ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2011

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 179 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea petentei D.A.M., împotriva rezoluției nr. 86046 din 03 august 2010 emisă de I.P.J. - Poliția comunală Cornu, județul Prahova. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea introdusă de către petenta D.A.M. în dosarul nr. 1162/42/2010, aceasta a solicitat desființarea rezoluției nr. 86046 din 03 august 2010 emisă de Politia comunală Cornu, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva petentei pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și distrugere prevăzute de art. 192 C. pen.

și art. 217 C. pen., rezoluție confirmată de către procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina. Curtea a constatat că plângerea petiționarei este inadmisibilă întrucât nu se încadrează printre acelea prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., care vizează rezoluțiile sau ordonanțele (în sens larg actele) procurorului de netrimitere în judecată. Mai mult, raportat la actul de la fila 10 a dosarului și la conținutul art. 275 și urm. C. proc. pen., s-a reținut că apare ca inaplicabil art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen. astfel cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 202/2010. Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara. Recursul declarat de petiționară împotriva sentinței este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8). Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, hotărârea recurată de petiționară a fost pronunțată la data de 3 decembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta petiționară D.A.M. împotriva sentinței penale nr. 179 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2011.