, în sensul că nu are competență cu privire la situația prevăzută de art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 . Prin urmare, în raport de textul legal menționat și obiectul acțiunii principale Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fost I.N.E.P.) avea calitate procesuală activă. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunțate în apel și la fond și se va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.A.I. – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date împotriva deciziei civile nr. 13 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 1461C din 01 noiembrie 2010 a Tribunalului Neamț, secția civilă și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Neamț. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.