ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8625/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8625/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, ulterior

precizată, reclamanții F.I., C.E., B.M.R., B.M., D.E., F.M.L. și P.M., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin

C.N.A.D.N.R. au solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în

valoare de 50 euro/mp, pentru terenul expropriat în temeiul H.G. nr. 685/2007.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că pentru terenul expropriat a fost stabilită o

valoarea de despăgubire de 12 euro/mp de teren, pe care o consideră injustă,

raportat la prețul de vânzare al terenurilor în zona respectivă și la

prejudiciul efectiv suferit.

În drept, reclamanții

au invocat dispozițiile art. 9, 10 și 13 din Legea nr. 198/2004 și Normele

metodologice de aplicare a acestui act normativ, art. 481 C. civ. și Legea nr.

18/1991.

Prin Sentința civilă

nr. 1800/PI din 07 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost admisă în

parte acțiunea reclamanților și în consecință pârâtul a fost obligat la plata

următoarelor sume: 16.939 euro pentru F.I.; 8.462 euro pentru C.E.; 9.511 euro

și 5.135 euro B.M.L.; 16.120 euro pentru B.M.; 3.281 euro pentru D.E.; 5.971

euro pentru F.M.L. și 6.195 euro pentru P.M.

Prin aceeași

hotărâre, pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată

reprezentând onorariu expert în sumă de 3.000 RON, diferență onorariu de

expert, în cuantum de 6.000 RON și, onorariu avocat, în cuantum de 900 RON,

pentru fiecare reclamant.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În raport de

dispozițiile art. 21 - 27 din Legea cu nr. 33/1994, incidente în cauză s-a

dispus efectuarea unei lucrări de specialitate, cu respectarea exigențelor

impuse de art. 25 - 26 din lege, inclusiv a criteriilor legale stabilite în mod

expres de legiuitor (prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză - iar nu la data exproprierii, cum nejudicios au

solicitat reclamanții pe calea obiecțiunilor formulate, precum și de daunele

aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în

considerare și dovezile prezentate de aceștia) la care s-au adăugat și altele

specifice, generate de particularitățile parcelelor supuse exproprierii.

Astfel, în raport de

expertiza efectuată în cauză, rectificată prin răspunsul la obiecțiuni al celor

trei experți, ulterior omologate s-a constatat că s-au avut în vedere la

stabilirea despăgubirilor: categoria de folosință a terenurilor anterior

exproprierii (aceea de agricole, situate în extravilan), culturile obținute și

prețul practicat pentru terenuri similare, prejudiciul produs proprietarilor

prin consecințele negative determinate de diminuarea cantitativă a unora dintre

parcele sub limita de 3.000 de mp - necesară pentru obținerea subvențiilor

acordate în agricultură, necesitatea creării unui drum de acces la unele dintre

acestea (defalcate pe proprietari în lucrarea de specialitate efectuată în

cauză), cum și pretinsele restricții de construire (inaplicabile în speță, dată

fiind categoria de terenuri agricole extravilane din care fac parte cele în

discuție) situație generată de lucrările de expropriere.

La stabilirea

prețului real, final, experții au luat în considerare metoda comparației

vânzărilor, investigarea pieței asupra ofertelor de vânzare și a prețurilor la

care au fost tranzacționate terenuri similare, cum și verificarea informațiilor

obținute.

Împotriva Sentinței

civile nr. 1800/PI din 07 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul

nr. 3141/30/2008, au declarat apel reclamanții F.I., C.E., B.M.L., B.M., D.E.,

F.M.L., P.M. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor -

C.N.A.D.N.R.

Prin Decizia nr. 678

din 1 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

apelurile părților au fost respinse ca nefondate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În baza H.G. nr.

685/2007 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor

proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de

interes național „varianta de ocolire Lugoj”, s-a aprobat declanșarea

procedurilor de expropriere a 196 imobile proprietate privată, situate pe acest

amplasament, pentru toate acestea stabilindu-se cuantumul total al despăgubirii

de 11.585 mii RON.

În raportul de

evaluare întocmit cu ocazia exproprierii a fost stabilită valoarea unitară

estimată, de piață, pe teritoriul administrativ al localității Coșteiu (pe raza

căreia se află situate terenurile în litigiu), de 12 euro/mp.

Reclamanții apelanți

au contestat modul de calcul al despăgubirilor stabilite de C.N.A.D.R. – R.D.P.

