ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8625/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, ulterior precizată, reclamanții F.I., C.E., B.M.R., B.M., D.E., F.M.L. și P.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. au solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în valoare de 50 euro/mp, pentru terenul expropriat în temeiul H.G. nr. 685/2007. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pentru terenul expropriat a fost stabilită o valoarea de despăgubire de 12 euro/mp de teren, pe care o consideră injustă, raportat la prețul de vânzare al terenurilor în zona respectivă și la prejudiciul efectiv suferit. În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 9, 10 și 13 din Legea nr. 198/2004 și Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, art. 481 C. civ.

și Legea nr. 18/1991. Prin Sentința civilă nr. 1800/PI din 07 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților și în consecință pârâtul a fost obligat la plata următoarelor sume: 16.939 euro pentru F.I.; 8.462 euro pentru C.E.; 9.511 euro și 5.135 euro B.M.L.; 16.120 euro pentru B.M.; 3.281 euro pentru D.E.; 5.971 euro pentru F.M.L. și 6.195 euro pentru P.M. Prin aceeași hotărâre, pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert în sumă de 3.000 RON, diferență onorariu de expert, în cuantum de 6.000 RON și, onorariu avocat, în cuantum de 900 RON, pentru fiecare reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În raport de dispozițiile art. 21 - 27 din Legea cu nr. 33/1994, incidente în cauză s-a dispus efectuarea unei lucrări de specialitate, cu respectarea exigențelor impuse de art. 25 - 26 din lege, inclusiv a criteriilor legale stabilite în mod expres de legiuitor (prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză - iar nu la data exproprierii, cum nejudicios au solicitat reclamanții pe calea obiecțiunilor formulate, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia) la care s-au adăugat și altele specifice, generate de particularitățile parcelelor supuse exproprierii.

Astfel, în raport de expertiza efectuată în cauză, rectificată prin răspunsul la obiecțiuni al celor trei experți, ulterior omologate s-a constatat că s-au avut în vedere la stabilirea despăgubirilor: categoria de folosință a terenurilor anterior exproprierii (aceea de agricole, situate în extravilan), culturile obținute și prețul practicat pentru terenuri similare, prejudiciul produs proprietarilor prin consecințele negative determinate de diminuarea cantitativă a unora dintre parcele sub limita de 3.000 de mp - necesară pentru obținerea subvențiilor acordate în agricultură, necesitatea creării unui drum de acces la unele dintre acestea (defalcate pe proprietari în lucrarea de specialitate efectuată în cauză), cum și pretinsele restricții de construire (inaplicabile în speță, dată fiind categoria de terenuri agricole extravilane din care fac parte cele în discuție) situație generată de lucrările de expropriere.

La stabilirea prețului real, final, experții au luat în considerare metoda comparației vânzărilor, investigarea pieței asupra ofertelor de vânzare și a prețurilor la care au fost tranzacționate terenuri similare, cum și verificarea informațiilor obținute. Împotriva Sentinței civile nr. 1800/PI din 07 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3141/30/2008, au declarat apel reclamanții F.I., C.E., B.M.L., B.M., D.E., F.M.L., P.M. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - C.N.A.D.N.R. Prin Decizia nr. 678 din 1 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, apelurile părților au fost respinse ca nefondate. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În baza H.G.

nr. 685/2007 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național „varianta de ocolire Lugoj”, s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a 196 imobile proprietate privată, situate pe acest amplasament, pentru toate acestea stabilindu-se cuantumul total al despăgubirii de 11.585 mii RON. În raportul de evaluare întocmit cu ocazia exproprierii a fost stabilită valoarea unitară estimată, de piață, pe teritoriul administrativ al localității Coșteiu (pe raza căreia se află situate terenurile în litigiu), de 12 euro/mp. Reclamanții apelanți au contestat modul de calcul al despăgubirilor stabilite de C.N.A.D.R.

– R.D.P. Timișoara, la nivelul sumei de 12 euro/mp, solicitând ca acesta să fie stabilit la 50 euro/mp, solicitând și stabilirea și obligarea pârâtei la plata daunelor produse proprietarilor prin măsura exproprierii. Soluția instanței de fond de obligare a pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. să plătească reclamanților o despăgubire majorată, distinct pentru fiecare, într-o limită de la 12 euro/mp la 16,76 euro/mp (conform răspunsului la obiecțiuni depus la termenul de judecat din 08 februarie 2010), respectă prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calculul cuantumului despăgubirilor, experții desemnați în cauză au ținut cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de acestea. Astfel, în funcție de particularitățile fiecărui teren în parte a rezultat un preț diferit pe metru pătrat, însă sensibil apropiat de cel stabilit de pârâtă. În respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a omologat concluzia raportului de expertiză întocmit de experții tehnici judiciari B.M., B.M.

