ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4320/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4320/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
În baza actelor și
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 485 din 19 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 17883/63/2008,
Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică
a faptelor dată prin actul de sesizare,
- din infracțiunile
prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003,
ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) raportat la
art. 26 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile
prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpata M.M.;
- din infracțiunile
prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003,
ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile
prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul M.I.A.;
- din infracțiunile
prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003,
ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., în
infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen., pentru inculpatul N.A.
În baza art. 215
alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74
lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații M.M., M.I.A. și N.A.
la câte 2 ani închisoare.
În baza art. 7 din
Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a
condamnat pe aceeași inculpați la câte 2 ani și 6 luni închisoare și câte 3 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
În baza art. 23
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art.
76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpații M.M. și M.I. la câte 2 ani și 10
luni închisoare.
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpații M.M.
și M.I.A. să execute pedeapsa cea mai grea de câte 2 ani și 10 luni închisoare
și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen., iar inculpatul N.A. pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și
3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus reținerea și arestul preventiv al inculpaților.
A aplicat art. 71,
alin. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada
termenului de încercare de 5 ani și 10 luni pentru inculpații M.M. și M.I.A. și
de 5 ani și 6 luni pentru inculpatul N.A.
A dispus ca pe
perioada termenului de încercare inculpații să se supună măsurilor de
supraveghere prevăzute de art. 86
3
C. pen. și a atras atenția
acestora asupra prevederilor art. 86
4
C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării
executării pedepsei închisorii.
În baza art. 118 lit.
b) si e C. pen. a confiscat de la inculpați:
- un laptop marca
Fujitsu și încărcătorul acestuia, un laptop marca Toshiba și încărcătorul
acestuia, un telefon mobil marca Nokia 1100, un telefon mobil marca Nokia 6030
și un telefon marca Sony Ericsson, folosite la săvârșirea infracțiunilor;
- suma de 144.788 euro
din care câte 48.262,6 euro de la fiecare dintre inculpați.
A obligat inculpații
să plătească în solidar părților civile despăgubiri civile și anume:
- 1.200 euro părții
civile A.V., Germania;
- 1.100 euro părții
civile G.R., Germania;
- 550 euro părții
civile D.J., Franța;
- 5.050 euro părții
civile M.D.R., Germania;
- 2.500 euro părții
civile R.S., Franța;
- 1.865 euro părții
civile C.C., Franța;
- 1.892 euro părții
civile M.G., Franța;
- 800 euro părții
civile L.L.;
- 2.350 euro părții
civile E.M., Elveția;
- 2.750 euro părții
civile D.C., Australia.
Pentru a hotărî
astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 111D/P/2006 din 30
octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a dispus trimiterea în judecată, în
stare de libertate, a inculpaților:
M.M., pentru
săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, constituire a unui grup infracțional
organizat, participație improprie la complicitate la înșelăciune și spălare de
bani, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 din Legea nr.
39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C.
pen. raportat la art. 26 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 23 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
M.I.A., pentru
săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, constituirea unui grup infracțional
organizat și spălarea de bani, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și
art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen. și
N.A., pentru
săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și
înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 7 din Legea
nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a)
C. pen.
În fapt, prin actul
de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada 2005 - 2006, cei trei
inculpați au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul
săvârșirii, prin intermediul internet-ului, infracțiunilor de înșelăciune,
sumele de bani obținute prin infracțiune fiind transferate în diferite conturi
bancare, pentru a crea aparența provenienței lor ilicite. În sarcina inculpatei
M.M. a fost reținută și determinarea cu intenție a martorei P.D. de a merge la
diferite unități bancare, pentru a completa formularele necesare în scopul
ridicării sumelor de bani expediate de diverse parți vătămate prin serviciul
Western Union, fără ca aceasta să cunoască proveniența ilicită a acestor sume.
