ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 944/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 944/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din data de 2 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, în dosarul nr. 25534/3/2010 (3251/2010) s-a constatat

legalitatea și temeinicia arestării preventive a apelanților inculpați B.P., S.O.P.

S-a menținut

starea de arest preventiv a apelanților inculpați B.P. și S.O.P.

S-a revocat

măsura arestării preventive a apelantului inculpat G.A.C.

S-a dispus

punerea de îndată în libertate a inculpatului G.A.C. dacă nu este reținut sau

arestat în altă cauză.

Prin aceeași

încheiere s-a revocat măsura arestării preventive a apelantului inculpat G.A.C.,

și s-a dispus punerea în libertate a acestui inculpat dacă nu este reținut sau

arestat în altă cauză.

În motivarea

încheierii, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr. 803 din 6

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 25534/3/2010, au fost condamnați inculpații: G.A.C. la pedeapsa de

7 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. c) C. pen.; B.P., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C.

pen. și S.O.P., la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pentru infracțiunile

prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen. și de art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit.

a) C. pen.

În

esență, instanța de fond a reținut că în cursul lunii aprilie 2010, inculpatul G.A.C.

a desfășurat activități ilicite cu droguri de mare risc, heroină, în

modalitatea punerii în vânzare prin intermediul inculpatului B.P., iar în data

de 29 aprilie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, tot prin

intermediul inculpatului B.P. a pus în vânzare cantitatea de 7,55 grame

heroină.

Inculpatul

B.P., în cursul lunii aprilie 2010, în baza aceluiași rezoluții infracționale,

atât personal, cât și prin intermediul inculpatului S.O.P. zis „F.”, a vândut

heroină, drog de mare risc pe care personal l-a procurat de la inculpatul G.A.C.,

iar în ziua de 29 aprilie 2010 a fost surprins de organele de poliție deținând

în autoturismul său, cantitatea de 7,55 grame heroină pe care o procurase

anterior de la coinculpatul G.A.C., precum și cantitatea de 1,53 grame

cannabis, droguri de mare risc și de risc, pe care le deținea în vederea

vânzării.

În

cursul lunii aprilie 2010, inculpatul S.O.P. a desfășurat activități ilegale cu

droguri de mare risc, în modalitatea vânzării, iar în data de 14 aprilie 2010,

în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut inculpatului T.I.A.

cantitatea de 0,16 grame heroină cu suma de 50 lei (acesta din urmă fiind

depistat de către lucrătorii de poliție).

De

asemenea, la datele de 22 aprilie 2010 și 24 februarie 2010, inculpatul S.O.P.

a vândut colaboratorului „D.D.” cantitatea totală de 0,21 grame heroină cu suma

de 100 lei, iar în ziua de 29 aprilie 2010 a deținut cantitatea de 44,1 grame

cannabis în vederea consumului propriu.

Examinând

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, curtea

de apel a reținut că aceștia au fost arestați preventiv prin încheierea din 30

aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, apreciind că în

speță sunt îndeplinite cerințele art. 143 C. proc. pen. și că este incident

cazul prevăzut de art. 148 lit. f) din același cod.

În

ce-i privește pe inculpații, B.P. și S.O.P., instanța de apel a constatat că

temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora se mențin, fiind

îndeplinită una din condițiile alternative prevăzute de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Astfel,

probele administrate până la acest moment procesual nu au făcut să înceteze

presupunerea rezonabilă că sus-numiții inculpați au săvârșit fapte de natură

penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 cu referire la art. 68

1

C. proc. pen.

De

asemenea, s-a constatat a fi incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pretins a fi săvârșite de

inculpați fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate

prezentă pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la acest din urmă

aspect, s-au avut în vedere natura și gravitatea faptelor, precum și datele ce

caracterizează persoana inculpaților, S.O.P. neavând ocupație și nici loc de

muncă, fiind și consumator de droguri.

În

concluzie, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 143 cu referire la

art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 300

2

cu referire la

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și dispozițiile

art. 136 din același cod privind scopul măsurilor preventive, instanța de apel

a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpaților B.P. și S.O.P. și a menținut starea de arest preventiv a acestora.

În

ceea ce îl privește pe inculpatul G.A.C., instanța de apel, reevaluând actele

și lucrările dosarului, din perspectiva îndeplinirii cerințelor prevăzute de

art. 143 C. proc. pen. a constatat că temeiurile care au determinat arestarea

acestuia nu mai subzistă.