și U.I.R., respectiv a răspunsului la obiecțiunile aduse acestui raport, luând în calcul particularitățile fiecărui teren precum și prejudiciul real suferit de proprietari, în urma exproprierii. Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs ambele părți. 1. Reclamanții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, precum și a sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii precizate, respectiv obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 191.302,08 euro, contravaloarea în lei, la data plății efective, conform concluziilor ultimei variante a raportului de expertiza judiciară efectuat în cauză.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În susținerea acestui motiv, recurenții reclamanți, au arătat că instanța de apel, nu a motivat în fapt și în drept soluția de respingere a apelului acestora și nu au arătat de ce instanța de fond a procedat corect omologând răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În raport de dispozițiile acestui motiv, au arătat că instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, respectiv acțiunea introductivă, în sensul că s-a omis a se analiza precizarea acțiunii prin care s-a învederat cuantumul despăgubirilor solicitate pentru fiecare reclamant, precum și natura juridică a fiecărui prejudiciu cauzat prin expropriere.

În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut nelegalitatea hotărârii, în raport de greșita aplicare dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. În dezvoltarea acestui motiv, au arătat că, în motivarea soluției pronunțată, instanța de fond nu a precizat argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile acestora referitoare la modul de stabilire a despăgubirilor, în sensul că la valoarea de 12 euro/mp să fie adăugată valoarea daunelor datorate pentru expropriere. După ce au prezentat un scurt istoric cu privire la concluziile și despăgubirile propuse de comisia de experți, recurenții au arătat, în esență, că sunt nemulțumiți de modalitatea în care au fost stabilite despăgubirile, atât prin raportul de expertiză efectuat în cauză cât și prin răspunsurile la obiecțiunile formulate la acesta.

Au apreciat că varianta corectă este cea propusă de expertul B.M. care însă suportă și aceasta o corectură în sensul că la valoarea de 12 euro/mp să fie adăugată valoarea daunelor datorate pentru expropriere. Procedând la recalcularea despăgubirilor, și invocând dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, au solicitat obligarea pârâtului la plata următoarelor sume: B.M. - 32.427,62 euro; B.M.L. - 32.247,55 euro și 18.350,89 euro; F.M.L. - 24.055,18 euro; D.E. - 13.230,31 euro; P.M. - 25.645,44 euro; F.I. - 21.808,32 euro; C.E. - 23.536,77 euro. 2.Pârâtul, invocând motivele de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara, iar în subsidiar, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului declarat de Statul Român a respingerii apelului declarat de reclamanți, cu consecința respingerii acțiunii principale ca neîntemeiată. În susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul pârât a arătat că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pentru care apelul declarat de Statul Român fost respins. În esență, a fost criticat faptul că, în considerentele hotărârii atacate, instanța de apel a înțeles să-și motiveze hotărârea prin simpla evocare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fără însă a expune motivele de fapt și de drept pentru care a apreciat astfel.

A arătat că nelegala întocmire a raportului de expertiză se datorează, faptului că nu s-a folosit metoda comparației directe și nu s-a luat în calcul prețurile de la data întocmirii acestuia, precum și greșita acordare a daunelor pentru lipsa de acces la unele parcele rămase în proprietatea expropriaților, motivat de faptul că aceste parcele au fost prevăzute cu căi de acces, prin darea în folosința drumului DN6. Hotărârea este nelegală și datorită faptului că instanța a omis să se pronunțe și asupra probelor administrate în apel, respectiv, asupra celor 7 contracte autentice de vânzare-cumpărare, având ca obiect tranzacționarea unor imobile de același fel cu imobilele expropriate și din aceeași unitate administrativ-teritorială, adresa nr. 40/327/10 august 2010 emisă de C.N.A.D.N.R.

- D.R.D.P. Timișoara, și Hotărârea de Consiliu Local nr. 35/12 august 2010. În raport de dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a susținut că simpla concluzie potrivit căreia, stabilirea despăgubirilor pentru expropriere, respectă art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fără indicarea datelor concrete, a problemelor de fapt și de drept și analiza probelor pe care se întemeiază, nu reprezintă motivarea hotărârii judecătorești, situație în care, instanța de recurs este împiedicată să-și exercite controlul de legalitate asupra deciziei criticate. În dezvoltarea celui de al doilea motiv de recurs invocat, și anume cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul pârât a arătat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Cu privire la calculul cuantumului despăgubirilor, a susținut că trebuia să se țină seama de valoarea de 3 euro/mp, stabilită prin metoda comparației directe, iar cu privire la daunele acordate a susținut că acestea nu sunt justificate. Referitor la daune, a arătat că prin înscrisuri a fost dovedită existența drumului de acces la parcelele rămase după expropriere, iar în ceea ce privește luarea în calcul a cheltuielilor de amenajare a noului drum de exploatare, acestea nu pot fi acordate, pentru că nu s-a stabilit cu certitudine cine le va suporta. A apreciat ca nejustificate și daunele acordate pentru dobândirea unei proprietăți, întrucât nu au fost făcute dovezi certe cu privire la dobândirea unor alte proprietăți.