În baza materialului
probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că, la data de 12 mai
2005, partea vătămată R.S. a formulat plângere împotriva inculpatei M.M.,
sesizând autoritățile române că a fost victima unei înșelăciuni prin internet,
comisă de aceasta, explicând în detaliu modul în care aceasta a procedat. Au
mai formulat plângeri, în același sens, încă 24 cetățeni străini, unii dintre
aceștia constituindu-se părți civile în cauză cu sumele cu care au fost
înșelați. Cei trei inculpați s-au constituit într-un grup organizat în scopul
comiterii de înșelăciuni prin intermediul corespondenței electronice, având ca
temă inițierea de relații de prietenie sau cunoaștere prealabilă în vederea
căsătoriei. Pentru inducerea în eroare a părților vătămate, inculpații accesau
site-uri specializate în anunțuri matrimoniale și inițierea de prietenii, unde
postau anunțuri însoțite de fotografii ale unor tinere în ipostaze provocatoare
și, utilizând diverse adrese de e-mail și nick-name-uri, purtau conversații pe
camere tip chat, corespondența derulându-se în sensul unor relații amoroase sau
chiar în vederea căsătoriei. Pentru a fi mai convingători și pentru a obține
bani, descriau părților vătămate stări de fapt nereale, inducându-le și
menținându-le în eroare prin expedierea în format digital de formulare oficiale
tipizate emise de unități medicale, departamentul obiecte pierdute București,
documentele având aplicate ștampilele unor spitale municipale. Prin intermediul
unor profiluri, inculpații pretindeau că sunt tinere din România, având o
situație materială precară, interesate să înceapă o nouă viață alături de
cetățenii străini, în țările acestora. Pe parcursul corespondenței purtate cu
cetățenii străini, inculpații inventau situații menite să sensibilizeze și să
determine părțile vătămate să expedieze, în mod repetat, diferite sume de bani,
în valută, prin serviciul Western Union, pe numele inculpatei M.M. și,
ulterior, pe numele martorei P.D.. În acest mod au fost determinați să trimită
diverse sume de bani, peste 200 cetățeni străini, suma totală primită fiind de
165.345 euro. Prin intermediul unor anunțuri publicitare din cotidianul „G.S.
", membrii grupului au racolat-o și pe martora P.D., sub pretextul
angajării sale la SC S. SRL, aceasta fiind instruită de inculpata M.M. asupra
sarcinilor sale de serviciu, care constau în ridicarea diferitelor sume de bani
trimise de cetățenii străini, în aceste condiții martora efectuând trei
ridicări de bani, în sumă totală de 1.200 euro, pentru fiecare ridicare aceasta
primind câte 100.000 RON.
Instanța de fond a
reținut că în drept faptele inculpaților care, în baza unei rezoluții
infracționale unice, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat,
în scopul săvârșirii prin intermediul Internet-ului, de înșelăciuni folosind
mijloace frauduloase, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii prevăzute de art.
215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., aceasta din urmă în formă continuată.
Fapta inculpaților M.M.
și M.I.A. de a transfera sumele de bani obținute prin săvârșirea infracțiunii
de înșelăciune, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art.
23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere pericolul
social concret al faptelor săvârșite, împrejurările și modalitatea comiterii
acestora, numărul mare de persoane înșelate, dar și circumstanțele personale
ale acestora, constând în aceea că sunt tineri, sunt integrați în societate,
își câștigă existența din activități licite, în raport de care în favoarea
acestora a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C.
pen.
Ținând cont de gradul
lor de pregătire profesională - toți absolvenți meritorii ai unei facultăți de
informatică, cu o integrare rapidă în muncă datorată capacității lor
intelectuale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și
fără privarea lor de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării
acestora.
Împotriva hotărârii
instanței de fond inculpații M.M., M.I.A. și N.A. au declarat apel.
Inculpata M.M. a
susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune, cu referire la faptul perceperii unor sume de bani în vederea
stabilirii unor relații amoroase neurmată de deplasarea în străinătate după
primirea sumelor solicitate, și a solicitat pronunțarea unei soluții de
achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.
pen. A mai susținut inculpata că în mod greșit a fost condamnată pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în cauză
nefăcându-se dovada existenței unui grup organizat în vederea săvârșirii de
infracțiuni, motiv pentru care a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Criticile formulate de inculpată în apel au mai vizat:
- greșita schimbare a
încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1)
și (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.
pen., întrucât comunicarea prin intermediul internet-ului nu are semnificația
unor „mijloace frauduloase” în sensul art. 215 alin. (2) C. pen.;
- pedeapsa aplicată
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr.
