ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 888/2012

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 122/A/2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul R.O.V.L. împotriva sentinței penale nr. 25/CC din 4 august 2011 a Tribunalului Sibiu în Dosarul nr. 3189/85/2011. A fost obligat apelantul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 25/CC din 04 august 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3189//85/2011 s-a respins cererea formulată de condamnatul R.O.V.L. privind revizuirea sentinței penale nr. 202 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1215/85/2009.

În considerente, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 31 martie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.O.V.L., reținând că în martie 2007 inculpatul a pretins și a primit suma de 450 RON de la M.I., în vederea obținerii permisului de conducere auto, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari din cadrul Poliției Sibiu iar în luna aprilie 2007, același inculpat a pretins și a primit de la V.A. suma de 1.000 RON și o sticlă de whisky în vederea restituirii permisului de conducere ridicat de organele de poliție ca urmare a săvârșirii unei contravenții. S-a apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..

Prin sentința penală nr. 202 din 23 noiembrie 2009, Tribunalul Sibiu în baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.O.V.L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (1 act material) în dauna părții vătămate V.A.. Prin aceeași sentință penală, în baza art. 86 4 C. pen. a fost revocată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului R.O.V.L. prin sentința penală nr. 311/2007 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 200/2007 a Tribunalului Sibiu, dispunând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin aceeași hotărâre inculpatul R.O.V.L. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. (1 act material), în dauna părții vătămate M.I.. Urmare a apelului declarat, prin decizia penală nr. 29/A din 01 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și procedând la o nouă judecată, l-a condamnat pe inculpatul R.O.V.L. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în dauna părții vătămate V.A. și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în dauna părții vătămate M.I.; în baza art. 86 5 C. pen.

s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare iar în baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin decizie cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 311/2007 a Judecătoriei Sibiu, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. Prin decizia penală nr. 3036 din 07 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul R.O.V.L. și a respins ca tardiv formulat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 29/A din 01 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia.

Anterior, urmare a rămânerii definitive - la data de 19 aprilie 2010 - a deciziei penale nr. 29/A din 01 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, a emis mandatul de executare a pedepsei din 2010, pentru pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului R.O.V.L.. În ceea ce privește cererea de revizuire formulată de condamnat în cauza de față, tribunalul a evidențiat că potrivit art. 394-395 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi solicitată și acordată doar în anumite cazuri strict determinate și reglementate de legiuitor prin dispozițiile art. 394 C. proc. pen.. Analizând motivele invocate de condamnat prin cererea sa, tribunalul a constatat că acestea nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele expres prevăzute de art. 394 C. proc.

pen.. Astfel, martorii care au dat declarații sub jurământ, nu au semnalat să fi existat presiuni asupra lor. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și probatoriul administrat în cauză, acestea au fost examinate de instanța de fond și de cea de control judiciar; o eventuală reapreciere a probatoriului administrat ori o suplimentare a acestuia (cu confruntări, reaudieri, etc.) nefiind posibile în calea extraordinară de atac a revizuirii. Condamnatul a avut cunoștință de procesul derulat iar contrar susținerilor sale, rechizitoriul i-a fost citit la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2009, și prin urmare acesta avea posibilitatea de a formula orice cereri pe care le considera necesare, în faza de judecată ori în căile ordinare de atac.

Împotriva sentinței a declarat apel revizuentul R.O.V.L. și a solicitat admiterea cererii deoarece martorii audiați au fost influențați în faza de urmărire penală, dosarul fiind instrumentat abuziv, fiind necesară reaudierea martorilor. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, Curtea a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire cu soluționarea căreia a fost investită, constatând că nu se încadrează în motivele expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.. Invocarea în mod abstract a efectuării unei cercetări abuzive nu constituie motiv de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc.

pen.. Revizuentul susține că martorii au fost influențați, însă nu a făcut dovada că aceștia au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, conform art. 394 lit. b) raportat la art. 395 lit. b) C. proc. pen.. În ceea ce privește înscrisul depus la dosar de revizuent, motivele invocate de acesta nu pot conduce la admiterea cererii de revizuire, fiind în fapt motive de recurs prevăzute de lege. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuentul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând admiterea cererii de revizuire, în baza art. 394 lit. a) C. proc. pen.. Înalta Curte, analizând recursul formulat, constată că acesta nu se circumscrie niciunui caz de casare prevăzut de art. 385 9 C. proc.

pen. și ca atare incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.; nu poate fi reanalizată în această cale de atac. De aceea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul, urmând ca în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să fie obligat revizuentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent R.O.V.L. împotriva deciziei penale nr. 122/A din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 martie 2012.