ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2987/2008

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 160 din 8 februarie 2008 Tribunalul București, secția a II a penală, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpata I.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. A constatat că inculpata a fost reținută de la 14 iunie la 15 iunie 2007, a computat din pedeapsa aplicată și a constat că este arestată în altă cauză. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei pe o perioadă de 6 ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 17 la art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea în vederea distrugerii cantității de 0,54 grame heroină rămasă după efectuarea probelor de laborator și a dispus arestarea inculpatei în prezenta cauză după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Instanța a reținut în fapt că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial București în dosarul nr. 809/D/P/2007 a fost trimisă în judecată inculpata I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200, reținându-se că prin denunțul formulat la 12 iunie 2007, denunțătorul P.A. a arătat că, fiind consumator de heroină s-a aprovizionat în mod repetat, din zona Ferentari, de la o persoană cunoscută sub numele „F." care locuiește într-un imobil de pe strada A. Denunțătorul a acceptat să colaboreze cu organele de urmărire penală și în ziua de 14 iunie 2007, în prezența martorului asistent O.I.L., au procedat la capcanarea sumei de 50 RON, necesară cumpărării unei doze de heroină.

Astfel în jurul orei 14,00, acesta s-a deplasat în zona străzii A. s-a întâlnit cu o femeie de aproximativ 30-35 de ani căreia i-a înmânat suma de bani, iar acesta s-a aplecat lângă scara imobilului, de unde a luat un obiect de dimensiuni mici pe care l-a înmânat denunțătorului. S-a procedat la imobilizarea persoanei suspecte care a fost identificată ca fiind inculpata I.I. și căutând în locul de unde fusese observat faptul că inculpata a luat obiectul de mici dimensiuni, lângă scara imobilului, sub o piatră era un pachet de țigări, în interiorul căruia s-au găsit 13 punguțe de plastic, în care se observa un praf de culoare maronie. La contrarul corporal asupra inculpatei s-au găsit un telefon mobil și suma de 120 RON din care 4 bacnote de 10 RON corespundeau ca serii bancnotelor capcanate anterior prin consemnarea seriilor într-un proces verbal.

Conform raportului de constatare tehnico științifică nr. 332389 din 15 iunie 2007 s-a constatat că masa totală netă de 0,94 grame conține heroină. Instanța a constatat că faptele inculpatei I.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a condamnat pe aceasta la o pedeapsă de 10 ani închisoare. Î mpotriva aceste hotărâri, inculpata I.I. a declarat apel și a solicitat reducerea pedepsei, susținând că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale și dispozițiile art. 74 lit a)și c) și art. 76 C. pen. Prin decizia penală nr. 115 A din 23 aprilie 2008 Curtea de Apel București, secția I a penală, a admis apelul formulat de inculpata I.I.

împotriva sentinței penale nr. 160 din 08 februarie 2008 a Tribunalului București, a desființat în parte sentința apelată, și rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, ca urmare a reținerii în favoarea inculpatei a dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței, a constatat că inculpata este arestată în altă cauză și a dedus perioada reținerii de 24 de ore din 14 -15 iunie 2007. Instanța de apel a apreciat că aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege poate fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen., având în vedere circumstanțele atenuante ale acesteia și faptul că nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, în raport de toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Decizia penală sus menționată a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către inculpată, care invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. a arătat că față de practica instanțelor, față de situația sa, față de circumstanțele atenuante și față de cantitatea mult redusă de mai puțin de 1 gram heroină, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată este mult prea mare. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul formulat în temeiul art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. de inculpata I.I. nu este fondat.

Situația de fapt reținută rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declarațiile inculpatei, declarațiile martorului I.L., procesul verbal privind capcanarea sumei de 50 RON , raportul de constatare tehnico-științifică nr. 332389 din 15 iunie 2007. Instanța de fond care a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare și instanța de prim control judiciar care a redus această pedeapsă la 6 ani închisoare, au ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpatei. Pedeapsa pronunțată de instanța de apel este justificată și necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, având în vedere și faptul că inculpata în prezent se află arestată în altă cauză pentru același gen de fapte.

Astfel, cererea inculpatei de reducere a pedepsei nu poate fi primită, față de circumstanțele reale și personale ale acesteia, Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus menționate. Pentru cele ce preced și constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatei I.I. urmează să fie respins ca nefondat.

Constată că recurenta inculpată este arestată în altă cauză în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.I. împotriva deciziei penale nr. 115 A din 23 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I p enală. Constată că recurenta inculpată este arestată în altă cauză. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 25 septembrie 2008.