ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, prin sentința penală nr. 352 din 29 iunie 2011, a condamnat pe inculpatul G.G.S. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., precum și a art. 73 lit. b) și art. 76 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 17 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.V. pentru minorul M.G.F., suma de câte 200 lei lunar, cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data de 7 februarie 2011 până la majorat sau până la noi dispoziții, precum și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata, către parte civilă M.D., a sumei de 3.000 Euro cu titlu de despăgubiri materiale. S-a constatat că M.V., M.A., M.G., M.E. nu s-au constituit părți civile. Totodată, inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile Serviciul județean de Ambulanță Maramureș, suma de 403,60 lei cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată victimei M.G., la această sumă adăugându-se dobânda legală aferentă. Cu același titlu, inculpatul a mai fost obligat la plata sumelor de 99,38 lei pentru Spitalul de Recuperare Borșa, precum și 1.089,70 lei cu dobânda legală aferentă părții civile „Spitalul județean de Urgență Dr.

Constantin Opriș” Baia Mare. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele : În seara de 5 februarie 2011, în locuința inculpatului și a soție lui, G.E.D. au venit R.M., însoțit de M.G., acesta din urmă necunoscut lor, cei doi fiind în stare de ebrietate. Inculpatul și musafirii lui au consumat alcool, la un moment dat G.G.S. constatând că M.G. îi face avansuri nevestei lui, i-a aplicat o lovitură de cot la nivelul sternului, victima s-a dezechilibrat și în cădere, s-a lovit cu capul de partea din lemn a unui pat. Decesul lui M.G. s-a produs după aproximativ 28 de ore după lovire. Raportul de constatare medico-legală a înscris că moartea lui M.G. a fost violentă, cauza fiind tamponada cardiacă survenită în urma rupturii inimii, leziunea tanato-generatoare, acompaniată de fractura de stern putându-se produce prin lovire cu un corp contondent dur, urmată de cădere.

S-a mai înscris că leziunea de la nivelul scapular, s-a putut produce prin lovire de un corp contondent dur, în cadrul unei căderi de la același nivel. Mecanismul tanato-generator putea fi următorul: lovire sternală, urmată de căderea victimei și lovirea scapulei de un corp contondent dur. Ruptura de inimă nu putea fi produsă din cauza manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie, nefiind vorba de o ruptură de inimă pe fond patologic. De asemenea, s-a mai înscris că supraviețuirea de circa 28 de ore se explică prin faptul că, inițial, în urma traumatismului suferit, s-a produs o ruptură de inimă de mici dimensiuni, aceasta mărindu-se în perioada de până la instalarea rezultatului letal, iar fractura de stern s-a putut produce prin lovire cu un corp dur, contondent.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, le-a cunoscut, și le-a însușit, astfel prevalându-se de disp. art. 320 1 C. proc. pen. (proces-verbal din 23 iunie 2011 –fila 39 dosar Tribunalul Maramureș). De asemenea, la data menționată, inculpatul, în scris, a fost de acord „cu toate despăgubirile civile cerute de părțile civile” (fila 39 verso același dosar) și cu plata, către minorul M.G.F., a despăgubirilor materiale periodice (fila 40 dosar tribunal). Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel, critica sa vizând modalitatea de executare a pedepsei. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 199 A din 14 noiembrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare susținut fiind cel prevăzut de disp. art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în dezvoltarea acestuia apreciindu-se că decizia este netemeinică odată ce din datele dosarului este stabilit că el a fost de acord să achite toate pretențiile civile, a fost provocat să săvârșească fapta, nu are antecedente penale, iar executarea pedepsei într-o modalitate neprivativă de libertate este în măsură să conducă la reinserția sa socială. Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta. Potrivit art. 72 C. pen., text de lege care stabilește criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea acesteia se ține seama de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În altă ordine de idei, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportând cauzei aceste texte de lege, se apreciază că pedeapsa de numai 3 ani închisoare este legală, și totodată, temeinică, limitele prevăzute de textul incriminator prevăzând pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare, cuantumul reflectă aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. în redactarea introdusă prin Legea nr. 202/2010 (reducerea limitelor cu 1/3), reținerea consecințelor circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. – astfel cum prevede art. 76 lit. b) C. pen. privind efectele circumstanțelor atenuante, dar și persoana inculpatului, acesta obligându-se să achite pretențiile civile și conduita anterioară pozitivă.

Dar, în ce privește modalitatea de executare, având în vedere consecința faptei, respectiv moartea, scopul pedepsei nu se poate atinge decât prin privare de libertate, aceasta trebuind să constituie un raport de echilibru între gravitatea actului infracțional și riposta legală. Ca atare, și decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, conform disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. În baza art. 192, cu referire la art. 189 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G.S. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2012.