39/2003 este nelegală, cu referire la faptul că este mai mare decât pedeapsa
aplicată pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului
infracțional organizat;
- nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, în mod greșit
fiind condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 656/2002;
- modalitatea de
executare a pedepsei rezultante nu este judicios aleasă, în cauză impunându-se
aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.;
- rezolvarea cauzei
în latură civilă este greșită.
Inculpatul M.I.A. a
susținut că în mod greșit a fost condamnat, probatoriul administrat în cauză
nesusținând învinuirea. Totodată, acțiunea civilă a fost greșit soluționată.
Inculpatul N.A. a
susținut că probatoriul administrat nu a demonstrat nici existența faptelor,
nici vinovăția sa la săvârșirea acestora. Totodată, acesta a criticat și
soluționarea cauzei în latură civilă, cu referire la nedovedirea prejudiciului
și greșita confiscare de la inculpați a sumei de 144.788 euro.
Prin decizia penală
nr. 5 din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru
cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat
sentința atacată numai cu privire la aspectul de nelegalitate vizând stabilirea
pedepsei principale aplicată acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a descontopit pedepsele rezultante aplicate
inculpaților, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor și, în
baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.
b) C. pen., a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa principală de 2 ani
închisoare, a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, menținând
modalitatea de executare. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost
menținute.
În motivarea acestei
decizii instanța de apel a arătat că prima instanță a reținut o situație de
fapt exactă, încadrarea juridică a faptelor fiind corectă. Totodată, instanța
de apel a constatat că latura civilă a cauzei este corect soluționată, inculpații
fiind obligați de prima instanță, în solidar, la plata sumelor cu care fiecare
dintre părțile vătămate a fost înșelată și care nu au fost folosite la
dezdăunarea acestora. Cu referire la pedepsele aplicate pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, acestea au fost
greșit individualizate, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (2) din același
act normativ.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.M., N.A.
și M.I.A.
Parchetul și-a
întemeiat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct.
14, 17
2
și 17 C. proc. pen., criticile privind:
- aplicarea de
pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea
prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;
- stabilirea eronată
a pedepsei rezultante inculpatului N.A., precum și a termenului de încercare;
- greșita încadrare
juridică a faptelor în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. în loc de art.
215 alin. (1), (3) C. pen.
Inculpatul N.A. a
invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 9, 18 și 14
C. proc. pen., criticile privind greșita contopire a pedepselor aplicate
acestuia, nedovedirea prejudiciului reținut de instanțe și condamnarea acestuia
în lipsa probelor care să susțină învinuirea. În concluzie, inculpatul a
solicitat admiterea recursului și pronunțarea unei soluții de achitare, în baza
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul
infracțiunii de înșelăciune și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.
10 lit. a) din același Cod sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 din
Legea nr. 39/2003. În subsidiar, recurentul a solicitat redozarea pedepselor,
în sensul reducerii acestora prin darea unei mai mari eficiențe circumstanțelor
atenuante și reindividualizarea sub aspectul modalității de executare, în
sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.
Invocând cazurile de
casare prevăzute de art. 385
9
pct. 18 și 14 C. proc. pen.,
inculpatul M.I.A. a susținut că nu s-a dovedit participația sa penală la
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, respectiv nu este el autorul faptelor,
împrejurare în raport de care se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv în baza art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul
infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat. În subsidiar,
inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepselor sub aspectul modalității
de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.
Inculpata M.M.,
invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 18 și 14 C.
proc. pen., a reiterat criticile formulate în apelul declarat împotriva
hotărârii primei instanțe și a solicitat, în principal, pronunțarea unei
soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c)
C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii de înșelăciune și la art. 10 lit. a)
din același Cod, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr.
39/2003, respectiv al infracțiunii de spălare de bani, iar în subsidiar
reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.
În fine, inculpata a
reiterat critica referitoare la greșita confiscare a sumei de 144.788 euro,
arătând că aceasta servește la despăgubirea părților civile.
