Decizia nr. 3222/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 2837/95/2010 — recurs

Obiectul acțiunii. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal. Prin Încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios, administrativ și fiscal, a dispus admiterea cererii formulate de intimatul-reclamant P.M., în contradictoriu cu recurenta-pârâta I.P.J. Gorj - S.P.C.R.P.C. și Înmatriculări Autovehicule și a sesizat Curtea de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 7 lit. j) din ordinul nr. 1501/2006 a M.A.I. Totodată, a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate. În motivare, instanța a reținut că, la data de 16 decembrie 2011, P.M., în calitate de reclamant în Dosarul nr. 2837/95/2010 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de M.A.I., raportat la prevederile C. fisc. și la art. 44 din Constituția României. Constatând că de actul administrativ atacat ca nelegal - Ordinul nr. 1501/2006, art. 7 alin. (1) emis de M.A.I., depinde soluționarea litigiului, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța a sesizat Curtea de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate.

Hotărârea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios, administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2492 din 29 martie 2011 și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a excepției de nelegalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de M.A.I., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios, administrativ și fiscal. În motivarea soluției sale această instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este cea competentă a o soluționa, aceasta este obligată a se pronunța asupra excepției invocate. Curtea a apreciat ca, într-o atare ipoteză, nu mai devine operant caracterul alternativ al competentei teritoriale statuat de alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, mai exact autorul excepției nu are dreptul de a alege între instanța de la domiciliul său și instanța în a cărei rază teritoriala se află sediul pârâtului(emitentul actului), astfel cum se prevede în cazul cererii de chemare în judecata întemeiată pe art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. O astfel de soluție dă expresie nu doar principiului celerității soluționării cauzelor de contencios administrativ, dar este de natură a eficientiza însuși actul de judecata, între altele și prin împiedicarea efectuării cheltuielilor aferente transmiterii cauzelor de la o instanța la alta, în condițiile în care instanța în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate era totuși competentă a o soluționa. În concluzie, Curtea de Apel București, reținând că excepția de nelegalitate vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv M.A.I., iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a acestei excepții, aparține Curții de Apel, față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ, a declinat cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ . Totodată, constatând ivit conflictul de competență, conform art. 20 pct. (1) C. proc. civ., instanța de fond a înaintat cauza pentru soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. II. Regulator de competență pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, în temeiul art. 22 C. proc. civ. 1. Competența de soluționare a excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 lit. j) din ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 aparține Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal. 1.1. Prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată lasă reclamantului opțiunea alegerii instanței de la domiciliul său ori celei de la domiciliul/ sediul pârâtului. Prin introducerea acțiunii de fond la Tribunalul Gorj, instanță de la domiciliul său, reclamantul a optat în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) sus-menționate. 1.2. În mod firesc, recursul formulat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj se judecă de instanța de recurs competentă, respectiv Curtea de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal. 1.

Incidentele procesuale se judecă de instanța competentă să soluționeze cererea principală sau calea de atac exercitată. 1.

Excepția de nelegalitate reprezintă un incident procesual ce se soluționează în conformitate cu art. 4 din Legea contenciosului administrativ. Potrivit art. 4 alin. (2) instanța de contencios administrativ competentă soluționează excepția de nelegalitate invocată de părți sau din oficiu. 1.

Din punct de vedere al instanței competente material, aceasta poate fi Tribunalul sau Curtea de Apel, în funcție de emitentul actului administrativ atacat, autoritate publică locală sau centrală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 1.

În ceea ce privește instanța competentă teritorial, aceasta a fost deja aleasă că către reclamant odată cu introducerea acțiunii. În speță, Curtea de Apel este instanța competentă material să soluționeze recursul, dar și incidentele procesuale/ procedurale, cum ar fi excepția de nelegalitate, deoarece actul atacat este emis de o autoritate publică centrală. 1.

Curtea de Apel Craiova are și competență teritorială deja aleasă de reclamant pentru a soluționa excepția de nelegalitate, neexistând nicio rațiune pentru ca reclamantul să facă o nouă opțiune pe acest aspect.