ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4495/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Circumstanțele cauzei I. Cadrul procesual T.L.V., în calitate de intimat-reclamant în dosarul nr. 1561/95/2010 al Curții de Apel Craiova a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de MAI, raportat la prevederile Codului Fiscal și ale Constituției României. 2. Hotărârea Curții de Apel Craiova Prin încheierea de la data de 10 ianuarie 2011 instanța sesizată, cu soluționarea recursului declarat de Instituția Prefectului Județului Gorj, serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări Autovehicule împotriva sentinței nr. 872 din 27 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, a dispus sesizarea Curții de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată în dosar, suspendând soluționarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și art. 44 din Constituția României a fost invocată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de MAI și constatând că de actul administrativ atacat ca nelegal depinde soluționarea litigiului, a dispus sesizarea instanței competente, respectiv Curtea de Apel București, ca instanță de primă jurisdicție pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată în cauză. 3. Hotărârea Curții de Apel București Prin sentința nr. 3738 din 25 mai 2011 a fost declinată competența de soluționare a excepției de nelegalitate a art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de MAI în favoarea Curții de Apel Craiova și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nici reclamantul și nici pârâtul nu au domiciliul, respectiv sediul în raza Curții de Apel București. Instanța a reținut că în privința excepției de nelegalitate nu sunt incidente prevederile art. 12 C. proc. civ., care dispun că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, considerând că o atare opțiune există doar pentru acțiunea de fond, nicidecum pentru excepția de nelegalitate. II.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție privind regulatorul de competență 1. Conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Curtea de Apel Craiova în soluționarea litigiului dintre T.L.V., Instituția Prefectului Județul Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări Autovehicule și Ministerul Administrației și Internelor se va soluționa în sensul stabilirii competenței de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. In conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

In acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Înalta Curte a constatat că excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de MAI a fost invocată în calea de atac a recursului, instanța constatând că de actul administrativ atacat ca nelegal depinde soluționarea litigiului.

Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar competența teritorială este reglementată în dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Având în vedere situația de fapt a cauzei, în care excepția de nelegalitate a fost invocată chiar în fața uneia dintre instanțele competente teritorial, conform prevederilor legale menționate, precum și cerința urgenței în soluționarea excepției, impusă de dispozițiile art. 4 alin. (2) din actul normativ arătat, competența materială de soluționare a excepției de nelegalitate aparține Curții de Apel, raportat la rangul autorității emitente a actului administrativ atacat, iar din punct de vedere teritorial, competența aparține Curții de Apel Craiova, văzând instanța sesizată cu acțiunea introductivă a cauzei. Pentru aceste motive, Înalta Curte a reținut că aparține Curții de Apel Craiova competența de soluționare a excepției de nelegalitate a art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de MAI, ca instanță de fond.

Văzând dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a soluționat conflictul negativ de competență de față în sensul stabilirii competenței de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe T.L.V., Instituția Prefectului Județul Gorj, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări Autovehicule și Ministerul Administrației și Internelor în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.