ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3962 din 18

octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VllI-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul

M.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.C., a constatat nejustificat refuzul

pârâtei privind emiterea ordinului de soluționare a cererii de redobândire a

cetățeniei române și a obligat pârâta să emită acest ordin și să îl comunice

reclamantului, precum și, în măsura în care soluționarea cererii este pozitivă,

să efectueze demersurile

necesare pentru

programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de

credință.

Prin aceeași sentință, au fost respinse, ca rămas tară obiect, capătul de

cerere privind avizarea cererii de redobândire a cetățeniei, și ca neîntemeiat

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interes pentru

întârziere.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la

capătul de cerere privind avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române,

a constatat că autoritatea pârâtă a procedat în acest sens, la data de 24

septembrie 2010, acțiunea rămânând, sub acest aspect, fără obiect.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect

emiterea și comunicarea

ordinului de soluționare a cererii, prima

instanță a reținut că aceste operațiuni administrative se impun a fi efectuate

de către autoritatea publică pârâtă în temeiul prevederilor art. 19 și 20 din

Legea nr. 21/1991, republicată.

În legătură cu

depunerea jurământului de credință, instanța de fond a reținut că, în temeiul

acelorași dispoziții legale, se impune ca pârâta să

întreprindă toate demersurile astfel încât reclamantul să fie programat

în vederea

finalizării procedurii de redobândire a cetățeniei române,

prin depunerea jurământului de credință față de România, în situația în care

modul de

soluționare a cererii

reclamantului va fi unul favorabil acestuia.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a

declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta

critică sentința atacată pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 15 alin.

(2) și (3), art. 18, 19 și art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991,

republicată, care reglementează procedura emiterii și comunicării ordinului de

redobândire a cetățeniei române în cazul

intimatului - reclamant, care domiciliază

în Republica Moldova și nu în

România.

Se arată că în

cazul intimatului - reclamant sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (6)

din Legea nr. 21/1991, republicată și, în consecință, efectuarea demersurilor

în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii

diplomatice din țara de domiciliu, Republica Moldova, și nu a

autorității române. Aceasta deoarece intimatul -

reclamant a solicitat redobândirea cetățeniei române, cu menținerea

domiciliului în străinătate.

Examinând cauza

și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite

recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, în

ceea ce privește obligarea autorității pârâte la efectuarea demersurilor

necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de

credință este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 20 alin.

(6) din Legea nr. 21/1991, republicată, referitoare la autoritatea națională

competentă pentru efectuarea demersurilor necesare programării reclamantului în

vederea depunerii jurământului.

Astfel, prin

dispozițiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, republicată, ignorate de

către instanța de fond, legiuitorul a prevăzut că „persoana care a obținut

cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10 și 11, cu menținerea

domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință în fața șefului

misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în care

domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de

cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului

consular respectiv”. Rezultă, așadar, că efectuarea demersurilor în vederea

programării pentru depunerea jurământului cade în

sarcina misiunii diplomatice

din țara de domiciliu iar nu a A.N.C.

Întrucât

reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei române cu

menținerea domiciliului în străinătate, va depune

jurământul de credință față de

România în fața șefului misiunii

diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile

legale citate. Așadar, instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, cu

aplicarea greșită a dispozițiilor legale

menționate

mai sus a dispus obligarea A.N.C. „la efectuarea demersurilor necesare pentru

programarea reclamantului în vederea

depunerii jurământului”, în

condițiile în care această sarcină, potrivit Legii nr.

21/1991, așa cum a fost modificată și completată, nu revine recurentei

- pârâte ci

misiunii diplomatice din țara de domiciliu a

intimatului-reclamant, ca urmare a cererii formulate în acest sens.

Față de cele

arătate, în baza art. 312 alin. (l) și (2) C. proc. civ., Curtea va admite

recursul și va modifica sentința atacată, în sensul înlăturării dispozițiilor

privind obligarea autorității pârâte să efectueze demersurile necesare pentru

programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credință, urmând

a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.N.C.

împotriva

sentinței nr. 3962 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VlII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că înlătură dispozițiile privind obligarea

autorității pârâte să efectueze demersurile necesare pentru programarea

reclamantului în vederea depunerii jurământului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai

2011.