ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2765/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2000, întemeiată pe art. 480 C. civ., reclamanții O.D.M.C. și O.V.N.B. au cerut obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului București să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, str. A. Prin încheierea din data de 06 iunie 2001, Tribunalul București, secția a V- a civilă și de contencios administrativ, a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât reclamanții au depus notificare în baza Legii nr. 10/2001. Prin încheierile din data de 02 decembrie 2002 și 10 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a V- a civilă, a menținut măsura suspendării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001.

La data de 10 octombrie 2007, reclamantul O.D.M.C. a cerut repunerea cauzei pe rol, motivat de faptul că numai subzistă cauza care a dus la suspendarea judecății, stabilindu-se termen de judecată la 2 noiembrie 2007. Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2007, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, cererea de menținere a măsurii suspendării judecății cauzei formulată de intervenientul O.l., motivat de faptul că solicitarea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001 este lăsată la latitudinea reclamantului care, în speță, a cerut continuarea judecății. Prin aceeași încheiere, tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, având ca obiective identificarea imobilului revendicat conform titlului de proprietate și identificarea construcțiilor având în vedere actul de preluare a imobilului și actul de partaj.

Împotriva încheierii din data de 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București a declarat recurs recurentul-intervenient O.l., cale de atac calificată a fi apel, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 244 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001, caz în care, în mod greșit prima instanță a statuat cu privire la dreptul reclamantului de a cere repunerea pe rol a cauzei oricând dorește acest lucru. Prin decima civilă nr. 193 din 11 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV- a civilă a respins apelul, ca inadmisibil. În motivarea deciziei s-a reținut că, raportat la dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul în care prin ele nu s-a întrerupt cursul judecății.

Totodată, s-a reținut că încheierea pronunțată de Tribunalul București la data de 02 noiembrie 2007 are caracterul unei încheieri premergătoare, deoarece prin aceasta s-au încuviințat probe și s-au luat măsuri în vederea administrării acestora. Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul O.l., invocând incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, intervenientul arată că se impunea menținerea măsurii suspendării judecății cauzei, întrucât pe rolul Tribunalului București se află în curs de soluționare Dosarul nr. 25918/3/2007, nefiind permis ca referitor la același imobil să se desfășoare două procese, unul întemeiat pe dreptul comun și unul întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Recurentul-intervenient susține, totodată, că încheierea din 2 noiembrie 2007 a Tribunalului București nu constituie o încheiere premergătoare care să facă aplicabile dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reprezintă o încheiere de repunere pe rol, mențiune ce trebuia trecută în cuprinsul acesteia, mai înainte de dezbaterile ocazionate de încuviințarea probatoriilor. La data de 30 august 2009 a decedat O.V.N.B., în proces fiind introduși moștenitorii O.B.M. și O.N. Examinând criticile formulate prin prisma aspectelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că acestea permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare: În drept, potrivit art. 304 C. proc.

civ. se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9). În speța supusă analizei, se constată că intervenientul O.I.C. critică într-o manieră confuză soluția instanței de apel, susținând că încheierea de repunere pe rol a cauzei pronunțată în 2 noiembrie 2007 a Tribunalului București nu constituie o încheiere premergătoare, în înțelesul dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., supusă apelului odată cu fondul, fără a dezvolta, în concret, vreo critică de nelegalitate. Or, calificarea încheierilor de ședință ca fiind premergătoare ori interlocutorii, cu consecința statuării asupra dreptului părților de a le ataca odată cu fondul ori, după caz, pe cale separată se realizează în raport de caracterul dispozițiilor dispuse de instanță și consemnate în cuprinsul încheierii și respectiv, în raport de cuprinsul dispozițiilor legale relative la exercițiul căilor de atac.

Ca atare, cât timp, prin încheierea de ședință din 2 noiembrie 2007, tribunalul a statuat cu privire la repunerea pe rol a cauzei, în sensul continuării judecății și administrării de probatorii și cât timp legea nu deschide dreptul părților de a ataca astfel de dispoziții ale instanței pe cale separată, prin intermediul căilor de atac, ci doar odată cu hotărârea dată asupra fondului, în mod corect tribunalul a respins apelul dedus judecății de intervenient, ca fiind inadmisibil. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intervenient O l. împotriva deciziei nr. 193 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.