ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2481/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 123 din 11 martie 2008, Tribunalul Argeș a condamnat-o pe inculpata S.C.R. , la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin această sentință cu restul neexecutat de 785 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 326/2002 a Tribunalului Argeș, definitivă, și a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut și aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpata la 19 mai 2007 a încercat să distribuie 0,02 gr. heroină, drog de mare risc, denunțătorului C.M. în Penitenciarul Colibași. Inculpata se află în executarea unei pedepse privative de libertate și a fost surprinsă comițând fapta, în flagrant. Prin decizia penală nr. 54/ A din 20 mai 2008, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul inculpatei, care a solicitat reducerea pedepsei. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata care critică individualizarea pedepsei de 5 ani închisoare pe care o consideră prea severă. Motivul de recurs este prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Inculpata a comis infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în condițiile agravantei de la art. 14 lit. c) din aceeași lege, care prevede pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 ani. Chiar dacă inculpata a săvârșit infracțiunea în condițiile agravantei instanțele i-au aplicat o pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei pentru infracțiunea comisă, respectiv 5 ani închisoare.

Cum în cauză nu există niciun motiv de atenuare a răspunderii penale coborârea pedepsei sub acest minim ar fi în mod evident nelegală. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatei și o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.C.R. împotriva deciziei penale nr. 54/ A din 20 mai 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Constată că inculpata este arestată în altă cauză. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica, azi 30 iulie 2008.