ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3088/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul București, secția penală, prin

sentința penală

nr. 285 din 26 octombrie 2009 l-a condamnat pe

inculpatul

C.M.

, la 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 84/1998 și la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 83 alin. (2) din aceeași lege.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 C. pen., a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa de 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 118

lit. f) C. pen., a dispus confiscarea a 20 telefoane mobile marca Nokia N 95,

culoare neagră, 15 telefoane mobile marca Nokia 9600 de culoare neagră, 1

telefon mobil marca Nokia 9800, de culoare maro, 44 acumulatori pentru

telefoane mobile marca Nokia, 13 încărcătoare pentru telefon marca Nokia, 1

motofierăstrău tip drujbă marca Husvarna 52, bunuri ridicate de la inculpat

conform dovezii seria AAA nr. 04503 din 02 septembrie 2008.

În baza art.

998-999 C. civ., rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 85 din Legea 84/1998 și

art. 14 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 100/2005, a admis în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă N.C. și l-a obligat pe inculpat să plătească

15.000 Euro din care 10.000 Euro cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî

astfel a reținut că în ziua de 27 august 2008, aflat în compania martorilor S.M.,

D.E.S. și M.M., la terasa Hotelului Tropical din Dr.Tr.Severin, a oferit spre

cumpărare numitului I.G.E. un telefon mobil marca Nokia N95.

Inculpatul și

martorul s-au deplasat în parcarea din fața hotelului unde dintr-o sacoșă

aflată în autoturismul cu numărul de înmatriculare i-a arătat mai multe

telefoane, timp în care și-au făcut apariția lucrători ai Poliției de Frontieră

Mehedinți și a Poliției Transporturi Mehedinți. La controlul autoturismului și

a genții de voiaj au constatat existența a 36 telefoane, 44 buc. acumulatori

pentru telefoanele mobile, 13 buc. încărcătoare pentru telefoane mobile Nokia

și un motofierăstrău tip drujbă matca Husqvama, toate prezentând

caracteristicile unor mărfuri contrafăcute.

În timpul

cercetărilor la 17 septembrie 2008 martorul T.R.D. a depus plângere, sesizând

că a cumpărat de la persoană, identificată ulterior pe baza planșelor

fotografice ca fiind inculpatul C.M., un telefonul Nokia N95 cu încărcătorul

aferent, pentru care a plătit suma de 130 Euro, inculpatul asigurându-l că este

un produs original și, după o săptămână telefonul s-a defectat.

Inculpatul a

recunoscut că a cumpărat telefoanele și accesoriile dintr-un târg din Arad cu

60 Euro/bucată și Ie-a revândut cu 130 Euro.

Împotriva

sentinței a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea instanței de

fond ca fiind netemeinică și nelegală. A motivat că în mod greșit a fost

condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (2) din Legea nr. 84/1998,

în condițiile în care nu a cunoscut că produsele pe care intenționa să le vândă

nu erau produse originale.

O altă critică a

vizat greșita soluționare a acțiunii civile.

Prin decizia

penală nr. 83 din 1 aprilie 2010 Secția penală

de la Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului pentru

alte

motive.

Instanța de apel analizând probele administrate a

reținut și

motivat că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 C. pen. și a negat

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 83 alin. (2) din Legea nr. 84/1998,

susținând că nu a contrafăcut produsele Nokia, apărare ce nu poate fi primită. Astfel

pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (2) din Legea nr.

84/1998, nu era necesară săvârșirea personală a unei acțiunii de contrafacere,

fiind suficientă săvârșirea de către un terț a oricărui act prevăzut la art. 35

alin. (2), din Legea nr. 84/1998, fără consimțământul titularului mărcii

înregistrate, aceasta constituind infracțiunea de contrafacere.

Având în vedere

modul de săvârșire a faptei, împrejurările în care a fost comisă precum și

persoana și conduita făptuitorului, Curtea a apreciat că în mod greșit prima

instanță a considerat că faptele comise constituie infracțiune, faptele nu

prezintă pericol social al unei infracțiuni.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. cu

aplicarea art. 18

1

C. pen. l-a achitat pe inculpat și i-a aplicat o

amendă administrativă de 1000 lei.

Cu referire la

soluționarea laturii civile, Curtea a apreciat că soluția adoptată de instanța

de fond este netemeinică și nelegală. A motivat că deși partea civilă N.C. s-a

constituit parte civilă cu suma de 30.000 Euro din care 10.000 Euro prejudiciu

material iar 20.000 Euro prejudiciu moral, instanța de fond nu a avut în vedere

împrejurarea că prejudiciul reclamant de partea civilă a fost produs în

condiții de solidaritate, punerea în circulație a bunurilor contrafăcute a fost

realizată de un număr de 4 persoane, iar răspunderea penală este antrenată față

de una singură, pe cale de consecință și răspunderea civilă.