A

reținut curtea de apel că, este adevărat că prima instanță a dispus condamnarea

inculpatului G.A.C. pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată

însă, având în vedere stadiul procesual al cauzei, caracterul devolutiv total

al apelului, consistența probelor administrate în acuzare, atitudinea constantă

de negare a faptelor, durata arestării preventive (de circa 1 an), contestarea

de către inculpat a unora dintre probe și solicitarea de către acesta a unor

noi probe referitor la situația de fapt și pentru a da eficiență și prezumției

de nevinovăție, a apreciat că nu se mai impune privarea de libertate în

continuare a inculpatului.

În

consecință, constatând neîndeplinită una dintre condițiile menținerii stării de

arest, în conformitate cu disp. art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a revocat măsura

arestării preventive a inculpatului G.A.C. și a dispus punerea de îndată în

libertate a acestuia dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Împotriva

dispoziției din încheiere vizând revocarea măsurii arestării preventive a

inculpatului G.A.C. a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. –Serviciul Teritorial București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a

prevederilor art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (2) C.

proc. pen.

În

motivele scrise de recurs și susținute oral în ședința de judecată, procurorul

a arătat că instanța de apel a evaluat greșit probele administrate în cauză din

perspectiva disp. art. 143 rap. la art. 68

1

C. proc. pen. și în

consecință a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii,

înlăturarea dispoziției vizând revocarea măsurii arestării preventive a

inculpatului și menținerea măsurii arestării preventive, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen.

Examinând

încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în

conformitate cu disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este fondat.

În

conformitate cu disp. art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. la care

trimite art. 300

2

din același cod, revocarea măsurii arestării

preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului se dispune dacă

instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care

au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu mai există temeiuri noi

care să justifice privarea de libertate.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că prin rechizitoriul nr. 623/D/P/2010

din data de 25 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial București s-a dispus trimiterea

în judecată în stare de arest preventiv, alături de alți inculpați, a

intimatului inculpat G.A.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

de mare risc în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

În

fapt, prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că în cursul lunii

aprilie 2010, intimatul inculpat G.A.C. zis „A.” a desfășurat activități

ilicite cu droguri de mare risc (heroină) în modalitatea punerii în vânzare

prin intermediul inculpatului B.P. zis „B.” și, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, în data de 29 aprilie 2010, prin intermediul aceluiași inculpat,

a pus în vânzare cantitate de 7,55 gr heroină.

Intimatul

inculpat a fost arestat preventiv la data de 29 aprilie 2010, măsura arestării

preventive fiind prelungită, în conformitate cu disp. art. 155 și urm. C. proc.

pen. și ulterior, menținută de instanță în temeiul art. 300

2

rap. la

art. 160

b

alin. (1) și (3) din același cod.

Temeiul

de drept al luării măsurii arestării preventive l-au constituit dispozițiile

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., judecătorul care a dispus măsura

reținând că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit

infracțiunea pentru care a fost cercetat și că lăsarea sa în libertate prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin

sentința penală nr. 803 din data de 16 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul

nr. 25534/3/2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus,

condamnarea intimatului inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare

în condițiile art. 57, art. 71 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., menținerea stării de arest a inculpatului și computarea prevenției de la

29 aprilie 2010 la zi.

Înalta

Curte constată, contrar celor reținute de instanța de apel, că temeiurile care

au determinat arestarea intimatului inculpat nu au încetat, ci subzistă și

impun în continuare privarea de libertate a acestuia, fiind îndeplinite

cerințele art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen.

Astfel,

în cauză există probe și indicii temeinice în accepțiunea dată acestei din urmă

noțiuni de art. 68

1

C. proc. pen. care duc la presupunerea

rezonabilă că intimatul inculpat G.A.C. a săvârșit infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc în formă continuată, faptă penală pentru care a fost

cercetat în stare de arest preventiv și ulterior, trimis în judecată și

condamnat de prima instanță, chiar dacă hotărârea pronunțată în cauză nu este

definitivă.

