ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2481/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 123

din 11 martie 2008, Tribunalul Argeș a condamnat-o pe inculpata

S.C.R.

, la 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000

și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C.

pen., a contopit pedeapsa aplicată prin această sentință cu restul neexecutat

de 785 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 326/2002

a Tribunalului Argeș, definitivă, și a dispus ca inculpata să execute pedeapsa

cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut și aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că inculpata la 19 mai 2007 a încercat să distribuie 0,02 gr.

heroină, drog de mare risc, denunțătorului C.M. în Penitenciarul Colibași.

Inculpata se află în

executarea unei pedepse privative de libertate și a fost surprinsă comițând

fapta, în flagrant.

Prin decizia penală nr. 54/ A

din 20 mai 2008, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul

inculpatei, care a solicitat reducerea pedepsei.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpata care critică individualizarea pedepsei de 5 ani închisoare

pe care o consideră prea severă. Motivul de recurs este prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen.,

referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui

cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpata a comis

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în condițiile

agravantei de la art. 14 lit. c) din aceeași lege, care prevede pedeapsa cu

închisoarea de la 10 la 20 ani.

Chiar dacă inculpata a

săvârșit infracțiunea în condițiile agravantei instanțele i-au aplicat o

pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei pentru infracțiunea comisă,

respectiv 5 ani închisoare.

Cum în cauză nu există

niciun motiv de atenuare a răspunderii penale coborârea pedepsei sub acest

minim ar fi în mod evident nelegală.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul

inculpatei și o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata S.C.R. împotriva deciziei penale nr. 54/ A din

20 mai 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Constată că inculpata este

arestată în altă cauză.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publica, azi 30 iulie 2008.