ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3703/2011

Asupra

cauzei penale de față;

Prin sentința

penală nr. 5/CC/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 5962/85/2010

s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul R.O.V.L. împotriva

sentinței penale nr. 202/2009 a Tribunalului Sibiu.

În considerente prima

instanță a reținut că prin sentința penală nr. 202 din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului

Sibiu, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în dauna

părții vătămate V.A., a fost revocată suspendarea executării sub supraveghere a

pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 311/2007 a

Judecătoriei Sibiu, dispunându-se ca revizuientul să execute în final pedeapsa

de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. art. 10 lit. a) C. proc. pen. revizuientul

a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în dauna

părții vătămate M.I.

Prin

decizia penală nr. 29 din 01 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba lulia s-a

dispus condamnarea revizuientului și pentru infracțiunea de trafic de influență

în dauna părții vătămate M.I., la pedeapsa închisorii de 2 ani, fiind anulată

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani și dispunându-se ca

inculpatul să execute în final 4 ani de închisoare.

Decizia

a rămas definitivă prin nerecurare.

La

pronunțarea acestor sentințe instanțele de judecată au avut în vedere

materialul probator administrat în faza de urmărire penală și de judecată,

astfel că, o reapreciere sau o prelungire a probatoriului în procedura specială

a revizuirii este inadmisibilă.

Pe de

altă parte, s-a reținut că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în

dispozițiile art. 394 C. proc. pen. care prevăd în mod expres și limitativ

cazurile în care se poate formula cerere de revizuire.

Întrucât

cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute

de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă, astfel cum s-a statuat și prin

decizia penală nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul a

apreciat prezenta cerere ca fiind inadmisibilă și a fost respinsă.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuientul, fiind în culpă procesuală, a

fost obligat la plata cheltuielile judiciare către stat în sumă de 100 RON.

Împotriva

hotărârii a declarat apel revizuentul R.O.V.L. și a solicitat admiterea cererii

și audierea martorilor indicați pentru dovedirea nevinovăției.

Prin decizia

penală nr. 75/A din 17 mai 2011 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, a

fost respins ca nefondat apelul.

Curtea a

constatat că în mod corect a reținut prima instanță că motivele invocate de

revizuent în cererea sa nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de

art. 394 C. proc. pen., motiv pentru care este inadmisibilă.

În procedura

revizuirii, cale extraordinară de atac, nu este admisă reevaluarea materialului

probator și nici prelungirea acestuia cu privire la fapte și împrejurări

cunoscute de instanță la data judecării cauzei, întrucât s-ar aduce atingere

autorității de lucru judecat.

Întrucât

revizuentul nu a invocat în cerere fapte și împrejurări noi, în sensul

reglementat de art. 394 lit. a) C. proc. pen. sau alte motive care să se

înscrie în reglementarea art. 394 C. proc. pen., hotărârea atacată este legală

și temeinică, neexistând motive care să determine casarea acesteia.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs condamnatul, care fără a invoca vreun caz de

casare, a solicitat o reapreciere a probatoriului, invocând împrejurarea că nu

a fost citat în cursul procesului, că nu a fost audiat niciodată și nu i s-a

adus la cunoștință începerea urmăririi penale pentru presupusa faptă săvârșită

în anul 2007.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în

care formal se încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Revizuirea

este o cale extraordinară de atac, ceea ce înseamnă că prin promovarea nu pot

fi invocate aspecte care au format sau puteau forma obiectul analizei

instanțelor învestite cu soluționarea cauzei pe fond.

Ori, în

speță, condamnatul invocă tocmai asemenea aspecte, ce țin de modul în care și-a

putut exercita dreptul la apărare (citarea, audierea sa, confruntarea cu

părțile și martorii din dosar) sau de aprecierea probatoriului administrat în

cauză.

Toate

aceste critici puteau fi invocate în căile ordinare de atac, iar faptul că

petentul nu a înțeles să uzeze de ele (sau nu a făcut-o în termen) nu poate

conduce la o altă concluzie decât aceea a inadmisibilității revizuirii

promovate de acesta.

În aceste

condiții, în mod corect cererea sa a fost respinsă, astfel încât recursul

declarat este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Văzând

și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent R.O.V.L. împotriva

deciziei penale nr. 75/A din 17 mai 2011 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 octombrie 2011.