Examinând hotărârea
atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și materialului
din dosarul cauzei, următoarele:
Prima instanța a
reținut că inculpații M.M., M.I.A. și N.A. s-au constituit într-un grup
infracțional organizat, coordonat de acesta din urmă, în scopul comiterii de
înșelăciuni prin intermediul internet-ului. Între membrii grupului a existat o
legătură permanentă și dinamică, prin utilizarea canalelor de comunicație
electronică, contact direct și telefonie. Grupul infracțional era organizat și
bine structurat, membrii grupului având sarcini specifice și bine conturate,
astfel încât fiecare dintre aceștia cunoșteau concret ce trebuia să facă.
Coordonatorul grupului era inculpatul N.A., care formula textele de
corespondență cu cetățenii străini, în limbile franceză și engleză. Pentru
inducerea în eroare a părților vătămate, inculpații accesau site-uri
specializate în anunțuri matrimoniale și inițiere de prietenii, unde postau
aceste anunțuri însoțite de fotografii ale unor tinere în ipostaze provocatoare
și, utilizând diverse adrese de e-mail și porecle, purtau conversații pe canale
tip chat, corespondența derulându-se în sensul dezvoltării unei relații
amoroase sau chiar în vederea căsătoriei. Prin intermediul unor diverse
profiluri, aceștia pretindeau că sunt tinere din România, având o situație
materială precară și că sunt dispuse să înceapă o nouă viață alături de
cetățeni străini, în țările acestora. Pe parcursul corespondenței purtate cu
cetățenii din străinătate, inculpații inventau diferite situații menite să
sensibilizeze și să determine părțile vătămate să expedieze, în mod repetat,
sume de bani în valută, prin serviciul Western Union, pe numele inculpatei M.M.
și, în alte ocazii, pe numele martorei P.D. În acest mod au fost determinați să
trimită diferite sume de bani un număr de 200 cetățeni străini, suma totală
fiind de 165.345 euro. Din analiza documentelor bancare remise de B.R.D. și I.N.G.
B. rezultă produsul activității infracționale și încercarea disimulării
acesteia.
Situația de fapt este
susținută de mijloacele de probă procedural administrate, respectiv plângerile
și actele depuse de părțile vătămate, corespondența purtată prin e-mail cu
părțile vătămate, formularele tip Western Union de primit și ridicat bani,
rulajul conturilor inculpaților, procesele verbale de constatare, procesele
verbale de verificare a conținutului agendelor telefoanelor mobile aparținând
inculpaților, procesul verbal de percheziție informatică a laptop-urilor,
documentele bancare ridicate de la unități bancare și de la domiciliile
inculpaților, documente reprezentând bilete de internare în diferite spitale
din țară, completate, care atestau că inculpata M.M. ar fi suferit diverse
accidente ce ar fi pus-o în imposibilitate de a se deplasa la cetățenii
străini, document în alb reprezentând bilete de internare în spital având
aplicată ștampila Spitalului Municipal Suceava iar pe verso ștampila Spitalului
Municipal Timișoara, documente pentru depunere bancară pe numele inculpaților N.A.
și M.M., carnetul de muncă, legalizat, pe numele inculpatei M.M., prin care se
atesta calitatea acesteia de angajată la o societate comercială, angajament
redactat în limba franceză, pentru emigrare în Canada, în care inculpatul M.I.A.
se angaja să ajungă la Quebec cu suma de 120.000 euro, iar la rubrica însoțitor
era specificat numele inculpatei M.M., chitanțier având una din file completată
cu date fictive referitoare la cumpărarea unui bilet de avion, raport de
expertiză, declarațiile martorilor C.I., P.D., B.E.
Prin urmare,
susținerea prin hotărârea de condamnare a existenței probelor de vinovăție este
întemeiată. Așadar, cum eroarea gravă de fapt privește acel viciu în stabilirea
situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă
contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând
o vădită neconcordanță între modul cum acestea au fost percepute și analizate
în hotărâre, iar în cauză situația de fapt este corect reținută, susținută
neechivoc de mijloacele de probă administrate, hotărârea de condamnare nu este
supusă cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc.
pen., recursurile declarate în cauză fiind nefondate sub aspectul acestor
critici.
