ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4273/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosarul, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 74 din 16 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. 4480/2/2010 al Curții de Apel București a fost admisă excepția de tardivitate a contestației la executare formulată de reclamanta T.C.C. în contradictoriu cu A.V.A.S. și în consecință contestația a fost respinsă ca tardivă. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că, contestatoarea nu a respectat termenul de 15 zile prevăzută de art. 401 alin. (1) C. proc. civ. pentru formularea contestației la executare, termen care începe să curgă la data când s-a luat la cunoștință de primul act de executare, în condițiile în care contestatoarea a luat cunoștință de primul act de executare (somația) în anul 2006 iar contestația a fost formulată la data de 9 octombrie 2009. Împotriva sentinței comerciale nr. 74/2010, pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs contestatoarea T.C.C.

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejduecare. Recursul nu a fost motivat în drept conform dispozițiilor legale, recurenta invocând formal dispozițiile art. 299 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității contestației la executare cu aplicarea dispozițiilor art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în condițiile în care este vorba de un titlu executoriu emis de Statul Român și nu de către o instanță judecătorească, astfel că are posibilitatea contestării pe toată perioada executării. Poprirea instituită a luat naștere la data de 22 iunie 2009, aceasta fiind un act de executare și întrucât nu a avut posibilitatea de a contesta fondul titlului executoriu emis de stat, excepția tardivității contestației, în mod greșit a fost admisă, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 401 C. proc.

civ. În cazul executării silite în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de instanță, se pot invoca în contestația la executarea apărării de fond împotriva titlului executoriu. Conform art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1998, executarea va începe după comunicarea titlului executoriu prevăzut de art. 39 alin. (1), dar aceste dispoziții legale au fost încălcate, creanța solicitată fiind prescrisă, iar contractul de garanție invocat nefiind semnat de contestatoare. Intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, se constată că recursul este nefondat. Contestația la executare formulată de contestatoarea T.C.C.

au vizat formele de executare inițiate de A.V.A.S. în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 51/1910, dispoziții care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 prevede că actele de executare silită efectuate de A.V.A.S. pot fi contestate de persoanele îndreptățite potrivit procedurilor speciale. În cuprinsul actului normativ menționat, nu sunt reglementate însă și termenele în care poate fi formulată contestația la executare, situație în care dispozițiile legii speciale se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Potrivit art. 401 lit. a) C. proc. civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actele de executare.

Ca urmare, nu este fondat motivul de recurs privind aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 401 C. proc. civ. întrucât instanța a aplicat corect aceste prevederi având în vedere că prevederile O.U.G. nr. 51/1998 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. În condițiile în care titlu executoriu din 9 octombrie 2003 a fost comunicat contestatoarei la data de 27 ianuarie 2004, iar executarea silită declanșată de A.V.A.S., astfel cum recunoaște și contestatoarea din contestația formulată, a debutat în anul 2006, formularea contestației la data de 9 octombrie 2009 este tardivă. Ca urmare, corect a reținut instanța de fond că, contestația la executare a fost formulată tardiv, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) C. proc.

civ., context în care impune respingerea recursului. În contextul în care contestația la executare a fost formulată tardiv, nu mai pot fi analizate aspectele ce vizează fondul cauzei. Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte, respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea T.C.C. împotriva sentinței comerciale nr. 74 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea T.C.C. împotriva sentinței comerciale nr. 74 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.