În

acest sens, relevante sub aspectul incidenței în cauză a disp. art. 143 C.

proc. pen. sunt: procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din

care reiese că intimatul inculpat a comercializat heroina prin intermediul

coinculpaților B.P. și S.O.P.; procesul-verbal de supraveghere operativă în

care se consemnează că la data de 29 aprilie 2010, inculpatul B.P. a mers la

locuința intimatului inculpat de unde a plecat după aprox.10 minute (filele

201-203 dos.urm.pen.); procesul verbal de percheziție din care rezultă că în

autoturismul condus de inculpatul B.P. s-au găsit 1,53 grame cannabis și 7,55

grame heroină în amestec cu cofeina, droguri despre care acesta a declarat în

mod constant că le-a procurat de la intimatul inculpat G.A.C. contra sumei de

1300 lei, bani găsiți la percheziția domiciliară efectuată la locuința

intimatului inculpat la data de 29 aprilie 2010, declarația martorei B.R. din

care reiese că soțul său, inculpatul B.P. se aproviziona cu droguri de la

intimatul inculpat G.A.C.; declarația martorei cu identitate protejată „N.M.”

care a relatat că intimatul inculpat vindea marfa prin dealeri, unul dintre

aceștia fiind B.P., că se aproviziona cu cantități mari de heroină – 0,500 kg

–1 kg de la un cetățean turc și le depozita la vecini; procesul verbal de

redare a convorbirilor telefonice purtate între intimatul inculpat și

inculpatul B.P. anterior vizitei pe care acesta din urmă a efectuat-o la

locuința intimatului.

Contestarea

de către intimat a unora din probele administrate în cursul urmăririi penale și

ulterior în faza cercetării judecătorești la instanța de fond, ca și atitudinea

procesuală a acestuia de nerecunoaștere a infracțiunii pentru care a fost

deferit justiției, reținute de instanța de apel ca argumente pentru revocarea

măsurii arestării preventive, sunt chestiuni ce vizează fondul cauzei. Cu

ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, instanța de

apel trebuia să constate doar dacă temeiurile care au determinat arestarea

preventivă au încetat sau, dimpotrivă, subzistă și impun în continuare privarea

de libertate a inculpatului.

De

asemenea, Înalta Curte constată că în cauză este incident cazul prevăzut de

art. 148 lit. f) C. proc. pen. și anume, pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea pretins a fi săvârșită de inculpat este mai mare de 4 ani

închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

La

aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta intimatul inculpat pentru ordinea

publică dacă ar fi lăsat în libertate se au în vedere natura și gravitatea

deosebită a infracțiunii de săvârșirea căreia este bănuit (trafic de droguri de

mare risc, faptă comisă în formă continuată), urmările faptei asupra sănătății

persoanelor cărora inculpatul le vindea drogurile și, nu în ultimul rând,

împrejurarea că inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă

de 7 ani închisoare, în cauză fiind incidente astfel dispozițiile art. 5

paragraf 1 lit. a) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

În

ce privește perioada de 10 luni și 9 zile scursă de la data arestării

intimatului inculpat, Înalta Curte constată că nu poate fi apreciată ca

nerezonabilă, având în vedere complexitatea cauzei determinată de numărul mare

de inculpați și de fapte penale reținute în sarcina acestora precum și

probatoriul complex, administrat, în cursul urmăririi penale, și în faza

cercetării judecătorești, atât în acuzare cât și în apărare.

În

consecință, constatând incidența în cauză, atât a disp. art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., în sensul că temeiurile

care au determinat arestarea intimatului inculpatului G.A.C. impun în

continuare privarea de libertate a acestuia, cât și a prevederilor art. 5

paragr. 1 lit. a) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, față de împrejurarea că intimatul inculpat este

deținut legal pe baza unei hotărâri pronunțate de un tribunal competent, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul

declarat de procuror, se va casa în parte încheierea atacată și, în rejudecare,

se va înlătura dispoziția de revocare a măsurii arestării preventive. În baza

art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen. se va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a intimatului inculpat G.A.C. și se va menține această măsură.

Neconstatându-se

din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a încheierii recurate se

vor menține celelalte dispoziții ale acesteia.

Potrivit

disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în

sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100

lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism București împotriva încheierii din 2

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 25534/3/2010 (3251/2010).

Casează, în parte, încheierea atacată și, în

rejudecare, înlătură dispoziția de revocare a măsurii arestării preventive a

intimatului inculpat G.A.C.

În baza art. 300

2

cu referire la

art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., constată legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive și menține această măsură.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii

atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat G.A.C., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Celelalte cheltuieli judiciare rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie

2011.