ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2765/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 13 aprilie 2000,

întemeiată

pe art. 480 C. civ., reclamanții O.D.M.C. și O.V.N.B. au cerut obligarea pârâtului

Consiliul Local al Municipiului București să lase în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul situat în București, str. A.

Prin încheierea din data de 06 iunie 2001,

Tribunalul București, secția a

V-

a civilă și de contencios administrativ,

a dispus suspendarea judecării

cauzei în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 244 pct. 1 C.

proc. civ., întrucât reclamanții au depus notificare în baza Legii nr. 10/2001.

Prin încheierile

din data de 02 decembrie 2002 și 10 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția

a

V-

a civilă,

a menținut măsura suspendării cauzei, în

temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001.

La data de 10

octombrie 2007, reclamantul O.D.M.C. a cerut repunerea cauzei pe rol, motivat de

faptul că numai subzistă cauza care a dus la suspendarea judecății, stabilindu-se

termen de judecată la 2 noiembrie 2007.

Prin încheierea

din data de 2 noiembrie 2007, Tribunalul București

a respins, ca neîntemeiată, cererea de

menținere a măsurii suspendării judecății cauzei formulată de intervenientul O.l.,

motivat de faptul că solicitarea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 47

din Legea nr. 10/2001 este lăsată la latitudinea reclamantului care, în speță, a

cerut continuarea judecății.

Prin aceeași

încheiere,

tribunalul a încuviințat

efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, având ca obiective identificarea

imobilului revendicat conform titlului de proprietate și identificarea construcțiilor

având în vedere actul de preluare a imobilului și actul de partaj.

Împotriva încheierii

din data de 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București

a declarat recurs recurentul-intervenient

O.l., cale de atac calificată a fi apel, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 244 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001,

caz în care, în mod greșit prima instanță a statuat cu privire la dreptul reclamantului

de a cere repunerea pe rol a cauzei oricând dorește acest lucru.

Prin decima

civilă nr. 193 din 11 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a

IV-

a civilă

a respins apelul, ca inadmisibil.

În motivarea

deciziei s-a reținut că, raportat la dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc.

civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu

fondul, în afară de cazul în care prin ele nu s-a întrerupt cursul judecății. Totodată,

s-a reținut că încheierea pronunțată de Tribunalul București la data de 02 noiembrie

2007 are caracterul unei încheieri premergătoare, deoarece prin aceasta s-au încuviințat

probe și s-au luat măsuri în vederea administrării acestora.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs intervenientul O.l.,

invocând incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În motivarea

recursului, intervenientul arată că se impunea menținerea măsurii suspendării judecății

cauzei, întrucât pe rolul Tribunalului București se află în curs de soluționare

Dosarul nr. 25918/3/2007, nefiind permis ca referitor la același imobil să se desfășoare

două procese, unul întemeiat pe dreptul comun și unul întemeiat pe prevederile Legii

nr. 10/2001.

Recurentul-intervenient

susține, totodată, că încheierea din 2 noiembrie 2007 a Tribunalului București nu

constituie o încheiere premergătoare care să facă aplicabile dispozițiile art. 282

alin. (2) C. proc. civ., întrucât reprezintă o încheiere de repunere pe rol, mențiune

ce trebuia trecută în cuprinsul acesteia, mai înainte de dezbaterile ocazionate

de încuviințarea probatoriilor.

La data de 30

august 2009 a decedat O.V.N.B., în proces fiind introduși moștenitorii O.B.M. și

O.N.

Examinând criticile

formulate prin prisma aspectelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată

că acestea permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar

nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

În drept, potrivit

art. 304 C. proc. civ. se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii

(pct. 9).

În speța supusă

analizei, se constată că intervenientul O.I.C. critică într-o manieră confuză soluția

instanței de apel, susținând că încheierea de repunere pe rol a cauzei pronunțată

în 2 noiembrie 2007 a Tribunalului București nu constituie o încheiere premergătoare,

în înțelesul dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., supusă apelului odată

cu fondul, fără a dezvolta, în concret, vreo critică de nelegalitate.

Or, calificarea

încheierilor de ședință ca fiind premergătoare ori interlocutorii, cu consecința

statuării asupra dreptului părților de a le ataca odată cu fondul ori, după caz,

pe cale separată se realizează în raport de caracterul dispozițiilor dispuse de

instanță și consemnate în cuprinsul încheierii și respectiv, în raport de cuprinsul

dispozițiilor legale relative la exercițiul căilor de atac.

Ca atare, cât

timp, prin încheierea de ședință din 2 noiembrie 2007, tribunalul a statuat cu privire

la repunerea pe rol a cauzei, în sensul continuării judecății și administrării de

probatorii și cât timp legea nu deschide dreptul părților de a ataca astfel de dispoziții

ale instanței pe cale separată, prin intermediul căilor de atac, ci doar odată cu

hotărârea dată asupra fondului, în mod corect tribunalul a respins apelul dedus

judecății de intervenient, ca fiind inadmisibil.

Așa fiind,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

ca nefondat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul-intervenient O l. împotriva deciziei

nr. 193 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a

IV-

a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 mai 2010.