ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 89/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1461 C din

1 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. 3847/103/2010,

s-a respins cererea formulată de reclamanta Direcția pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București, ca fiind formulată de o

persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere

următoarele:

La prima zi de înfățișare, instanța,

din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

În considerarea dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța s-a pronunțat mai întâi asupra

excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau

în parte, cercetarea în fond a pricinii, tribunalul a analizat cu prioritate excepția

invocată, pe care a considerat-o întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin H.G. nr. 1347/2007, pe care și-a

fundamentat reclamanta acțiunea, a fost aprobat planul de măsuri privind sprijinirea

cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea

de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu.

La lit. d) a obiectivului din acest act normativ se prevede că dosarul de îndepărtare

va fi înaintat instanței de judecată de Direcția Generală de Pașapoarte sau, după

caz, de I.N.E.P. Prin H.G. nr. 1367/2009 s-a înființat Direcția pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date prin comasarea prin fuziune a I.N.E.P.

și Centrului Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor,

care se desființează. Așadar, prezenta reclamantă D.E.P.A.B.D. este succesoarea

în drepturi a fostului I.N.E.P., prevederile H.G. nr. 1347/2007 aplicându-i-se în

consecință.

Înaintarea dosarului către instanță,

ca obligație stabilită în sarcina acestei instituții prin actul normativ menționat,

nu are semnificația desemnării reclamantei drept titulară a dreptului de a sesiza

instanța de judecată cu o cerere având ca obiect limitarea dreptului la liberă circulație

a persoanei la care se referă dosarul de îndepărtare.

Aceasta deoarece, pe de o parte, dispozițiile

Legii nr. 248/2005 nu pot fi modificate printr-o hotărâre de guvern, la aceasta

opunându-se principiul ierarhiei actelor normative, conform căruia, dispozițiile

unei legi nu pot fi modificate printr-o hotărâre de guvern.

Pe de altă parte, dispozițiile H.G.

nr. 1347/2008 stipulează că măsura stabilită prin obiectivul 2 lit. d) impune corelarea

cu dispozițiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005. Acest text de lege prevede

că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație se poate dispune cu privire

la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o

desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României

sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat. După cum s-a arătat

mai sus, art. 39 conține dispoziții clare privind instituțiile care pot sesiza instanța

cu o astfel de cerere, dispoziții în raport cu care, reclamanta nu poate justifica

calitate procesuală activă în prezentul litigiu. Competența sesizării instanței

în acest caz aparține, conform art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, instituției

cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranței naționale care

deține date ori informații cu privire la activitatea pe care persoana o desfășoară

sau urmează să o desfășoare în străinătate.

Împotriva sentinței civile mai susmenționate,

a formulat în termen legal apel Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date, criticând sentința pe fond și cu privire la greșita respingere

a cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Curtea de Apel Bacău prin decizia din

1 februarie 2011 a respins apelul ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a reținut

că, instanța de fond a apreciat judicios că reclamanta nu are calitate procesuală

activă în promovarea prezentei acțiuni, nejustificând existența unei identități

între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportului

juridic dedus judecății.

Textul legal al obiectivului nr. 2

lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea

cetățenilor aflați în Italia ca urmare a situației create prin adoptarea de către

statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de teritoriu, arată

că înaintarea de către MIRA, DEP sau, după caz, I.N.E.P. către instanța a „dosarului

de îndepărtare”. Demersul trebuie efectuat în directă corelare cu prevederile

art. 38 lit. b) al Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor

români în străinătate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a

declarat recurs, reclamanta invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenta- reclamantă critică hotărârea

sub următoarele aspecte.

Prin H.G. nr. 1367/2009 a fost înființată

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, (denumită

în continuare Direcția), în urma desființării I.N.E.P. iar cauzele în care acesta

avea calitatea de reclamant, respectiv pârât au fost preluate de Direcție.