Timișoara, la nivelul sumei de 12 euro/mp, solicitând ca acesta să fie stabilit

la 50 euro/mp, solicitând și stabilirea și obligarea pârâtei la plata daunelor

produse proprietarilor prin măsura exproprierii.

Soluția instanței de

fond de obligare a pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. să plătească

reclamanților o despăgubire majorată, distinct pentru fiecare, într-o limită de

la 12 euro/mp la 16,76 euro/mp (conform răspunsului la obiecțiuni depus la

termenul de judecat din 08 februarie 2010), respectă prevederile art. 26 din

Legea nr. 33/1994, care stabilește că despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

La calculul

cuantumului despăgubirilor, experții desemnați în cauză au ținut cont de prețul

cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de acestea.

Astfel, în funcție de

particularitățile fiecărui teren în parte a rezultat un preț diferit pe metru

pătrat, însă sensibil apropiat de cel stabilit de pârâtă.

În respectarea

prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, s-a apreciat că în mod

corect instanța de fond a omologat concluzia raportului de expertiză întocmit

de experții tehnici judiciari B.M., B.M. și U.I.R., respectiv a răspunsului la

obiecțiunile aduse acestui raport, luând în calcul particularitățile fiecărui

teren precum și prejudiciul real suferit de proprietari, în urma exproprierii.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel au declarat recurs ambele părți.

invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și au solicitat

admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, precum și a

sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii precizate, respectiv

obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 191.302,08 euro, contravaloarea

în lei, la data plății efective, conform concluziilor ultimei variante a

raportului de expertiza judiciară efectuat în cauză.

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În susținerea acestui

motiv, recurenții reclamanți, au arătat că instanța de apel, nu a motivat în

fapt și în drept soluția de respingere a apelului acestora și nu au arătat de

ce instanța de fond a procedat corect omologând răspunsul la obiecțiunile

formulate la raportul de expertiză.

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În raport de

dispozițiile acestui motiv, au arătat că instanța de apel a interpretat în mod

greșit actul juridic dedus judecății, respectiv acțiunea introductivă, în

sensul că s-a omis a se analiza precizarea acțiunii prin care s-a învederat

cuantumul despăgubirilor solicitate pentru fiecare reclamant, precum și natura

juridică a fiecărui prejudiciu cauzat prin expropriere.

În temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut nelegalitatea

hotărârii, în raport de greșita aplicare dispozițiile art. 26 din Legea nr.

33/1994.

În dezvoltarea

acestui motiv, au arătat că, în motivarea soluției pronunțată, instanța de fond

nu a precizat argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile acestora

referitoare la modul de stabilire a despăgubirilor, în sensul că la valoarea de

12 euro/mp să fie adăugată valoarea daunelor datorate pentru expropriere.

După ce au prezentat

un scurt istoric cu privire la concluziile și despăgubirile propuse de comisia

de experți, recurenții au arătat, în esență, că sunt nemulțumiți de modalitatea

în care au fost stabilite despăgubirile, atât prin raportul de expertiză

efectuat în cauză cât și prin răspunsurile la obiecțiunile formulate la acesta.

Au apreciat că varianta corectă este cea propusă de expertul B.M. care însă

suportă și aceasta o corectură în sensul că la valoarea de 12 euro/mp să fie

adăugată valoarea daunelor datorate pentru expropriere.

Procedând la

recalcularea despăgubirilor, și invocând dispozițiile art. 27 din Legea nr.

33/1994, au solicitat obligarea pârâtului la plata următoarelor sume: B.M. -

32.427,62 euro; B.M.L. - 32.247,55 euro și 18.350,89 euro; F.M.L. - 24.055,18

euro; D.E. - 13.230,31 euro; P.M. - 25.645,44 euro; F.I. - 21.808,32 euro; C.E.

- 23.536,77 euro.

2.Pârâtul, invocând motivele

de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. a solicitat în

principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei

spre rejudecare Curții de Apel Timișoara, iar în subsidiar, modificarea

hotărârii recurate în sensul admiterii apelului declarat de Statul Român a

respingerii apelului declarat de reclamanți, cu consecința respingerii acțiunii

principale ca neîntemeiată.

În susținerea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul pârât a arătat

că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pentru care apelul declarat

de Statul Român fost respins.

