ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3036/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 202 din 23 noiembrie 2009 Tribunalul Sibiu a dispus, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului R.O.V.L. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată V.A.). În baza art. 86 4 C. proc. pen. a fost revocată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 311/2007 a Judecătoriei Sibiu și s-a dispus ca inculpatul să execute în întregime această pedeapsă alături de pedeapsa de 2 ani și 6 luni, urmând ca acesta să execute în total 6 ani și 6 luni de închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 118 lit. b) raportat la art. 257 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 1.000 RON. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în dauna părții vătămate M.I. În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea părții civile M.I. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de instanța de fond că în cursul lunii martie 2007 inculpatul a pretins de la M.I. suma de 450 RON pentru a obține permisul auto, lăsând a se înțelege că are influență asupra unor funcționari din cadrul Poliției Sibiu, iar de la V.A. suma de 1.000 RON, 1 sticlă de whisky pentru a fi restituit permisul auto ridicat de agentul de poliție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu care a solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare, condamnarea acestuia pentru infracțiunea săvârșită în dauna părții vătămate M.I., înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) și a dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 86 5 cu aplicarea art. 33 C. pen. și înlăturarea art. 64 lit. c) din C. pen. Prin Decizia penală nr. 29/A din 01 aprilie 2010 s-a admis apelul parchetului, s-a desființat sentința atacată și, în rejudecare, s-a dispus condamnarea inculpatului la: - 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. (parte vătămată V.A.); - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen.

(parte vătămată M.I.). În baza art. 86 5 C. pen. s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare (Sentința penală nr. 311/2007 a Judecătoriei Sibiu). În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani și 6 luni și 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. S-au aplicat prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) și art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea sumelor de 1.000 RON și, respectiv 450 RON. La data de 02 mai 2010, prin faxul înregistrat la 03 mai 2010, R.O.V.L.

a formulat cerere de repunere în termen și recurs peste termen solicitând desființarea hotărârilor și trimiterea dosarului spre rejudecare, suspendarea executării hotărârii atacate și anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 22 aprilie 2010. S-a motivat faptul că procesul s-a soluționat la instanța de fond cu lipsă de procedură, întrucât nu a fost citat la adresa de domiciliu. Pe de altă parte, s-a susținut că poate dovedi că domiciliul este în Sibiu str. I., județul Sibiu iar că, decizia Curții de Apel i-a fost prezentată la momentul arestării, când a constatat că termenul de recurs este de 10 zile de la comunicare. Analizând actele dosarului se constată că la instanța de fond inculpatul a fost citat la adresele cunoscute, acesta fiind prezent și de altfel audiat, când și-a indicat adresa de domiciliu.

Ulterior, la apel se constată că la 11 martie 2010 inculpatul a răspuns, fiind asistat de apărător desemnat din oficiu, având termen în cunoștință pentru termenul solicitat de acesta în vederea angajării unui apărător și acordat la 1 aprilie 2010, când nu s-a mai prezentat, iar cauza a rămas în pronunțare. Pe de altă parte se constată că inculpatul a fost încarcerat la 23 aprilie 2010, situație în care termenul de 10 zile nu ar fi fost depășit. Raportat însă la dispozițiile prevăzute de art. 364 alin. (1) C. proc. pen., o cerere de repunere în termen trebuie motivată „de o cauză temeinică de împiedicare”. Or, după cum s-a arătat mai sus, coroborat cu faptul că la 7 aprilie 2010 i-a fost comunicată minuta deciziei iar cererea de „recurs peste termen” a fost formulată la 2 mai 2010, termenul legal este cu mult depășit.

Ca atare, nefăcându-se dovada „cauzei de împiedicare” în condițiile în care din faxul transmis la dosarul Înaltei Curți a Cărții de Identitate rezultă că a fost emisă la 30 octombrie 2009, raportat la dispozițiile art. 177 alin. (3) C. proc. pen. potrivit căruia avea obligația de a încunoștiința instanța de orice schimbare de domiciliu, cererea de repunere în termen este nefondată. Cât privește recursul declarat potrivit art. 385 3 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs de 10 zile este depășit și, în consecință, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins ca tardiv. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul R.O.V.L.. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul R.O.V.L. împotriva Deciziei penale nr. 29/A din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2010.