ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3962 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VllI-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.C., a constatat nejustificat refuzul pârâtei privind emiterea ordinului de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române și a obligat pârâta să emită acest ordin și să îl comunice reclamantului, precum și, în măsura în care soluționarea cererii este pozitivă, să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credință. Prin aceeași sentință, au fost respinse, ca rămas tară obiect, capătul de cerere privind avizarea cererii de redobândire a cetățeniei, și ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interes pentru întârziere.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Referitor la capătul de cerere privind avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, a constatat că autoritatea pârâtă a procedat în acest sens, la data de 24 septembrie 2010, acțiunea rămânând, sub acest aspect, fără obiect. Cu privire la capătul de cerere având ca obiect emiterea și comunicarea ordinului de soluționare a cererii, prima instanță a reținut că aceste operațiuni administrative se impun a fi efectuate de către autoritatea publică pârâtă în temeiul prevederilor art. 19 și 20 din Legea nr. 21/1991, republicată.

În legătură cu depunerea jurământului de credință, instanța de fond a reținut că, în temeiul acelorași dispoziții legale, se impune ca pârâta să întreprindă toate demersurile astfel încât reclamantul să fie programat în vederea finalizării procedurii de redobândire a cetățeniei române, prin depunerea jurământului de credință față de România, în situația în care modul de soluționare a cererii reclamantului va fi unul favorabil acestuia. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta critică sentința atacată pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 15 alin. (2) și (3), art. 18, 19 și art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, republicată, care reglementează procedura emiterii și comunicării ordinului de redobândire a cetățeniei române în cazul intimatului - reclamant, care domiciliază în Republica Moldova și nu în România.

Se arată că în cazul intimatului - reclamant sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, republicată și, în consecință, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu, Republica Moldova, și nu a autorității române. Aceasta deoarece intimatul - reclamant a solicitat redobândirea cetățeniei române, cu menținerea domiciliului în străinătate. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, în ceea ce privește obligarea autorității pârâte la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credință este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, republicată, referitoare la autoritatea națională competentă pentru efectuarea demersurilor necesare programării reclamantului în vederea depunerii jurământului.

Astfel, prin dispozițiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, republicată, ignorate de către instanța de fond, legiuitorul a prevăzut că „persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10 și 11, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv”. Rezultă, așadar, că efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu iar nu a A.N.C.

Întrucât reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință față de România în fața șefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile legale citate. Așadar, instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale menționate mai sus a dispus obligarea A.N.C. „la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului”, în condițiile în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991, așa cum a fost modificată și completată, nu revine recurentei - pârâte ci misiunii diplomatice din țara de domiciliu a intimatului-reclamant, ca urmare a cererii formulate în acest sens.

Față de cele arătate, în baza art. 312 alin. (l) și (2) C. proc. civ., Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul înlăturării dispozițiilor privind obligarea autorității pârâte să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credință, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.N.C. împotriva sentinței nr. 3962 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că înlătură dispozițiile privind obligarea autorității pârâte să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.