ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4320/2011

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 485 din 19 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 17883/63/2008, Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor dată prin actul de sesizare, - din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) raportat la art. 26 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpata M.M.; - din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul M.I.A.; - din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul N.A. 1. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații M.M., M.I.A. și N.A. la câte 2 ani închisoare. 2. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpați la câte 2 ani și 6 luni închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 3. În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpații M.M.

și M.I. la câte 2 ani și 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpații M.M. și M.I.A. să execute pedeapsa cea mai grea de câte 2 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar inculpatul N.A. pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea și arestul preventiv al inculpaților. A aplicat art. 71, alin. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare de 5 ani și 10 luni pentru inculpații M.M.

și M.I.A. și de 5 ani și 6 luni pentru inculpatul N.A. A dispus ca pe perioada termenului de încercare inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen. și a atras atenția acestora asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii. În baza art. 118 lit. b) si e C. pen. a confiscat de la inculpați: - un laptop marca Fujitsu și încărcătorul acestuia, un laptop marca Toshiba și încărcătorul acestuia, un telefon mobil marca Nokia 1100, un telefon mobil marca Nokia 6030 și un telefon marca Sony Ericsson, folosite la săvârșirea infracțiunilor; - suma de 144.788 euro din care câte 48.262,6 euro de la fiecare dintre inculpați.

A obligat inculpații să plătească în solidar părților civile despăgubiri civile și anume: - 1.200 euro părții civile A.V., Germania; - 1.100 euro părții civile G.R., Germania; - 550 euro părții civile D.J., Franța; - 5.050 euro părții civile M.D.R., Germania; - 2.500 euro părții civile R.S., Franța; - 1.865 euro părții civile C.C., Franța; - 1.892 euro părții civile M.G., Franța; - 800 euro părții civile L.L.; - 2.350 euro părții civile E.M., Elveția; - 2.750 euro părții civile D.C., Australia.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 111D/P/2006 din 30 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților: 1. M.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, constituire a unui grup infracțional organizat, participație improprie la complicitate la înșelăciune și spălare de bani, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 26 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; 2. M.I.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, constituirea unui grup infracțional organizat și spălarea de bani, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și 3. N.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada 2005 - 2006, cei trei inculpați au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii, prin intermediul internet-ului, infracțiunilor de înșelăciune, sumele de bani obținute prin infracțiune fiind transferate în diferite conturi bancare, pentru a crea aparența provenienței lor ilicite. În sarcina inculpatei M.M. a fost reținută și determinarea cu intenție a martorei P.D. de a merge la diferite unități bancare, pentru a completa formularele necesare în scopul ridicării sumelor de bani expediate de diverse parți vătămate prin serviciul Western Union, fără ca aceasta să cunoască proveniența ilicită a acestor sume.

În baza materialului probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că, la data de 12 mai 2005, partea vătămată R.S. a formulat plângere împotriva inculpatei M.M., sesizând autoritățile române că a fost victima unei înșelăciuni prin internet, comisă de aceasta, explicând în detaliu modul în care aceasta a procedat. Au mai formulat plângeri, în același sens, încă 24 cetățeni străini, unii dintre aceștia constituindu-se părți civile în cauză cu sumele cu care au fost înșelați. Cei trei inculpați s-au constituit într-un grup organizat în scopul comiterii de înșelăciuni prin intermediul corespondenței electronice, având ca temă inițierea de relații de prietenie sau cunoaștere prealabilă în vederea căsătoriei.

Pentru inducerea în eroare a părților vătămate, inculpații accesau site-uri specializate în anunțuri matrimoniale și inițierea de prietenii, unde postau anunțuri însoțite de fotografii ale unor tinere în ipostaze provocatoare și, utilizând diverse adrese de e-mail și nick-name-uri, purtau conversații pe camere tip chat, corespondența derulându-se în sensul unor relații amoroase sau chiar în vederea căsătoriei. Pentru a fi mai convingători și pentru a obține bani, descriau părților vătămate stări de fapt nereale, inducându-le și menținându-le în eroare prin expedierea în format digital de formulare oficiale tipizate emise de unități medicale, departamentul obiecte pierdute București, documentele având aplicate ștampilele unor spitale municipale.

Prin intermediul unor profiluri, inculpații pretindeau că sunt tinere din România, având o situație materială precară, interesate să înceapă o nouă viață alături de cetățenii străini, în țările acestora. Pe parcursul corespondenței purtate cu cetățenii străini, inculpații inventau situații menite să sensibilizeze și să determine părțile vătămate să expedieze, în mod repetat, diferite sume de bani, în valută, prin serviciul Western Union, pe numele inculpatei M.M. și, ulterior, pe numele martorei P.D.. În acest mod au fost determinați să trimită diverse sume de bani, peste 200 cetățeni străini, suma totală primită fiind de 165.345 euro. Prin intermediul unor anunțuri publicitare din cotidianul „G.S.

