ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Maramureș,

prin sentința penală nr. 352 din 29 iunie 2011, a condamnat pe inculpatul G.G.S.

la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., precum și a art. 73 lit. b) și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe latură civilă, în

baza art. 14, a art. 17 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ.,

inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.V. pentru minorul M.G.F.,

suma de câte 200 lei lunar, cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data

de 7 februarie 2011 până la majorat sau până la noi dispoziții, precum și suma

de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 C.

proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata,

către parte civilă M.D., a sumei de 3.000 Euro cu titlu de despăgubiri

materiale.

S-a constatat că M.V.,

M.A., M.G., M.E. nu s-au constituit părți civile.

Totodată, inculpatul

a mai fost obligat să plătească părții civile Serviciul județean de Ambulanță

Maramureș, suma de 403,60 lei cheltuieli ocazionate de asistența medicală

acordată victimei M.G., la această sumă adăugându-se dobânda legală aferentă.

Cu același titlu, inculpatul a mai fost obligat la plata sumelor de 99,38 lei

pentru Spitalul de Recuperare Borșa, precum și 1.089,70 lei cu dobânda legală

aferentă părții civile „Spitalul județean de Urgență Dr. Constantin Opriș” Baia

Mare.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele :

În seara de 5

februarie 2011, în locuința inculpatului și a soție lui, G.E.D. au venit R.M.,

însoțit de M.G., acesta din urmă necunoscut lor, cei doi fiind în stare de

ebrietate. Inculpatul și musafirii lui au consumat alcool, la un moment dat G.G.S.

constatând că M.G. îi face avansuri nevestei lui, i-a aplicat o lovitură de cot

la nivelul sternului, victima s-a dezechilibrat și în cădere, s-a lovit cu capul

de partea din lemn a unui pat.

Decesul lui M.G. s-a

produs după aproximativ 28 de ore după lovire.

Raportul de

constatare medico-legală a înscris că moartea lui M.G. a fost violentă, cauza

fiind tamponada cardiacă survenită în urma rupturii inimii, leziunea

tanato-generatoare, acompaniată de fractura de stern putându-se produce prin

lovire cu un corp contondent dur, urmată de cădere. S-a mai înscris că leziunea

de la nivelul scapular, s-a putut produce prin lovire de un corp contondent

dur, în cadrul unei căderi de la același nivel. Mecanismul tanato-generator

putea fi următorul: lovire sternală, urmată de căderea victimei și lovirea scapulei

de un corp contondent dur. Ruptura de inimă nu putea fi produsă din cauza

manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie, nefiind vorba de o ruptură de

inimă pe fond patologic.

De asemenea, s-a mai

înscris că supraviețuirea de circa 28 de ore se explică prin faptul că,

inițial, în urma traumatismului suferit, s-a produs o ruptură de inimă de mici

dimensiuni, aceasta mărindu-se în perioada de până la instalarea rezultatului

letal, iar fractura de stern s-a putut produce prin lovire cu un corp dur,

contondent.

Inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza

probelor administrate la urmărirea penală, le-a cunoscut, și le-a însușit,

astfel prevalându-se de disp. art. 320

1

C. proc. pen. (proces-verbal

din 23 iunie 2011 –fila 39 dosar Tribunalul Maramureș).

De asemenea, la data

menționată, inculpatul, în scris, a fost de acord „cu toate despăgubirile

civile cerute de părțile civile” (fila 39 verso același dosar) și cu plata,

către minorul M.G.F., a despăgubirilor materiale periodice (fila 40 dosar

tribunal).

Împotriva sentinței

inculpatul a declarat apel, critica sa vizând modalitatea de executare a

pedepsei.

Curtea de Apel Cluj,

prin decizia penală nr. 199 A din 14 noiembrie 2011, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de

hotărârea instanței de apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs,

cazul de casare susținut fiind cel prevăzut de disp. art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., în dezvoltarea acestuia apreciindu-se că decizia este

netemeinică odată ce din datele dosarului este stabilit că el a fost de acord

să achite toate pretențiile civile, a fost provocat să săvârșească fapta, nu

are antecedente penale, iar executarea pedepsei într-o modalitate neprivativă

de libertate este în măsură să conducă la reinserția sa socială.

Recursul nu este

fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Potrivit art. 72 C.

pen., text de lege care stabilește criteriile generale de individualizare a

pedepsei, la stabilirea acesteia se ține seama de limitele de pedeapsă, de

gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În altă ordine de

idei, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând cauzei

aceste texte de lege, se apreciază că pedeapsa de numai 3 ani închisoare este

legală, și totodată, temeinică, limitele prevăzute de textul incriminator

prevăzând pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare, cuantumul reflectă aplicarea

disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în redactarea introdusă prin

Legea nr. 202/2010 (reducerea limitelor cu 1/3), reținerea consecințelor

circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. – astfel cum prevede

art. 76 lit. b) C. pen. privind efectele circumstanțelor atenuante, dar și

persoana inculpatului, acesta obligându-se să achite pretențiile civile și

conduita anterioară pozitivă.

Dar, în ce privește

modalitatea de executare, având în vedere consecința faptei, respectiv moartea,

scopul pedepsei nu se poate atinge decât prin privare de libertate, aceasta

trebuind să constituie un raport de echilibru între gravitatea actului infracțional

și riposta legală.

Ca atare, și decizia

instanței de apel fiind legală și temeinică, conform disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat.

În baza art. 192, cu

referire la art. 189 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G.S. împotriva deciziei penale nr. 199/A

din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 martie 2012.