ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2715/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele

Prin sentința penală nr. 110 din 4

martie 2008, Tribunalul Argeș,

în

baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a achitat pe inculpata S.G., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de

art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

modificată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, modificată și

art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 118 lit. f)

C. pen., a confiscat cantitatea de 0,49 gr. heroină ce a fost predată la I.G.P.R.

–D.C.J.S.E.O.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc.

pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea

mandatului de arestare preventivă nr. 2078 din 26 iulie 2007 emis de Tribunalul

Argeș dacă inculpata nu este arestată sau reținută în altă cauză.

S-a reținut, că prin rechizitoriul

Ministerului Public DIICOT Serviciul Teritorial Argeș s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatei S.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., constând în

aceea că inculpata în ziua de 25 iulie 2007 a deținut fără drept droguri de

mare risc (0,69 grame heroină) și a încercat să le distribuie în Penitenciarul Colibași

prin intermediul soțului său S.M.S., dar punerea în executare a acestei

hotărâri a fost întreruptă ca urmare a depistării inculpatei de către

lucrătorii Compartimentului Antidrog la poarta penitenciarului.

A reținut instanța de fond că

inculpata nu a știut că în pachetul pe care 1-a primit de la persoana indicată

de către soțul său se aflau droguri, iar afirmația că pachetul în cauză 1-a

primit de la persoana respectivă, în contextul mai sus arătat, are o doză

ridicată de credibilitate și nu a fost contrazisă prin nici un mijloc de probă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș pe care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie întrucât, printr-o greșită apreciere a probelor

administrate în cauză, instanța a dispus achitarea inculpatei S.G., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr.

143/2000 modificată și art. 37 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală nr. 15/A din 24

februarie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie,

a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței

penale nr. 110 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.

2287/109/2007, a desființat în parte sentința apelată și, în consecință a

înlăturat achitarea inculpatei S.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic.

art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 14 lit.

c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpata S.G.

la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a revocat

liberarea condiționată privind restul de 575 zile rămas neexecutat din pedeapsa

de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 265

din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea și a contopit acest rest cu

pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare nou aplicată, urmând ca inculpata să

execute pedeapsa cea mai mare de 5 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art.

57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a computat

din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând

cu data de 26 iulie 2007 până la 04 martie 2008 și a menținut în rest

dispozițiile sentinței.

A constatat instanța de apel,

coroborând toate datele de anchetă, precum și faptul că inculpata a fost

condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

fiind anterior și consumatoare de heroină, că rezultă indubitabil atitudinea

nesinceră a acesteia și în raport de toate aceste probe, curtea, constatând că

nu planează nici un dubiu asupra vinovăției inculpatei, a concluzionat că în

mod eronat, printr-o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, prima instanță

a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea de tentativă la săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri.

A constatat că în drept, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 C.

pen., raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, modificată cu

Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37

lit. a) C. pen., text în baza căruia inculpata va fi condamnată.

Împotriva aceste decizii la data de 16

decembrie 2010

inculpata S.G.

a formulat o „cerere de computare" a pedepselor aplicate prin sentinței

nr. 265 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea și prin sentința nr. 110

din 4 martie 2008, aceasta fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la

data de 17 decembrie 2010.

La termenul din 25 ianuarie 2011

inculpata S.G. a arătat că prin cererea formulată critică decizia penală nr.

14/A din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești și că înțelege să formuleze

recurs împotriva acestei decizii.

Prin sentința penală nr. 28 din 25

ianuarie 2011 Tribunalul Argeș a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind pe

S.G., pe care a înaint-o împreună cu dosarul de fond la Înalta Curte de Casație

și Justiție, având în vedere poziția inculpatei, care a învederat instanței că

înțelege, prin cererea formulată, să declare recurs împotriva decizie nr. 14/A

a Curții de Apel Pitești.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 4721/109/2010.

Înalta Curte, analizând actele

dosarului, constată că recursul declarat de inculpata S.G. este tardiv

formulat.

Astfel, dispozițiile art. 185 C. proc.

pen. prevăd „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un

anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului

și nulitatea actului făcut peste termen".

La filele 91,92, 93 din dosarul Curții

de Apel Pitești se află dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare la

domiciliul inculpatei din București la data de 2 martie 2009, București la data

de 2 martie 2009 și prin afișare la Consiliul Local al Primăriei Mioveni

Județul Argeș la data de 26 februarie 2009.

Față de dispozițiilor art. 186 alin.

(1), (2) și (4) C. proc. pen. , referitor la calculul termenelor procedurale,

având în vedere dispozițiile art. 385/3 C. proc. pen. raportate la art. 363

alin. (3) C. proc. pen., termenul de 10 zile în care inculpata putea să declare

recurs potrivit legii a început să curgă de la data la care i-a fost comunicată

dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, la data de 2 martie 2009.

De asemenea din adresa nr. G2-27.010

din 10 iunie 2010 rezultă că inculpata a început executarea pedepsei la data de

8 iunie 2010.

Astfel, cum inculpata a declarat

recurs la data de 16 decembrie 2010, cu mult peste termenul prevăzut de lege,

respectiv data de la care i-a fost comunicată decizia Curții de Apel Pitești -

2 martie 2009, dar și cu mult peste termenul de la data la care a fost

încarcerată, respectiv 8 iunie 2010, Înalta Curte va respinge recursul

inculpatei ca fiind tardiv în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, recursul declarat

de inculpata S.G. împotriva deciziei penale nr. 15/A din 24 februarie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

iulie 2011.