", membrii grupului au racolat-o și pe martora P.D., sub pretextul angajării sale la SC S. SRL, aceasta fiind instruită de inculpata M.M. asupra sarcinilor sale de serviciu, care constau în ridicarea diferitelor sume de bani trimise de cetățenii străini, în aceste condiții martora efectuând trei ridicări de bani, în sumă totală de 1.200 euro, pentru fiecare ridicare aceasta primind câte 100.000 RON. Instanța de fond a reținut că în drept faptele inculpaților care, în baza unei rezoluții infracționale unice, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii prin intermediul Internet-ului, de înșelăciuni folosind mijloace frauduloase, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., aceasta din urmă în formă continuată.

Fapta inculpaților M.M. și M.I.A. de a transfera sumele de bani obținute prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, împrejurările și modalitatea comiterii acestora, numărul mare de persoane înșelate, dar și circumstanțele personale ale acestora, constând în aceea că sunt tineri, sunt integrați în societate, își câștigă existența din activități licite, în raport de care în favoarea acestora a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Ținând cont de gradul lor de pregătire profesională - toți absolvenți meritorii ai unei facultăți de informatică, cu o integrare rapidă în muncă datorată capacității lor intelectuale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea lor de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării acestora. Împotriva hotărârii instanței de fond inculpații M.M., M.I.A. și N.A. au declarat apel. Inculpata M.M. a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, cu referire la faptul perceperii unor sume de bani în vederea stabilirii unor relații amoroase neurmată de deplasarea în străinătate după primirea sumelor solicitate, și a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. A mai susținut inculpata că în mod greșit a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în cauză nefăcându-se dovada existenței unui grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, motiv pentru care a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Criticile formulate de inculpată în apel au mai vizat: - greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., întrucât comunicarea prin intermediul internet-ului nu are semnificația unor „mijloace frauduloase” în sensul art. 215 alin. (2) C. pen.; - pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este nelegală, cu referire la faptul că este mai mare decât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat; - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, în mod greșit fiind condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002; - modalitatea de executare a pedepsei rezultante nu este judicios aleasă, în cauză impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.; - rezolvarea cauzei în latură civilă este greșită.

Inculpatul M.I.A. a susținut că în mod greșit a fost condamnat, probatoriul administrat în cauză nesusținând învinuirea. Totodată, acțiunea civilă a fost greșit soluționată. Inculpatul N.A. a susținut că probatoriul administrat nu a demonstrat nici existența faptelor, nici vinovăția sa la săvârșirea acestora. Totodată, acesta a criticat și soluționarea cauzei în latură civilă, cu referire la nedovedirea prejudiciului și greșita confiscare de la inculpați a sumei de 144.788 euro.

Prin decizia penală nr. 5 din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat sentința atacată numai cu privire la aspectul de nelegalitate vizând stabilirea pedepsei principale aplicată acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor și, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, menținând modalitatea de executare.

Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute. În motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, încadrarea juridică a faptelor fiind corectă. Totodată, instanța de apel a constatat că latura civilă a cauzei este corect soluționată, inculpații fiind obligați de prima instanță, în solidar, la plata sumelor cu care fiecare dintre părțile vătămate a fost înșelată și care nu au fost folosite la dezdăunarea acestora. Cu referire la pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, acestea au fost greșit individualizate, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (2) din același act normativ.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.M., N.A. și M.I.A. Parchetul și-a întemeiat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14, 17 2 și 17 C. proc. pen., criticile privind: - aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003; - stabilirea eronată a pedepsei rezultante inculpatului N.A., precum și a termenului de încercare; - greșita încadrare juridică a faptelor în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

în loc de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. Inculpatul N.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 18 și 14 C. proc. pen., criticile privind greșita contopire a pedepselor aplicate acestuia, nedovedirea prejudiciului reținut de instanțe și condamnarea acestuia în lipsa probelor care să susțină învinuirea. În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului și pronunțarea unei soluții de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii de înșelăciune și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) din același Cod sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În subsidiar, recurentul a solicitat redozarea pedepselor, în sensul reducerii acestora prin darea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante și reindividualizarea sub aspectul modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.

Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., inculpatul M.I.A. a susținut că nu s-a dovedit participația sa penală la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, respectiv nu este el autorul faptelor, împrejurare în raport de care se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat. În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepselor sub aspectul modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen. Inculpata M.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen., a reiterat criticile formulate în apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe și a solicitat, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii de înșelăciune și la art. 10 lit. a) din același Cod, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv al infracțiunii de spălare de bani, iar în subsidiar reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. În fine, inculpata a reiterat critica referitoare la greșita confiscare a sumei de 144.788 euro, arătând că aceasta servește la despăgubirea părților civile. Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele: Prima instanța a reținut că inculpații M.M., M.I.A. și N.A. s-au constituit într-un grup infracțional organizat, coordonat de acesta din urmă, în scopul comiterii de înșelăciuni prin intermediul internet-ului. Între membrii grupului a existat o legătură permanentă și dinamică, prin utilizarea canalelor de comunicație electronică, contact direct și telefonie. Grupul infracțional era organizat și bine structurat, membrii grupului având sarcini specifice și bine conturate, astfel încât fiecare dintre aceștia cunoșteau concret ce trebuia să facă. Coordonatorul grupului era inculpatul N.A., care formula textele de corespondență cu cetățenii străini, în limbile franceză și engleză.

Pentru inducerea în eroare a părților vătămate, inculpații accesau site-uri specializate în anunțuri matrimoniale și inițiere de prietenii, unde postau aceste anunțuri însoțite de fotografii ale unor tinere în ipostaze provocatoare și, utilizând diverse adrese de e-mail și porecle, purtau conversații pe canale tip chat, corespondența derulându-se în sensul dezvoltării unei relații amoroase sau chiar în vederea căsătoriei. Prin intermediul unor diverse profiluri, aceștia pretindeau că sunt tinere din România, având o situație materială precară și că sunt dispuse să înceapă o nouă viață alături de cetățeni străini, în țările acestora. Pe parcursul corespondenței purtate cu cetățenii din străinătate, inculpații inventau diferite situații menite să sensibilizeze și să determine părțile vătămate să expedieze, în mod repetat, sume de bani în valută, prin serviciul Western Union, pe numele inculpatei M.M.

și, în alte ocazii, pe numele martorei P.D. În acest mod au fost determinați să trimită diferite sume de bani un număr de 200 cetățeni străini, suma totală fiind de 165.345 euro. Din analiza documentelor bancare remise de B.R.D. și I.N.G. B. rezultă produsul activității infracționale și încercarea disimulării acesteia.

Situația de fapt este susținută de mijloacele de probă procedural administrate, respectiv plângerile și actele depuse de părțile vătămate, corespondența purtată prin e-mail cu părțile vătămate, formularele tip Western Union de primit și ridicat bani, rulajul conturilor inculpaților, procesele verbale de constatare, procesele verbale de verificare a conținutului agendelor telefoanelor mobile aparținând inculpaților, procesul verbal de percheziție informatică a laptop-urilor, documentele bancare ridicate de la unități bancare și de la domiciliile inculpaților, documente reprezentând bilete de internare în diferite spitale din țară, completate, care atestau că inculpata M.M.

ar fi suferit diverse accidente ce ar fi pus-o în imposibilitate de a se deplasa la cetățenii străini, document în alb reprezentând bilete de internare în spital având aplicată ștampila Spitalului Municipal Suceava iar pe verso ștampila Spitalului Municipal Timișoara, documente pentru depunere bancară pe numele inculpaților N.A. și M.M., carnetul de muncă, legalizat, pe numele inculpatei M.M., prin care se atesta calitatea acesteia de angajată la o societate comercială, angajament redactat în limba franceză, pentru emigrare în Canada, în care inculpatul M.I.A. se angaja să ajungă la Quebec cu suma de 120.000 euro, iar la rubrica însoțitor era specificat numele inculpatei M.M., chitanțier având una din file completată cu date fictive referitoare la cumpărarea unui bilet de avion, raport de expertiză, declarațiile martorilor C.I., P.D., B.E.

Prin urmare, susținerea prin hotărârea de condamnare a existenței probelor de vinovăție este întemeiată. Așadar, cum eroarea gravă de fapt privește acel viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul cum acestea au fost percepute și analizate în hotărâre, iar în cauză situația de fapt este corect reținută, susținută neechivoc de mijloacele de probă administrate, hotărârea de condamnare nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., recursurile declarate în cauză fiind nefondate sub aspectul acestor critici.

Hotărârea prin care instanța a soluționat fondul cauzei cuprinde în considerente descrierea faptelor reținute în sarcina inculpaților, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele atenuante, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și acelei civile, temeiurile de drept care justifică soluția dată cauzei judecate. Decizia pronunțată în apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au justificat modificarea soluției de fond. Totodată, din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză rezultă concordanța dintre motivarea hotărârii și soluția din dispozitiv. Prin urmare, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul N.A.

fiind nefondat sub aspectul acestei critici. Obligând inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile în favoarea părților vătămate constituite parte civilă în cauză și dispunând confiscarea bunurilor care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, precum și a bunurilor dobândite prin infracțiune și care nu servesc la despăgubirea părților vătămate, cu referire la sumele remise inculpaților de părțile vătămate care nu s-au constituit parte civilă în cauză, instanța a aplicat corect dispozițiile legale incidente, recursurile declarate de inculpați constatându-se a fi nefondate sub aspectul acestor critici. Din prevederile art. 34 C. pen. rezultă că aplicarea pedepsei principale în cazul concursului de infracțiuni parcurge două etape obligatorii, prima constând în stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte și a doua privind aplicarea pedepsei rezultante, pentru pluralitatea de infracțiuni, care urmează a fi executată.

