ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 888/2012

Asupra recursului

penal de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 122/A/2011 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat

de revizuentul R.O.V.L. împotriva sentinței penale nr. 25/CC din 4 august 2011

a Tribunalului Sibiu în Dosarul nr. 3189/85/2011.

A fost obligat

apelantul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 25/CC din 04

august 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3189//85/2011 s-a

respins cererea formulată de condamnatul R.O.V.L. privind revizuirea sentinței

penale nr. 202 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul

nr. 1215/85/2009.

În considerente,

instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 31 martie 2009, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Sibiu, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.O.V.L.,

reținând că în martie 2007 inculpatul a pretins și a primit suma de 450 RON de

la M.I., în vederea obținerii permisului de conducere auto, lăsând să se

înțeleagă că are influență asupra unor funcționari din cadrul Poliției Sibiu

iar în luna aprilie 2007, același inculpat a pretins și a primit de la V.A.

suma de 1.000 RON și o sticlă de whisky în vederea restituirii permisului de

conducere ridicat de organele de poliție ca urmare a săvârșirii unei contravenții.

S-a apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de

trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen..

Prin sentința penală

nr. 202 din 23 noiembrie 2009, Tribunalul Sibiu în baza art. 257 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.O.V.L.

la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de influență (1 act material) în dauna părții vătămate V.A.. Prin aceeași sentință

penală, în baza art. 86

4

C. pen. a fost revocată suspendarea executării

sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului R.O.V.L. prin

sentința penală nr. 311/2007 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală

nr. 200/2007 a Tribunalului Sibiu, dispunând ca inculpatul să execute în total pedeapsa

de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

prin aceeași hotărâre inculpatul

R.O.V.L.

a fost achitat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. (1 act material),

în dauna părții vătămate M.I..

Urmare a apelului

declarat, prin decizia penală nr. 29/A din 01 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba

Iulia, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și procedând

la o nouă judecată, l-a condamnat pe inculpatul

R.O.V.L.

la o

pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în dauna părții vătămate V.A.

și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în

dauna părții vătămate M.I.; în baza art. 86

5

C. pen. s-a dispus anularea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare iar în baza

art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de

2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin decizie cu pedeapsa

de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 311/2007 a Judecătoriei Sibiu,

în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

Prin decizia

penală nr. 3036 din 07 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins

ca nefondată cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul R.O.V.L.

și a respins ca tardiv formulat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei

penale nr. 29/A din 01 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia.

Anterior,

urmare a rămânerii definitive - la data de 19 aprilie 2010 - a deciziei penale

nr. 29/A din 01 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, a emis

mandatul de executare a pedepsei din 2010, pentru pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată

inculpatului

R.O.V.L..

În ceea ce

privește cererea de revizuire formulată de condamnat în cauza de față, tribunalul

a evidențiat că potrivit art. 394-395 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale

definitive poate fi solicitată și acordată doar în anumite cazuri strict determinate

și reglementate de legiuitor prin dispozițiile art. 394 C. proc. pen..

Analizând

motivele invocate de condamnat prin cererea sa, tribunalul a constatat că acestea

nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele expres prevăzute de art. 394 C.

proc. pen..

Astfel, martorii

care au dat declarații sub jurământ, nu au semnalat să fi existat presiuni asupra

lor.

În ceea ce

privește încadrarea juridică a faptei și probatoriul administrat în cauză, acestea

au fost examinate de instanța de fond și de cea de control judiciar; o eventuală

reapreciere a probatoriului administrat ori o suplimentare a acestuia (cu confruntări,

reaudieri, etc.) nefiind posibile în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Condamnatul

a avut cunoștință de procesul derulat iar contrar susținerilor sale, rechizitoriul

i-a fost citit la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2009, și prin urmare

acesta avea posibilitatea de a formula orice cereri pe care le considera necesare,

în faza de judecată ori în căile ordinare de atac.

Împotriva

sentinței a declarat apel revizuentul

R.O.V.L. și a solicitat admiterea cererii deoarece

martorii audiați au fost influențați în faza de urmărire penală, dosarul fiind instrumentat

abuziv, fiind necesară reaudierea martorilor.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, Curtea

a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanță

a respins cererea de revizuire cu soluționarea căreia a fost investită, constatând

că nu se încadrează în motivele expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen..

Invocarea în mod abstract

a efectuării unei cercetări abuzive nu constituie motiv de revizuire prevăzut de

art. 394 C. proc. pen..

Revizuentul susține că

martorii au fost influențați, însă nu a făcut dovada că aceștia au comis infracțiunea

de mărturie mincinoasă, conform art. 394 lit. b) raportat la art. 395 lit. b) C.

proc. pen..

În ceea ce privește înscrisul

depus la dosar de revizuent, motivele invocate de acesta nu pot conduce la admiterea

cererii de revizuire, fiind în fapt motive de recurs prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs revizuentul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând

admiterea cererii de revizuire, în baza art. 394 lit. a) C. proc. pen..

Înalta Curte, analizând

recursul formulat, constată că acesta nu se circumscrie niciunui caz de casare prevăzut

de art. 385

9

C. proc. pen. și ca atare incidența cazului de revizuire

prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.; nu poate fi reanalizată în această cale

de atac.

De aceea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul,

urmând ca în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să fie obligat revizuentul

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul revizuent R.O.V.L. împotriva deciziei penale

nr. 122/A din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală.

Obligă recurentul revizuent

la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 martie

2012.