În esență, a fost

criticat faptul că, în considerentele hotărârii atacate, instanța de apel a

înțeles să-și motiveze hotărârea prin simpla evocare a dispozițiilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fără însă a expune motivele de fapt și de

drept pentru care a apreciat astfel.

A arătat că nelegala

întocmire a raportului de expertiză se datorează, faptului că nu s-a folosit

metoda comparației directe și nu s-a luat în calcul prețurile de la data

întocmirii acestuia, precum și greșita acordare a daunelor pentru lipsa de

acces la unele parcele rămase în proprietatea expropriaților, motivat de faptul

că aceste parcele au fost prevăzute cu căi de acces, prin darea în folosința

drumului DN6.

Hotărârea este

nelegală și datorită faptului că instanța a omis să se pronunțe și asupra

probelor administrate în apel, respectiv, asupra celor 7 contracte autentice de

vânzare-cumpărare, având ca obiect tranzacționarea unor imobile de același fel

cu imobilele expropriate și din aceeași unitate administrativ-teritorială,

adresa nr. 40/327/10 august 2010 emisă de C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Timișoara, și

Hotărârea de Consiliu Local nr. 35/12 august 2010.

În raport de

dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., și ale art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, a susținut că simpla concluzie potrivit căreia,

stabilirea despăgubirilor pentru expropriere, respectă art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, fără indicarea datelor concrete, a problemelor de fapt și de

drept și analiza probelor pe care se întemeiază, nu reprezintă motivarea

hotărârii judecătorești, situație în care, instanța de recurs este împiedicată

să-și exercite controlul de legalitate asupra deciziei criticate.

În dezvoltarea celui

de al doilea motiv de recurs invocat, și anume cel prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., recurentul pârât a arătat că hotărârea instanței de apel a fost

dată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Cu privire la

calculul cuantumului despăgubirilor, a susținut că trebuia să se țină seama de

valoarea de 3 euro/mp, stabilită prin metoda comparației directe, iar cu

privire la daunele acordate a susținut că acestea nu sunt justificate.

Referitor la daune, a

arătat că prin înscrisuri a fost dovedită existența drumului de acces la

parcelele rămase după expropriere, iar în ceea ce privește luarea în calcul a

cheltuielilor de amenajare a noului drum de exploatare, acestea nu pot fi

acordate, pentru că nu s-a stabilit cu certitudine cine le va suporta.

A apreciat ca

nejustificate și daunele acordate pentru dobândirea unei proprietăți, întrucât

nu au fost făcute dovezi certe cu privire la dobândirea unor alte proprietăți.

Pârâtul a invocat ca

motiv de nelegalitate și greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea acestui

motiv a arătat că deși prin motivele de apel a criticat decizia instanței de

fond prin care a fost obligat la plata integrală a cheltuielilor de judecată,

instanța de apel nu s-a pronunțat pe aceste aspect.

Analizând recursurile

prin prisma motivelor invocate, acestea vor fi respinse ca nefondate.

Motivele de

nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. vor

fi analizate împreună, întrucât ambele părți au invocat aceste motive, urmând

ca motivul prevăzut de art. 304 pct 8 C. proc. civ., invocat doar de

recurenții-reclamanți să fie analizat separat.

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 304 pct

7 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pe

calea recursului se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii.

În speță, se constată

că hotărârea suspusă analizei, cuprinde motivele în fapt și în drept pe care

instanța și-a sprijinit soluția.

În fapt, pârâtul prin

motivele de apel a criticat nelegală majorarea cuantumului despăgubirilor față

de natura terenului și încălcarea dispozițiilor art 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, în raport de care instanța trebuia să administreze proba cu înscrisuri

pentru identificarea prețurilor reale de tranzacționare în zonă, care să

servească drept comparație la întocmirea expertizei.

La rândul lor,

reclamanții prin motivele de apel au formulat critici pe aspectul stabilirii

cuantumului real al prejudiciului suferit, în sensul că la valoarea de 12

euro/mp trebuia adăugată valoarea daunelor stabilite prin expropriere.

Reținând că, în

respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la stabilirea

cuantumului despăgubirilor experții au avut în vedere atât prețul cu care se

vând în zonă imobilele de același fel, în raport de probele administrate în

apel, cât și particularitățile fiecărui teren, precum și daunele aduse

proprietarilor, în hotărârea recurată sunt expuse atât motivele de fapt cât și

motivele de drept care au determinat convingerea instanței în pronunțarea

soluției.

