ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5913/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

384/s/2006 Tribunalul Brașov a admis contestația formulată de contestatoarea

P.M.L.A.M.A., în contradictoriu cu SC P.B. SA și în consecință, intimata a fost

obligată să emită dispoziție motivată de restituire în natură a terenului în

suprafața de 900 mp situată în P.B. și identificată în C.F. 29237 Brașov.

S-a reținut că, prin notificarea

din 6 martie 2001 contestatoarea a solicitat restituirea terenului de 1932 mp

care a aparținut mamei sale, pentru ca prin contestație, pretenția

contestatoarei să se reducă la 900 mp Contestatoarea este moștenitoarea

proprietarei tabulare P.L. imobilul a fost trecut în proprietatea statului

conform Decretului nr. 218/1960, (dezmembrat ulterior) în suprafața de 900 mp

și intabulat în favoarea statului în C.F. 29237 Brașov sub B 12.

Se mai constată că, prin art. 25

și art. 26 din Legea nr. 10/2001 s-a instituit obligația unităților deținătoare

de a se pronunța cu privire la notificarea depusă, și cum adresa atacată, chiar

dacă nu îndeplinește toate elementele constitutive ale deciziei poate fi

asimilată acesteia, în condițiile refuzului de soluționare a contestației.

Împotriva deciziei a declarat apel

SC P.B. SA care a învederat drept motiv de nelegalitate a deciziei faptul că

intimata nu mai este unitate deținătoare în accepțiunea legii, fiind

privatizată integral iar terenul în litigiu nu mai este proprietatea sa, fiind

adus ca aport în natură la capitalul social de SC P.C. SA. Se mai arată că

soluția instanței de obligare la restituirea în natură a imobilului nu este

posibilă, întrucât suprafața de teren nu este liberă, fiind afectată de lucrări

și construcții.

S-a reținut că apelanta a fost

privatizată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și înregistrării

de către contestatoare a notificării astfel că, motivul invocat de apelantă

[reglementat de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001], privește societățile

comerciale privatizate anterior adoptării Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinței a declarat

recurs intimata societatea P.B. SA, care a învederat următoarele motive de

nelegalitate a deciziei atacate:

În mod greșit atât instanța de

fond, cât și cea de apel, au reținut că pârâtei îi revenea obligația de emitere

a unei decizii în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, deoarece, la data

apariției legii, terenul nu era deținut și folosit de pârâta SC P.B. SA, ci era

teren aferent hotelului A., care era proprietatea SC A. 2003 SRL.

Se mai precizează că greșit a fost

caracterizată adresa nr. 184 din 2 februarie 2006 drept decizie de respingere a

notificării reclamantei, deși nu îndeplinește elementele prevăzute de lege, și

că instanțele au aplicat greșit prevederile legale, deoarece obligarea la

restituirea în natură a terenului revendicat nu se poate dispune de societatea

pârâtă, regimul juridic de revendicare al acestui imobil, teren fiind cel al

acțiunii în revendicare, reglementată de dreptul comun.

Recursul declarat de societatea

intimată a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 21 al Legii nr.

10/2001 conform cărora „imobilele preluate abuziv se restituie în natură

persoanelor îndreptățite, dacă erau deținute la data intrării în vigoare a

legii de o societate comercială la care statul era acționar ori asociat

majoritar” sunt corect interpretate de instanța de apel, care a reținut în mod

just că societatea apelantă a fost privatizată ulterior intrării legii în

vigoare și înregistrării notificării reclamantei, astfel încât nu subzistă

critica recurentei în acest sens.

Și celelalte critici sunt

nefondate, deoarece indicarea ca mijloc de restituire a terenului în litigiu a

acțiunii „în revendicare” nu poate conduce la respingerea acțiunii reclamantei

care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, notificând inițial Primăria Brașov care a admis

notificarea unității deținătoare (SC P. SA Brașov) și ulterior și societatea

deținătoare, prin notificarea nr. 29188 din 5 noiembrie 2001.

Susținerea recurentei, privind

greșita interpretare de către instanțe a „adresei” nr. 184 din 2 februarie 2006

emisă de SC P.B. SA ca un refuz de soluționare a notificării, nu este fondată.

În situația în care unitatea

deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă

obligația instituită prin art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, de a se

pronunța asupra cererii de restituire în natură, lipsa răspunsului unității

deținătoare echivalează cu refuzul restituirii imobilului. Reluarea

procedurilor cu caracter administrativ, sau respingerea acțiunii reclamantei

deoarece nu ar exista o decizie de respingere a notificării cum susține

recurenta, ar contraveni principiului soluționării cauzei într-un termen

rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC P.B. SA împotriva deciziei nr. 5/Ap din 29 ianuarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie

2008.