ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 514/2012

Asupra recursului

declarat de revizuientă,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 18

februarie 2011, C.N.V.M. a înregistrat cererea de revizuire a sentinței penale

nr. 423 din 20 martie 2007 definitivă prin decizia penală nr. 2098 din 04 iunie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a sentinței penale nr. 38 din 21

ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în curs

de soluționarea apelului.

În raport de cele

arătate, prima instanță de control judiciar a stabilit că dispozițiile art. 394

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză, întrucât nu a

constatat existența mai multor hotărâri definitive care nu se pot concilia.

Potrivit cazului de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., acesta vizează

hotărâri definitive ale instanțelor penale privind fondul cauzei, în sensul

unor pronunțări diferite, deci inconciliabilitatea hotărârilor definitive în

sensul că, se exclud una pe alta.

În speță, corect s-a

constatat realizarea primei condiții impusă de art. 394 alin. (1) lit. e) C.

proc. pen., în sensul „că există două sau mai multe hotărâri”, cât privește cea

de a doua condiție, „hotărârile să nu se poată concilia”, se constată că nu

este realizată, deoarece așa cum a prevăzut și reprezentantul recurentei

revizuiente, sentința penală nr. 38 din 21 ianuarie 2011 se află în curs de

soluționare a apelului declarat de părțile civile și de C.N.V.M.

Or, așa cum rezultă

din analiza celor două hotărâri judecătorești, nu este îndeplinită cea de a

doua condiție, cea referitoare la inconciliabilitatea hotărârilor rămase

definitive.

Pe cale de

consecință, nefiind îndeplinite condițiile cumulative ale art. 394 alin. (1)

lit. e) C. proc. pen., criticile recursului putând fi invocate numai în calea

ordinară de atac și nu pe calea extraordinară, corect s-a respins revizuirea ca

inadmisibilă, iar instanța de control judiciar a respins apelul, ca nefondat.

Ca atare, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. e) C. proc.

pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de revizuientă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuienta C.N.V.M., împotriva deciziei penale

nr. 228 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta

revizuientă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 21 februarie 2012.