ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4273/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4273/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosarul, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 74 din 16 iunie 2010 pronunțată
în dosarul nr. 4480/2/2010 al Curții de Apel București a fost admisă excepția
de tardivitate a contestației la executare formulată de reclamanta T.C.C. în
contradictoriu cu A.V.A.S. și în consecință contestația a fost respinsă ca
tardivă.
În motivarea hotărârii, instanța de
fond a reținut că, contestatoarea nu a respectat termenul de 15 zile prevăzută
de art. 401 alin. (1) C. proc. civ. pentru formularea contestației la
executare, termen care începe să curgă la data când s-a luat la cunoștință de
primul act de executare, în condițiile în care contestatoarea a luat cunoștință
de primul act de executare (somația) în anul 2006 iar contestația a fost
formulată la data de 9 octombrie 2009.
Împotriva sentinței comerciale nr. 74/2010,
pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs contestatoarea T.C.C. prin
care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei
pentru rejduecare.
Recursul nu a fost motivat în drept
conform dispozițiilor legale, recurenta invocând formal dispozițiile art. 299 C.
proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs,
recurenta arată că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității
contestației la executare cu aplicarea dispozițiilor art. 401 alin. (1) lit. c)
C. proc. civ., în condițiile în care este vorba de un titlu executoriu emis de
Statul Român și nu de către o instanță judecătorească, astfel că are
posibilitatea contestării pe toată perioada executării.
Poprirea instituită a luat naștere
la data de 22 iunie 2009, aceasta fiind un act de executare și întrucât nu a
avut posibilitatea de a contesta fondul titlului executoriu emis de stat,
excepția tardivității contestației, în mod greșit a fost admisă, în cauză
nefiind aplicabile dispozițiile art. 401 C. proc. civ.
În cazul executării silite în
temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de instanță, se pot invoca în
contestația la executarea apărării de fond împotriva titlului executoriu.
Conform art. 39 alin. (1) din Legea
nr. 51/1998, executarea va începe după comunicarea titlului executoriu prevăzut
de art. 39 alin. (1), dar aceste dispoziții legale au fost încălcate, creanța
solicitată fiind prescrisă, iar contractul de garanție invocat nefiind semnat
de contestatoare.
Intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare
prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată în
raport de criticile formulate, se constată că recursul este nefondat.
Contestația la executare formulată
de contestatoarea T.C.C. au vizat formele de executare inițiate de A.V.A.S. în
conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 51/1910, dispoziții care se completează
cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998
prevede că actele de executare silită efectuate de A.V.A.S. pot fi contestate
de persoanele îndreptățite potrivit procedurilor speciale.
În cuprinsul actului normativ
menționat, nu sunt reglementate însă și termenele în care poate fi formulată
contestația la executare, situație în care dispozițiile legii speciale se
completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 401 lit. a) C. proc.
civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data
când contestatorul a luat cunoștință de actele de executare.
Ca urmare, nu este fondat motivul de
recurs privind aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 401
C. proc. civ. întrucât instanța a aplicat corect aceste prevederi având în
vedere că prevederile O.U.G. nr. 51/1998 se completează cu dispozițiile Codului
de procedură civilă.
În condițiile în care titlu
executoriu din 9 octombrie 2003 a fost comunicat contestatoarei la data de 27
ianuarie 2004, iar executarea silită declanșată de A.V.A.S., astfel cum
recunoaște și contestatoarea din contestația formulată, a debutat în anul 2006,
formularea contestației la data de 9 octombrie 2009 este tardivă.
Ca urmare, corect a reținut instanța
de fond că, contestația la executare a fost formulată tardiv, cu depășirea termenului
de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) C. proc. civ., context în care impune
respingerea recursului. În contextul în care contestația la executare a fost
formulată tardiv, nu mai pot fi analizate aspectele ce vizează fondul cauzei.
Față de considerentele expuse, în
temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte, respinge ca nefondat
recursul declarat de contestatoarea T.C.C. împotriva sentinței comerciale nr. 74
din 16 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
contestatoarea T.C.C. împotriva sentinței comerciale nr. 74 din 16 iunie 2010 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 8 decembrie 2010.