Față de această

împrejurare dar și în raport de dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr. 199/2005

care enumera criteriile în vederea stabilirii daunelor interese cuvenite

persoanelor juridice cărora li s-a încălcat dreptul de proprietate industrială,

criterii prevăzute alternativ a fi avute în vedere de instanță, criteriile

economice fiind alternative cu prejudiciul moral, Curtea a apreciat că este

întemeiată cererea părții civile privind acordarea unor despăgubiri în cuantum

de 40.000 lei cu titlu de daune morale. S-a arătat că suma de 40.000 lei este

stabilită în absenta elementelor de natură economică prevăzute de lege la

stabilirea cuantumului daunelor interese, elemente ce nu au fost administrate

de partea civilă. Prejudiciul moral este stabilit - se motivează în decizie -

drept contravaloare a riscului punerii în circulație de produse contrafăcute,

risc de confuzie și folosire abuzivă a unor drepturi intelectuale aparținând

părților

civile, riscul de depreciere

presupus de prima condiție riscuri ce

se repercutează asupra

credibilității, încrederii și nivelului vânzărilor pentru partea civilă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

criticând-o ca nelegală fiind dată prin aplicarea greșită a legii, motiv de

recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În motivarea recursului s-a susținut în esență că

inculpatul,

fără ocupație stabilă care să-i permită câștigarea licită a

mijloacelor de subzistență, s-a deplasat de la Galați la Arad de unde a

cumpărat un mare număr de produse contrafăcute Nokia, pe care a încercat să le

comercializeze în Municipiul Drobeta Turnu Severin și surprins în flagrant s-a

apărat nesincer că nu a cunoscut împrejurarea că produsele sunt contrafăcute,

apărare înlăturată motivat de instanțe. Având în vedere valoarea prejudiciului

una semnificativă și frecvența săvârșirii infracțiunilor de acest gen apreciind

asupra gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat doar prin

prisma circumstanțelor personale (lipsa antecedentelor penale) instanța de apel

a făcut o greșită aplicare a legii.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 18

1

alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală,

dacă prin atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege și prin

conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost surprins în timp ce urmărea să

vândă un telefon Nokia N95 în localitatea Drobeta Turnu Severin, iar la controlul

autoturismului și bagajelor s-a constatat că mai avea încă 34 telefoane Nokia

N95 și Nokia 8600 plus 44 acumulatori și 13 încărcătoare Nokia.

Instanța de apel

a înlăturat apărarea inculpatului că nu a cunoscut proveniența bunurilor, că

acestea sunt contrafăcute cu motivarea că ținând seama de condițiile în care se

achiziționează telefoanele și prețul lor de achiziționare, prețul cu care Ie-a

cumpărat din târgul din Arad și prețul cu care Ie-a oferit spre vânzare, dovedesc

reprezentarea exactă asupra provenienței și calității bunurilor respective.

Din plângerea și

declarația martorului T.R.D. rezultă că anterior datei de 27 august 2008, cu

aproximativ trei luni mai înainte, a cumpărat de la inculpat un telefon Nokia

N95 pentru care a plătit 130 Euro, că inculpatul i-a spus că este un produs

original apoi a constatat că telefonul nu are sonerii

polifonice, iar după aproximativ o lună s-a defectat. A mai arătat

că

atunci când a dus telefonul la reparație la un service

autorizat, a aflat că este un telefon contrafăcut și a realizat că a

fost

păcălit.

Având în vedere

prejudiciul material, dar și prejudiciul moral suferit de partea civilă prin

punerea în circulație a unor bunuri (telefoane Nokia) contrafăcute, de riscul

ce se repercutează asupra credibilității și nivelului vânzărilor în mod greșit

s-a apreciat că faptele au dus o atingere minimă uneia din valorile apărate de

lege în speță - dreptul de proprietate industrială.

Cumpărarea în

vederea revânzării a unui număr însemnat de telefoane și accesorii, contrafăcute,

aparținând mărcii Nokia având în vedere că anterior inculpatul a mai

comercializat cel puțin un astfel de produs în scopul de a obține sume

considerabile din această activitate, dovedesc că faptele prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni așa cum de altfel a reținut și instanța de

fond.

Așa fiind

urmează ca în baza art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul să fie admis,

decizia casată și în rejudecare inculpatul să fie condamnat pentru

infracțiunile prevăzute de art. 83 alin. (1) și art. 83 alin. (2) din Legea

84/1998 la pedeapsa de 6 luni închisoare. în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) pedepsele urmează a fi contopite.

Având în vedere

lipsa antecedentelor penale și conduita personală a inculpatului, Curtea

apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea prin privarea de

liberate urmând să dispună în temeiul art. 81 C. pen. suspendarea condiționată

a pedepsei rezultate ca urmare a contopirii pe durata termenului de încercare

de 2 ani și 6 luni.

Se va face aplicarea

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

Celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I

D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei

penale nr. 83 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat C.M.

Casează decizia

atacată, numai cu privire la greșita achitare a inculpatului și rejudecând,

condamnă pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru art. 83

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 și la pedeapsa de 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 alin.

(2) din Legea nr. 84/1998.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 81,

art. 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 359

C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

M

enține celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie

2010.