Hotărârea prin care
instanța a soluționat fondul cauzei cuprinde în considerente descrierea
faptelor reținute în sarcina inculpaților, forma și gradul de vinovăție,
circumstanțele atenuante, analiza probelor care au servit ca temei pentru
soluționarea laturii penale și acelei civile, temeiurile de drept care
justifică soluția dată cauzei judecate. Decizia pronunțată în apel cuprinde
temeiurile de fapt și de drept care au justificat modificarea soluției de fond.
Totodată, din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză rezultă concordanța
dintre motivarea hotărârii și soluția din dispozitiv. Prin urmare, hotărârea
atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
9 C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul N.A. fiind nefondat sub
aspectul acestei critici.
Obligând inculpații,
în solidar, la plata despăgubirilor civile în favoarea părților vătămate
constituite parte civilă în cauză și dispunând confiscarea bunurilor care au
fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, precum și a bunurilor dobândite
prin infracțiune și care nu servesc la despăgubirea părților vătămate, cu
referire la sumele remise inculpaților de părțile vătămate care nu s-au
constituit parte civilă în cauză, instanța a aplicat corect dispozițiile legale
incidente, recursurile declarate de inculpați constatându-se a fi nefondate sub
aspectul acestor critici.
Din prevederile art.
34 C. pen. rezultă că aplicarea pedepsei principale în cazul concursului de
infracțiuni parcurge două etape obligatorii, prima constând în stabilirea
pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte și a doua privind aplicarea
pedepsei rezultante, pentru pluralitatea de infracțiuni, care urmează a fi
executată.
În cauză, în cadrul
primei etape inculpatul N.A. a fost condamnat de prima instanță la 2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215
alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 2 ani și
6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea
nr. 39/2003.
În cadrul celei de a
doua etape, instanța de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
Instanța de apel a
desființat hotărârea primei instanțe numai sub aspectul de nelegalitate privind
stabilirea pedepsei principale aplicată celor trei inculpați pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, text în baza
căruia a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Cu privire la
inculpatul N.A. instanța de apel a stabilit că acesta are de executat pedeapsa
rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Potrivit art. 34 lit.
a) C. pen., în cazul în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, există
mai multe variante de individualizare a pedepsei rezultante, care să fie de
executat, respectiv se poate aplica pedeapsa cea mai grea, pedeapsa cea mai
grea sporită până la maximul ei special, ori se aplică pedeapsa cea mai grea,
sporită până la maximul ei special și, dacă această sporire este apreciată ca
fiind neîndestulătoare, se adaugă un spor de până la maximum 3 ani. Atât
instanța de fond, cât și instanța de apel s-au orientat spre prima varianta de
individualizare.
Ori, fără a observa
că prin admiterea apelului, inculpatului N.A. i-au fost stabilite două pedepse
principale de 2 ani închisoare, a menținut pentru acesta pedeapsa rezultantă de
2 ani și 6 luni, fără a aplica acestuia un spor. Prin urmare, stabilind greșit
pedeapsa rezultantă și, totodată, termenul de încercare, instanța de apel a
pronunțat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. civ., recursurile declarate de Parchet și inculpatul
N.A. constatându-se a fi întemeiate sub aspectul acestei critici.
Sub aspectul
încadrării juridice a faptelor, în mod judicios instanța de fond a apreciat că
în cadrul participației penale calitatea de autor a infracțiunii de înșelăciune
absoarbe celelalte forme de participație, cu referire la infracțiunea prevăzuta
de art. 31 C. pen. raportat la art. 26 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.,
potrivit actului de sesizare, și a procedat la schimbarea încadrării juridice a
faptelor. Pe de altă parte, în alin. (3) al art. 215 C. pen. este prevăzută o
formă specială a infracțiunii de înșelăciune, constând în inducerea sau
menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării
unui contract, săvârșită în așa fel încât fără aceasta eroare cel înșelat nu ar
fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. Ori, între
inculpați și părțile vătămate nu a existat o convenție, respectiv un act
juridic civil concretizat în acordul de voință a două sau mai multe persoane,
având ca scop crearea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil.
