ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 138/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 138/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Prin sentința penală nr. 987 din 28 august 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din același act normativ, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata G.M.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei și conform art. 88 C. pen., a fost computată prevenția de la 25 iunie 2008 la 28 august 2008. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea restului de 0,21 grame heroină rămasă în urma probelor de laborator.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut că, în urma denunțurilor formulate de numiții M.C. (deținut în Penitenciarul Jilava) și M.V.C., în sensul că inculpata și numiții "A." și "D." sunt implicați în traficul ilicit de droguri de mare risc (heroină), la adresa din sector 2 București, organele de urmărire penală au procedat la organizarea acțiunii de prindere în flagrant a inculpatei. La data de 25 iunie 2008, în prezența martorului asistent S.I.C. , au fost înseriate și marcate criminalistic patru bancnote de 50 lei cu seriile 057C0008668.
06202933050, 067E2013801 și 057C1543308 și zece bancnote de lei fiecare cu senile 052B1783921, 051A2600144, 054E2614148, 68A3990538, 052C1615386, 059E2454999, 057C2141 064, 059A1192337, 05100544586 și 059A3470853 după care denunțătorul M.V.C. a fost percheziționat corporal amănunțit, constatându-se că acesta nu deține bunuri, valori sau substanțe interzise la deținere. După efectuarea percheziției corporale, denunțătorului i-a fost înmânată suma de 300 lei compusă din bancnote înseriate și marcate criminalistic, pentru a cumpăra de la inculpata G.M.C. și de la numiții "A." și "D." șase doze de heroină. Denunțătorul, lucrătorii de poliție și martorii asistenți S.C.A. și C.V. s-au deplasat în sectorul 2 și, în apropierea blocului nr. 33A , denunțătorul a fost lăsat singur, fiind supravegheat îndeaproape de lucrătorii de poliție.
Intrând în blocul nr. 33A, denunțătorul M.V.C. a urcat la etajul 8, fiind urmăriți îndeaproape de lucrători de poliție și de martorul asistent C.V. Intrând în apartamentul nr. 31, denunțătorul i-a dat inculpatei G.M.C. suma de 200 lei, compusă din trei bancnote de 50 lei fiecare și cinci bancnote de 10 lei, în schimbul căreia inculpata i-a vândut 4 punguțe din plastic ce conțineau o substanță ca un praf. În prezența martorului asistent S.C.A., denunțătorul a predat lucrătorului de poliție cele patru punguțe pe care le cumpărase de la inculpata G.M.C., probă ce a fost introdusă într-un plic ce a fost sigilat cu sigiliul M.1. nr. 52361 și predată laboratorului pentru analize. Denunțătorul a predat lucrătorului de poliție suma de 100 lei, compusă din o bancnotă de 50 lei și cinci bancnote de 10 lei, reprezentând diferența dintre suma de 300 lei primită inițial și 200 lei plătită inculpatei pentru cele patru punguțe.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză, cele patru punguțe cumpărate de denunțător de la inculpata G.M.C. contra sumei de 200 lei compusă din bancnote înseriate si marcate criminalistic, cântăreau 9,29 grame substanță ce conținea heroină. După plecarea denunțătorului din zonă, împreună cu martorii asistenți S.C.A. și C.V., în baza autorizației de percheziție nr. 188 din 24 iunie 2008 emisă de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 24502/3/2008, lucrătorii de poliție au intrat în apartamentul nr. 31 situat în sector 2 unde au fost găsiți inculpata G.M.C., învinuita A.F. și martorii B.G., C.L.P., V.F., S.C. și J.L. În prezența martorului asistent S.C.A.
au fost percheziționate corporal toate persoanele de sex bărbătesc depistate în apartament, fără a fi găsite asupra acestora bani sau substanțe interzise la deținere. În prezența martorei asistente C.V. au fost percheziționate corporal inculpata G.M.C., învinuita A.F. și martorele C.L.P. și S.C. Asupra inculpatei G.M.C. a fost găsită suma de 200 lei compusă din trei bancnote de 50 lei cu seriile 057C0008668, 067E201380 1 și B57C1543308 și cinci bancnote ele 10 lei cu seriile 052C1615386, 057C2141064, 059A1192337, 05100544586 și G59A3470853. Seriile bancnotelor găsite asupra inculpatei G.M.C. au fost comparate cu cele menționate în procesul verbal întocmit anterior realizării acțiunii de prindere în flagrant, constatându-se că sunt identice cu o parte din acestea.