Pârâtul a invocat ca motiv de nelegalitate și greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea acestui motiv a arătat că deși prin motivele de apel a criticat decizia instanței de fond prin care a fost obligat la plata integrală a cheltuielilor de judecată, instanța de apel nu s-a pronunțat pe aceste aspect. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, acestea vor fi respinse ca nefondate. Motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. vor fi analizate împreună, întrucât ambele părți au invocat aceste motive, urmând ca motivul prevăzut de art. 304 pct 8 C. proc. civ., invocat doar de recurenții-reclamanți să fie analizat separat.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct 7 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pe calea recursului se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În speță, se constată că hotărârea suspusă analizei, cuprinde motivele în fapt și în drept pe care instanța și-a sprijinit soluția. În fapt, pârâtul prin motivele de apel a criticat nelegală majorarea cuantumului despăgubirilor față de natura terenului și încălcarea dispozițiilor art 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport de care instanța trebuia să administreze proba cu înscrisuri pentru identificarea prețurilor reale de tranzacționare în zonă, care să servească drept comparație la întocmirea expertizei.

La rândul lor, reclamanții prin motivele de apel au formulat critici pe aspectul stabilirii cuantumului real al prejudiciului suferit, în sensul că la valoarea de 12 euro/mp trebuia adăugată valoarea daunelor stabilite prin expropriere. Reținând că, în respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la stabilirea cuantumului despăgubirilor experții au avut în vedere atât prețul cu care se vând în zonă imobilele de același fel, în raport de probele administrate în apel, cât și particularitățile fiecărui teren, precum și daunele aduse proprietarilor, în hotărârea recurată sunt expuse atât motivele de fapt cât și motivele de drept care au determinat convingerea instanței în pronunțarea soluției.

Astfel, nu se poate reține incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în cauză. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea acestui motiv, ambii recurenți invocă nelegala aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, arătând că sunt nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor menținute de instanța de apel. În timp ce reclamanții critică faptul că la valoarea de 12 euro/mp trebuia adăugată valoarea daunelor acordate pentru măsura exproprierii, pârâtul arată că în această valoare este deja cuprinsă valoarea daunelor datorate pentru măsura exproprierii, care însă nu trebuia acordată pentru că reclamanții nu au dovedit existența unui prejudiciu cert.

Pe lângă aceste critici care privesc nelegala aplicabilitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ambele părți au formulat critici legate de interpretarea probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză, a răspunsurilor la obiecțiuni și a înscrisurile administrate, care însă, în raport de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ., nu mai pot fi analizate, întrucât pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care permitea reevaluarea situației de fapt, în raport de probele administrate, a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nu vor fi analizate nici criticile formulate de recurenții reclamanți cu privire la hotărârea instanței de fond, pentru că, în raport de dispozițiile art. 299 C. proc.

civ., obiectul recursului îl constituie hotărârea dată în apel, ceea ce înseamnă că motivele de recurs ce pot fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pot viza numai această hotărâre, nu și cea dată în primă instanță. Criticile privind nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt nefondate. Potrivit acestui text, despăgubirile acordate expropriatului se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Totodată, legea dispune prin art. 27 că instanța are obligația de a compara rezultatul expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat. Se constată că pentru calculul despăgubirilor acordate prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a ținut seama de toate criteriile de evaluare menționate în art. 26 din Legea nr. 33/1994, care, în mod corect a stabilit valoarea despăgubirii prin metoda comparațiilor de piață, cu luarea în considerare a faptului că terenul se află în extravilanul localității Coșteiu și a daunelor produse proprietarului prin construirea drumului de centură în jurul Municipiului Lugoj.

Astfel, la stabilirea valorii de piață a terenului prin metoda comparației directe, s-a avut în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în zonă la data întocmirii raportului de expertiză, iar cu privire la daunele produse proprietarilor s-a avut în vedere lipsa subvenției și lipsa unor drumuri de acces. În consecință, criticile privind nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 vor fi înlăturate, instanța de apel făcând o corectă aplicarea a acestor dispoziții legale, suma acordată reclamanților cu titlu de despăgubiri încadrându-se în limitele stabilite prin art. 27 din aceiași lege. Cât privește neanalizarea motivul de apel referitor la greșita obligarea la plata integrală a cheltuielilor de judecată, se constată că o astfel de cerere nu a fost formulată la instanța de fond, astfel că instanța de apel nu avea ce să analizeze.

3. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Reclamanții invocă acest motiv susținând că acțiunea și precizarea la acțiune au fost greșit interpretate atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra acestora precum și asupra naturii juridice a prejudiciului fiecărui reclamant. Acest motiv este invocat pentru prima dată în recurs, întrucât, recurenții prin motivele de apel au formulat critici doar cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, neinvocând vreo critică legată de greșita interpretare a naturii sau a clauzelor lămurite și vădit neîndoielnice ale vreunui act juridic. Prin urmare, nu se pot formula pentru prima dată în recurs, trecând peste calea apelului, critici care nu au fost adresate instanței de apel și asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat, pentru că dacă s-ar proceda astfel, s-ar încălca principiul de drept non omisso medio, ceea ce este inadmisibil.

Pentru cele arătate, se constată că recursurile declarate de părți sunt nefondate și în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții F.I., C.E., B.M.L., B.M., D.E., F.M.L., P.M. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei nr. 678 din 31 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.