Prin urmare, hotărârea prin care s-a reținut în încadrarea juridică a faptelor
și alin. (3) al art. 215 C. pen., instanța, este supusă cazului de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., recursul declarat de
Parchet constatându-se întemeiat și sub aspectul acestei critici.
Alte motive de casare
susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.
Pentru aceste
considerente, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta
Curte admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.M., N.A. și M.I.A.
împotriva deciziei penale nr. 5 din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează decizia
atacată și, în parte, hotărârea primei instanțe și, rejudecând, descontopește
pedepsele rezultante aplicate inculpaților și repune în individualitatea lor
pedepsele componente.
În baza art. 334 C.
proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor cu
privire la:
- inculpata M.M., din
infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 31 C. pen. raportat la art. 26 C. pen. raportat la
art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.
(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- inculpații M.I.A.
și N.A. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215
alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanța apreciază că
o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în
formă continuată și o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de constituire a unui grup social organizat constituie o ripostă
socială adecvată pericolului social concret al faptelor comise și persoanei
inculpaților, aptă a realiza scopul și funcțiile acesteia, stabilite prin art.
52 C. pen.
În consecință:
- în baza art. 215
alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74
lit. a) C. pen., condamnă pe inculpații M.M., N.A. și M.I.A. la pedeapsa de
câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,
- în baza art. 7 din
Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., condamnă pe aceeași
inculpați la pedeapsa de câte 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui
grup infracțional organizat.
În baza art. 33 lit.
a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., contopește pedepsele susmenționate
cu pedepsele de câte 2 ani și 10 luni închisoare aplicate inculpaților M.M. și M.I.A.
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca fiecare inculpat
să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare și 1 an și 6
luni pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Contopește pedepsele aplicate inculpatului
N.A. prin prezenta hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea
de 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsă complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Apreciind că
pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpați,
așa încât aceștia nu vor mai săvârși infracțiuni, chiar și fără executarea
pedepsei și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de
art. 86
1
C. pen., în baza acestuia, instanța dispune:
- suspendarea sub
supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților M.M. și M.I.A., pe
durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, stabilit conform art. 86
2
C. pen.;
- suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului N.A., pe durata unui
termen de încercare de 4 ani.
Celelalte dispoziții
ale sentinței vor fi menținute.
Sumele de cate 75 RON
reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții
inculpați M.M. și M.I.A., până la prezentarea avocaților aleși, precum și suma
de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru
recurentul inculpat N.A., se suportă din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile de declarate de Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial
Craiova și inculpații M.M., N.A. și M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 5 din
13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Casează decizia atacată și, în parte,
sentința penală nr. 485 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj,
secția penală și, rejudecând:
I. Descontopește pedepsele rezultante de câte
2 ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicate
inculpaților M.M. și M.I.A. și de 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și b) C. pen. aplicate inculpatului N.A. și repune în individualitatea lor
pedepsele componente.
II. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă
încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei M.M. prin
rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 C. pen. raportat la art. 26
C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută
de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
III. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă
încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpaților M.I.A. și N.A.
prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.
215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
IV. În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. condamnă
inculpații M.M., N.A. și M.I.A. la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu
aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpații M.M., N.A. și M.I.A. la
pedeapsa de câte 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional
organizat.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.
și art. 35 C. pen., contopește pedepsele susmenționate cu pedepsele de câte 2
ani și 10 luni închisoare aplicate inculpaților M.M. și M.I.A. pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
656/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca fiecare inculpat să
execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare și 1 an și 6 luni
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.
și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre
inculpatului N.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani
închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. dispune
suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților M.M.
și M.I.A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, stabilit
conform art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. dispune
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului N.A.,
pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86
2
C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Sumele de câte 75 RON reprezentând onorariile
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții-intimați inculpați M.M. și M.I.A.,
până la prezentarea avocaților aleși, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Suma de 300 RON reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat inculpat N.A. se
suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19
decembrie 2011.