Acțiunea principală are ca temei legal

dispozițiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea

nr. 248/2005 cu privire la măsura restrângerii dreptului la libera circulație în

străinătate a cetățenilor români, măsură, care se dispune, la solicitarea instituției

cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranței naționale.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (4)

din H.G. nr. 1367/2009, aceste competențe sunt date Direcției.

Conform lit. b) din obiectivul din H.G.

nr. 1347/2007 Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date

(I.N.E.P.), are obligativitatea de a înainta instanței teritoriale competente, dosarul

de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia, întrucât aceștia au folosit,

ca și document de călătorie, cartea de identitate.

Dispozițiile obiectivului lit. d) al

aceluiași act normativ prevăd faptul că autoritățile judecătorești urmează a pronunța

o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați, în Italia pe o perioadă

determinată.

În final s-a apreciat că în mod eronat

instanța de apel a reținut faptul că recurenta nu are calitate procesuală activă,

câtă vreme Direcția, îndeplinește toate atribuțiile stabilite de actele normative

în competența sa, aplică și respectă întocmai dispozițiile legale invocate.

Recursul va fi admis pentru următoarele

considerente:

Într-adevăr, pe de o parte, în conformitate

cu prevederile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009 privind înființarea, organizarea

și funcționarea Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de

Date, publicată în M.Of. la data de 25 noiembrie 2009, „Direcția pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, se înființează prin comasarea prin

fuziune a I.N.E.P. și Centrului Național de Administrare a Bazelor de Date privind

Evidența Persoanelor, care se desființează".

Potrivit dispozițiilor acestei hotărâri,

Direcția preia patrimoniul instituțiilor publice care se desființează iar cauzele

în care Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor are calitatea de reclamant

respectiv pârât sunt preluate de Direcția pentru Evidenta Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date.

Prin dispozițiile art. 38 lit. b) coroborate

cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații

a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare,

se prevede că măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate

a cetățenilor români se dispune, la solicitarea instituției cu competențe în domeniul

apărării ordinii publice sau siguranței naționale.

Or, față de aceste

dispoziții, chiar instanța de apel reține în considerente hotărârii atacate, că

potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009,

Direcția

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de

Date,

face parte din structurile de ordine și siguranță publică din subordinea

M.A.I., fiind parte componentă a Departamentului de Ordine și Siguranță Publică.

Pe de altă parte, în ceea ce privește

litera b, a obiectivului din H.G. nr. 1347/2007 I.N.E.P. în prezent Direcția pentru

Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date are obligativitatea de a înainta

instanței teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați

din Italia, întrucât aceștia au folosit, ca și document de călătorie, cartea de

identitate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Neamț la data de 6 octombrie 2010, deci după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1367/2009,

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a înaintat

acestei instanțe documentele de îndepărtare de pe teritoriul Italiei a numitului

O.O., solicitând restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia,

pe o perioadă de cel mult 3 ani, ceea ce potrivit textului menționat, intra în atribuțiile

sale.

Obligația Inspectoratului de a înainta

dosarul de îndepărtare este totuna cu sesizarea instanței de a se pronunța asupra

cererii de limitare a liberei circulație a persoanei din dosarul de îndepărtare.

Așa cum rezultă din art. 1 alin. (3)

din H.G. nr. 1367/2009, Direcția este o parte componentă a Departamentului de Ordine

și Siguranță Publică și nu poate fi interpretat altfel, în sensul că nu are competență

cu privire la situația prevăzută de art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005

.

Prin urmare, în raport de textul legal

menționat și obiectul acțiunii principale Direcția pentru Evidența Persoanelor și

Administrarea Bazelor de Date (fost I.N.E.P.) avea calitate procesuală activă.

Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunțate

în apel și la fond și se va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

M.A.I. – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date împotriva

deciziei civile nr. 13 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă,

minori și familie conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia atacată și sentința civilă

nr. 1461C din 01 noiembrie 2010 a Tribunalului Neamț, secția civilă și trimite cauza

spre rejudecare Tribunalului Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.