Astfel, nu se poate

reține incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în cauză.

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea acestui

motiv, ambii recurenți invocă nelegala aplicare a dispozițiilor art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, arătând că sunt nemulțumiți de cuantumul

despăgubirilor menținute de instanța de apel.

În timp ce

reclamanții critică faptul că la valoarea de 12 euro/mp trebuia adăugată

valoarea daunelor acordate pentru măsura exproprierii, pârâtul arată că în

această valoare este deja cuprinsă valoarea daunelor datorate pentru măsura

exproprierii, care însă nu trebuia acordată pentru că reclamanții nu au dovedit

existența unui prejudiciu cert.

Pe lângă aceste

critici care privesc nelegala aplicabilitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, ambele părți au formulat critici legate de interpretarea

probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză, a răspunsurilor la

obiecțiuni și a înscrisurile administrate, care însă, în raport de actuala

configurație a art. 304 C. proc. civ., nu mai pot fi analizate, întrucât pct.

11 al art. 304 C. proc. civ., care permitea reevaluarea situației de fapt, în

raport de probele administrate, a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G.

nr. 138/2000.

Nu vor fi analizate

nici criticile formulate de recurenții reclamanți cu privire la hotărârea

instanței de fond, pentru că, în raport de dispozițiile art. 299 C. proc. civ.,

obiectul recursului îl constituie hotărârea dată în apel, ceea ce înseamnă că

motivele de recurs ce pot fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. pot viza numai această hotărâre, nu și cea dată în

primă instanță.

Criticile privind

nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt

nefondate.

Potrivit acestui

text, despăgubirile acordate expropriatului se compun din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la stabilirea

cuantumului despăgubirilor, instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia.

Totodată, legea

dispune prin art. 27 că instanța are obligația de a compara rezultatul

expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea

acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de

expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

Se constată că pentru

calculul despăgubirilor acordate prin raportul de expertiză efectuat în cauză

s-a ținut seama de toate criteriile de evaluare menționate în art. 26 din Legea

nr. 33/1994, care, în mod corect a stabilit valoarea despăgubirii prin metoda

comparațiilor de piață, cu luarea în considerare a faptului că terenul se află

în extravilanul localității Coșteiu și a daunelor produse proprietarului prin

construirea drumului de centură în jurul Municipiului Lugoj.

Astfel, la stabilirea

valorii de piață a terenului prin metoda comparației directe, s-a avut în

vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în zonă

la data întocmirii raportului de expertiză, iar cu privire la daunele produse

proprietarilor s-a avut în vedere lipsa subvenției și lipsa unor drumuri de

acces.

În consecință,

criticile privind nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 vor fi înlăturate, instanța de apel făcând o corectă aplicarea a

acestor dispoziții legale, suma acordată reclamanților cu titlu de despăgubiri

încadrându-se în limitele stabilite prin art. 27 din aceiași lege.

Cât privește

neanalizarea motivul de apel referitor la greșita obligarea la plata integrală

a cheltuielilor de judecată, se constată că o astfel de cerere nu a fost

formulată la instanța de fond, astfel că instanța de apel nu avea ce să

analizeze.

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanții invocă

acest motiv susținând că acțiunea și precizarea la acțiune au fost greșit

interpretate atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra acestora precum

și asupra naturii juridice a prejudiciului fiecărui reclamant.

Acest motiv este

invocat pentru prima dată în recurs, întrucât, recurenții prin motivele de apel

au formulat critici doar cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 21 - 27

din Legea nr. 33/1994, neinvocând vreo critică legată de greșita interpretare a

naturii sau a clauzelor lămurite și vădit neîndoielnice ale vreunui act

juridic.

Prin urmare, nu se

pot formula pentru prima dată în recurs, trecând peste calea apelului, critici

care nu au fost adresate instanței de apel și asupra cărora aceasta nu s-a

pronunțat, pentru că dacă s-ar proceda astfel, s-ar încălca principiul de drept

non omisso medio, ceea ce este inadmisibil.

Pentru cele arătate,

se constată că recursurile declarate de părți sunt nefondate și în raport de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

reclamanții F.I., C.E., B.M.L., B.M., D.E., F.M.L., P.M. și de pârâtul Statul

Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R. prin

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei nr. 678

din 31 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2011.