În cauză, în cadrul primei etape inculpatul N.A. a fost condamnat de prima instanță la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În cadrul celei de a doua etape, instanța de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare. Instanța de apel a desființat hotărârea primei instanțe numai sub aspectul de nelegalitate privind stabilirea pedepsei principale aplicată celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, text în baza căruia a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul N.A. instanța de apel a stabilit că acesta are de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare. Potrivit art. 34 lit. a) C. pen., în cazul în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, există mai multe variante de individualizare a pedepsei rezultante, care să fie de executat, respectiv se poate aplica pedeapsa cea mai grea, pedeapsa cea mai grea sporită până la maximul ei special, ori se aplică pedeapsa cea mai grea, sporită până la maximul ei special și, dacă această sporire este apreciată ca fiind neîndestulătoare, se adaugă un spor de până la maximum 3 ani. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel s-au orientat spre prima varianta de individualizare.

Ori, fără a observa că prin admiterea apelului, inculpatului N.A. i-au fost stabilite două pedepse principale de 2 ani închisoare, a menținut pentru acesta pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni, fără a aplica acestuia un spor. Prin urmare, stabilind greșit pedeapsa rezultantă și, totodată, termenul de încercare, instanța de apel a pronunțat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. civ., recursurile declarate de Parchet și inculpatul N.A. constatându-se a fi întemeiate sub aspectul acestei critici. Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, în mod judicios instanța de fond a apreciat că în cadrul participației penale calitatea de autor a infracțiunii de înșelăciune absoarbe celelalte forme de participație, cu referire la infracțiunea prevăzuta de art. 31 C. pen.

raportat la art. 26 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., potrivit actului de sesizare, și a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor. Pe de altă parte, în alin. (3) al art. 215 C. pen. este prevăzută o formă specială a infracțiunii de înșelăciune, constând în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără aceasta eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. Ori, între inculpați și părțile vătămate nu a existat o convenție, respectiv un act juridic civil concretizat în acordul de voință a două sau mai multe persoane, având ca scop crearea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil.

Prin urmare, hotărârea prin care s-a reținut în încadrarea juridică a faptelor și alin. (3) al art. 215 C. pen., instanța, este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., recursul declarat de Parchet constatându-se întemeiat și sub aspectul acestei critici. Alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.M., N.A. și M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 5 din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia atacată și, în parte, hotărârea primei instanțe și, rejudecând, descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților și repune în individualitatea lor pedepsele componente. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor cu privire la: - inculpata M.M., din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 C. pen. raportat la art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - inculpații M.I.A. și N.A. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța apreciază că o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup social organizat constituie o ripostă socială adecvată pericolului social concret al faptelor comise și persoanei inculpaților, aptă a realiza scopul și funcțiile acesteia, stabilite prin art. 52 C. pen. În consecință: - în baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpații M.M., N.A. și M.I.A.

la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, - în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., condamnă pe aceeași inculpați la pedeapsa de câte 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., contopește pedepsele susmenționate cu pedepsele de câte 2 ani și 10 luni închisoare aplicate inculpaților M.M. și M.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Contopește pedepsele aplicate inculpatului N.A. prin prezenta hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpați, așa încât aceștia nu vor mai săvârși infracțiuni, chiar și fără executarea pedepsei și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 86 1 C. pen., în baza acestuia, instanța dispune: - suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților M.M. și M.I.A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, stabilit conform art. 86 2 C. pen.; - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului N.A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute. Sumele de cate 75 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați M.M. și M.I.A., până la prezentarea avocaților aleși, precum și suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat N.A., se suportă din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile de declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.M., N.A. și M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 5 din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 485 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală și, rejudecând: I. Descontopește pedepsele rezultante de câte 2 ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

aplicate inculpaților M.M. și M.I.A. și de 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicate inculpatului N.A. și repune în individualitatea lor pedepsele componente. II. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei M.M. prin rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 C. pen. raportat la art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. III.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpaților M.I.A. și N.A. prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. IV. În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpații M.M., N.A. și M.I.A. la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpații M.M., N.A. și M.I.A. la pedeapsa de câte 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., contopește pedepsele susmenționate cu pedepsele de câte 2 ani și 10 luni închisoare aplicate inculpaților M.M. și M.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre inculpatului N.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților M.M. și M.I.A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului N.A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Sumele de câte 75 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții-intimați inculpați M.M. și M.I.A., până la prezentarea avocaților aleși, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat inculpat N.A.

se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2011.