ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1801/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 8291/2/2009, în data de 31 august 2009, reclamanții C.S. și C.M. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bancare preluate de A.V.A.S. de la Banca Agricolă S.A. - Sucursala Bârlad prin contractul de cesiune de creanță nr. 728404 din 15 decembrie 1999 privind pe debitorul cedat SC V. SRL Bârlad - (radiată prin încheierea Tribunalului Vaslui nr. 154 F din 16 aprilie 2002 de închidere a procedurii de faliment), întrucât s-a împlinit termenul de prescripție de 7 ani, calculat de la data preluării și să dispună radierea ipotecii constituită în baza contractului de garanție imobiliară încheiat la data de 16 decembrie 1998, între C.S.

și C.M. și SC B.A. SA - Sucursala Bârlad, având ca obiect garantarea obligației de rambursare a creditului în sumă de 850.000.000 lei acordat de SC B.A. SA - Sucursala Bârlad debitorului SC V. SRL Bârlad, în baza contractului de credit nr. 8 din 1998, prin ipotecarea imobilului situat în mun. Bârlad, str. Fundătura Nicolae Iorga, aflat în proprietatea garanților C.S. și C.M. care a fost luat în garanție pentru suma le 248.250.000 ROL, acțiune ce a fost calificată, din oficiu, de către instanță, contestație la executare, astfel cum rezultă din conținutul încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2009, calificare reținută și prin încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2009, având în vedere că intimata A.V.A.S.

a declanșat procedura execuțională specială, în baza O.U.G. nr. 51/1998. Curtea de Apel București, prin sentința nr. 139 din 12 noiembrie 2009, a admis excepția tardivității contestației la executare, invocată de intimata A.V.A.S., prin întâmpinarea depusă în data de 22 octombrie 2009 și a respins-o, ca tardiv formulată, reținând, în esență, că, somația de plată emisă de A.V.A.S. a fost comunicată contestatorilor în data de 20 martie 2009, inclusiv titlurile executorii, data de la care a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. civ., care, calculat conform art. 101 din același cod, s-a împlinit în data de 6 aprilie 2009, astfel că, în raport cu data expedierii, prin poștă, a contestației la executare, respectiv, 27 august 2009, aceasta apare a fi fost formulată peste termenul legal.

Împotriva evocatei sentințe au declarat recurs contestatorii C.S. și C.M., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 8, 9 și 7 ale art. 304 C. proc. civ. arătând, în esență, că: - instanța a interpretat, în mod eronat, actul juridic dedus judecații, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, calificând acțiunea în constatare formulată, ca fiind contestație la executare; - sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv, a dispozițiilor capitolului IX din O.U.G.

nr. 51/1998 referitoare la regulile speciale privind soluționarea litigiilor; - sentința cuprinde motive contradictorii, întrucât, în considerente se menționează că excepția de tardivitate este întemeiată și urmează a fi respinsă, contrar dispozitivului hotărârii, potrivit căruia, se admite excepția de tardivitate, cu consecința respingerii, ca tardiv formulată, a contestației la executare, solicitând admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost promovată. Recursul este nefondat. Recurenții, prin acțiunea introductivă, depusa în data de 31 august 2009, au solicitat instanței să constate dreptul A.V.A.S. de a cere executarea silită a creanțelor bancare, ca fiind prescris, ulterior, însă, comunicării de către intimata A.V.A.S., în data de 16 martie 2009, a titlului executoriu și somației de plată, prin care se stabilea termenul de plată a debitului.

Curtea de Apel București, din oficiu, prin încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2009 și, ulterior, la termenul din data de 22 octombrie 2009, a calificat acțiunea promovată, ca fiind contestație la executare, având în vedere că intimata A.V.A.S. a declanșat procedura execuțională specială, în baza O.U.G. nr. 51/1998, prin comunicarea somației de plată, prin care a fixat termenul de achitare a debitului și a titlului executoriu, cu adresa nr. 6439 din 16 martie 2009, cu atât mai mult cu cât, recurenții solicitaseră, prin cererea introductivă, constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită, contrar susținerilor acestora, potrivit cărora, acțiunea promovată are natura acțiunii în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., cu sublinierea că, inițial, recurenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și ale art. 1788 C. civ. Cu referire la evocatul motiv de nelegalitate circumscris celui prevăzut de punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., acesta nu poate fi primit, întrucât, se constată că prima instanța a interpretat, în mod corect, actul juridic dedus judecații, reținând că acțiunea formulată întrunește elementele contestației la executare, aceasta fiind îndreptată împotriva executării silite pornite de A.V.A.S., în baza O.U.G. nr. 51/1998, anterior introducerii de către recurenți a cererii de chemare în judecată ce viza, însăși, executarea silită, respectiv, constatarea, ca prescris, a dreptului de a o cere, de către A.V.A.S.

Cu referire la motivul de nelegalitate circumscris celui prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., nici acesta nu poate fi primit, întrucât, în recurs, recurenții susțin că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv, a dispozițiilor capitolului IX din OUG nr. 51/1998 referitoare la regulile speciale privind soluționarea litigiilor, or, înșiși, aceștia, au învederat primei instanțe că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., astfel cum rezultă din examinările, deja, efectuate, fiind de subliniat că, o dată precizat temeiul de drept al acțiunii, acesta nu mai poate fi schimbat în calea de atac urmată, în respectarea principiului disponibilității statuat de art. 129 C. proc.

civ. Cu referire la motivul de nelegalitate circumscris celui prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nici acesta nu poate conduce la admiterea recursului, întrucât, critica, potrivit căreia, în considerentele hotărârii atacate se menționează că excepția de tardivitate este întemeiată și urmează a fi respinsă, contrar dispozitivului, conform căruia, instanța admite excepția de tardivitate și respinge, ca tardiv formulată, contestația la executare, nu poate face obiectul căii extraordinare de atac, având caracterul unei erori de tehnoredactare, nicidecum al unei greșeli de judecată, în această ipoteză, recurenții având la îndemnă calea îndreptării erorii materiale strecurate în considerentele sentinței, în aplicarea dispozițiilor art. 281 C. proc.

civ. În consecință, față de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatorii C.S. și C.M., împotriva sentinței Curții de Apel București nr. 139 din 12 noiembrie 2009 , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 mai 2010.