ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1801/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, sub nr. 8291/2/2009, în data de 31 august 2009, reclamanții

C.S. și C.M.

au solicitat ca, în

contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., instanța să pronunțe o hotărâre prin care să

constate prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bancare

preluate de A.V.A.S. de la Banca Agricolă S.A. - Sucursala Bârlad prin

contractul de cesiune de creanță nr. 728404 din 15 decembrie 1999 privind pe

debitorul cedat SC V. SRL Bârlad - (radiată prin încheierea Tribunalului Vaslui

nr. 154 F din 16 aprilie 2002 de închidere a procedurii de faliment), întrucât

s-a împlinit termenul de prescripție de 7 ani, calculat de la data preluării și

să dispună radierea ipotecii constituită în baza contractului de garanție

imobiliară încheiat la data de 16 decembrie 1998,

între C.S. și C.M. și SC B.A. SA - Sucursala Bârlad,

având ca

obiect garantarea obligației de rambursare a creditului în sumă

de 850.000.000 lei acordat de SC B.A. SA -

Sucursala Bârlad

debitorului SC V. SRL Bârlad, în baza contractului de

credit nr. 8 din 1998, prin ipotecarea imobilului situat în mun. Bârlad, str.

Fundătura Nicolae Iorga, aflat în proprietatea garanților

C.S. și C.M.

care a fost luat în garanție

pentru suma le 248.250.000 ROL, acțiune ce a fost calificată, din oficiu, de

către instanță, contestație la executare, astfel cum rezultă din conținutul

încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2009, calificare reținută și prin

încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2009, având în vedere că

intimata A.V.A.S. a declanșat procedura execuțională specială, în baza O.U.G. nr.

51/1998.

Curtea de Apel

București, prin sentința nr. 139 din 12 noiembrie 2009, a admis excepția

tardivității contestației la executare, invocată de intimata A.V.A.S., prin

întâmpinarea depusă în data de 22 octombrie 2009 și a respins-o, ca tardiv

formulată, reținând, în esență, că, somația de plată emisă de A.V.A.S. a fost

comunicată contestatorilor în data de 20 martie 2009, inclusiv titlurile

executorii, data de la care a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art.

401 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. civ., care, calculat conform art. 101 din

același cod, s-a împlinit în data de 6 aprilie 2009, astfel că, în raport cu

data expedierii, prin poștă, a contestației la executare, respectiv, 27 august

2009, aceasta apare a fi fost formulată peste termenul legal.

Împotriva evocatei

sentințe au declarat recurs contestatorii C.S. și C.M., invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de punctele 8, 9 și 7 ale art. 304 C. proc. civ. arătând,

în esență, că:

- instanța a

interpretat, în mod eronat, actul juridic dedus judecații, schimbând înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, calificând acțiunea în constatare

formulată, ca fiind contestație la executare;

- sentința a fost dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv, a dispozițiilor

capitolului IX din O.U.G. nr. 51/1998 referitoare la regulile speciale privind

soluționarea litigiilor;

- sentința cuprinde

motive contradictorii, întrucât, în considerente se menționează că excepția de

tardivitate este întemeiată și urmează a fi respinsă, contrar dispozitivului

hotărârii, potrivit căruia, se admite excepția de tardivitate, cu consecința

respingerii, ca tardiv formulată, a contestației la executare, solicitând admiterea

recursului, modificarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii

acțiunii așa cum a fost promovată.

Recursul este

nefondat.

Recurenții, prin

acțiunea introductivă, depusa în data de 31 august 2009, au solicitat instanței

să constate dreptul A.V.A.S. de a cere executarea silită a creanțelor bancare,

ca fiind prescris, ulterior, însă, comunicării de către

intimata A.V.A.S., în data de 16 martie 2009, a titlului executoriu și

somației de

plată, prin care se stabilea termenul de plată a debitului.

Curtea de Apel București, din oficiu, prin

încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2009 și, ulterior, la termenul

din data de 22 octombrie 2009, a calificat acțiunea promovată, ca fiind

contestație la executare, având în vedere că intimata A.V.A.S. a declanșat

procedura execuțională specială, în baza O.U.G. nr. 51/1998, prin comunicarea

somației de plată, prin care a fixat termenul de achitare a debitului și a

titlului executoriu, cu adresa nr. 6439 din 16 martie 2009, cu atât mai mult cu

cât, recurenții solicitaseră, prin cererea introductivă, constatarea

prescripției dreptului de a cere executarea silită, contrar susținerilor

acestora, potrivit cărora, acțiunea promovată are natura acțiunii în

constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., cu sublinierea

că, inițial, recurenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 44 și art.

45 din O.U.G. nr. 51/1998 și ale art. 1788 C. civ.

Cu referire la

evocatul motiv de nelegalitate circumscris celui prevăzut de punctul 8 al art. 304

C. proc. civ., acesta nu poate fi primit, întrucât, se constată că prima

instanța a interpretat, în mod corect, actul juridic dedus judecații, reținând

că acțiunea formulată întrunește elementele contestației la executare, aceasta

fiind îndreptată împotriva executării silite pornite de A.V.A.S., în baza O.U.G.

nr. 51/1998, anterior introducerii de către recurenți a cererii de chemare în

judecată ce viza, însăși, executarea silită, respectiv, constatarea, ca

prescris, a dreptului de a o cere, de către A.V.A.S.

Cu

referire la motivul de nelegalitate circumscris celui prevăzut

de punctul 9 al art. 304

C. proc. civ., nici acesta nu poate fi primit, întrucât, în recurs, recurenții

susțin că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

respectiv, a dispozițiilor capitolului IX din OUG nr. 51/1998 referitoare la

regulile speciale privind soluționarea litigiilor, or, înșiși, aceștia, au

învederat primei instanțe că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 111 C.

proc. civ., astfel cum rezultă din examinările, deja, efectuate, fiind de

subliniat că, o dată precizat temeiul de drept al acțiunii, acesta nu mai poate

fi schimbat în calea de atac urmată, în respectarea principiului

disponibilității statuat de art. 129 C. proc. civ.

Cu referire la

motivul de nelegalitate circumscris celui prevăzut de pct. 7 al art. 304 C.

proc. civ., nici acesta nu poate conduce la admiterea recursului, întrucât,

critica, potrivit căreia, în considerentele hotărârii atacate se menționează că

excepția de tardivitate este întemeiată și urmează a fi respinsă, contrar

dispozitivului, conform căruia, instanța admite excepția de tardivitate și

respinge, ca tardiv formulată, contestația la executare, nu poate face obiectul

căii extraordinare de atac, având caracterul unei erori de tehnoredactare,

nicidecum al unei greșeli de judecată, în această

ipoteză, recurenții având la îndemnă calea îndreptării erorii materiale

strecurate în considerentele

sentinței, în aplicarea dispozițiilor art. 281

C. proc. civ.

În consecință, față

de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

contestatorii C.S. și C.M., împotriva sentinței Curții de Apel București nr. 139

din 12 noiembrie 2009

,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi,

19

mai 2010.