În continuare, s-a procedat la efectuarea percheziției domiciliare, fiind găsite într-una din camere o seringă hipodermică și o fiola spartă ce aparțineau învinuitei A.F., probe ce au fost ridicate și predate laboratorului pentru analize. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 857499 din 26 iunie 2008, s-a pus în evidență heroină doar în fiola ridicată din camera ocupată de învinuita A.F. Proba a fost distrusă după extracție. Cu lampa cu UV au fost verificate palmele inculpatei G.M.C. și a celorlalte persoane găsite în apartament însă, doar pe cele ale inculpatei au fost observate urme de praf galben fluorescent. De asemenea, folosindu-se aceeași lampă, pe bancnotele găsite asupra inculpatei G.M.C.
se putea observa scris cu praf galben fluorescent, cuvântul "droguri". La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și ale art. 52 C. pen., gradul sporit de pericol social al faptei, poziția sinceră a inculpatei, lipsa antecedentelor penale, faptul că anterior era angajată. S-au reținut, în favoarea inculpatei, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și s-a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție. în considerentele sentinței, instanța a făcut referire și la art. 16 din Legea nr. 143/2000, dar numai sub aspectul încadrării juridice a faptei, text regăsit și în dispozitivul sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata G.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul declarat (astfel cum a fost susținut oral) Parchetul critică sentința pentru reținerea greșită a incidenței art. 16 din Legea nr. 143/2000, motivat de faptul că, deși a formulat un denunț, în timpul urmăririi penale, acesta nu s-a finalizat cu identificarea și tragerea la răspundere a persoanei denunțate. Se mai arată că, în lipsa incidenței art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanța trebuie să aibă în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără a reduce limitele la jumătate, iar în situația reținerii de circumstanțe atenuante, să se aibă în vedere doar dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen., nu și cele ale art. 76 lit. a) C. pen.
În apelul său, inculpata critică sentința pentru greșita individualizare a pedepsei, solicitând o reducere a cuantumului acesteia, motivat de poziția procesuală sinceră și persoana inculpatei, lipsită de antecedente penale, era angajată în muncă, are un copil minor în întreținere. Prin decizia penală nr. 253 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. S-a desființat în parte, sentința penală și, rejudecând: S-a înlăturat aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins ca nefondat apelul inculpatei G.M.C. declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
S-a menținut starea de arest a inculpatei G.M.C. și s-a dedus prevenția la zi. A fost obligată apelanta inculpată la 400 lei cheltuieli judiciare Examinând potrivit art. 371 și art. 378 C. proc. pen. apelurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, Curtea de Apel a constatat că apelul Parchetului este întemeiat, în timp ce cel formulat de inculpată este neîntemeiat. Din ansamblul probator administrat în cauză, s-a constatat că situația de fapt reținută de prima instanță și constând în aceea că la data de 25 iunie 2008, inculpata a vândut denunțătorului M.V.C. 4 punguțe, ce conțineau 0,29 grame heroină, contra sumei de 200 lei (bani proveniți din fondurile M.I.R.A.
și care, anterior, fuseseră înseriați și capcanați) a fost stabilită temeinic, în mod cert și a fost recunoscută întocmai de inculpată; aceeași poziție procesuală având-o și la audierea din apel, la 20 octombrie 2008. De asemenea, și vinovăția inculpatei, sub forma intenției directe, a fost corect și temeinic stabilită, după cum și încadrarea juridică a faptei. Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii, este de menționat faptul că, deși instanța, atât în considerentele sentinței, dar și în dispozitivul acesteia, face referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, efectele incidenței acestui text de lege nu se regăsesc în soluția pronunțată.
În primul rând, dispozițiile art.16 din Legea nr. 143/2000 reprezintă o circumstanță legală, ce are drept efect (în situația regăsirii cerințelor reglementate) reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate, aceasta însă neputând fi inclusă în încadrarea juridică a infracțiunii, întrucât nu reglementează nicio trăsătură ce caracterizează obiectiv și subiectiv infracțiunea. În cauză, într-adevăr, inculpata în timpul urmăririi penale a formulat un denunț (la care se face referire și prin rechizitoriu), dar acesta nu s-a soldat nici măcar cu identificarea persoanei denunțate, cu atât mai puțin cu tragerea la răspundere penală a acesteia. Astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 16 din Legea nr. 143/2000 și efectele prevăzute de lege nu se pot produce asupra inculpatei.
De altfel, instanța de fond, la stabilirea pedepsei, nici nu a avut în vedere efectele acestei circumstanțe legale, reținând, însă, în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., dar prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (de la 10 la 20 ani închisoare). Astfel că din apelul Parchetului și numai pentru acuratețea soluției, s-a considerat întemeiată critica privind menționarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, dar în privința pedepsei, aceasta a fost stabilită corect, prin aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.
Menționarea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen., atunci când a valorificat efectele circumstanțelor atenuante, arată încă odată că prima instanță ,deși a menționat art. 16 din Legea nr. 143/2000, a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (de la 10 la 20 ani închisoare),astfel încât cererea din apel, de a se face referire la art. 76 lit. b) C. pen., nu este întemeiată. Numai din această perspectivă s-a privit ca întemeiat apelul Parchetului, fiind admis potrivit art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen. , sentința fiind desființată doar sub aspectul arătat. În ce privește apelul inculpatei, s-a constatat că solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei nu poate fi primită.
Instanța de fond a avut în vedere, la stabilirea pedepsei, nu doar cerințele art. 72 C. pen., dar și cele ce definesc scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., reținând în favoarea sa largi circumstanțe atenuante. Pedeapsa de 3 ani închisoare, cu mult sub minimul special, este proporțională atât cu circumstanțele cauzei, gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, dar și cu poziția procesuală a inculpatei și cu circumstanțele personale, reducerea mai accentuată a pedepsei nu este de natură să asigure îndreptarea inculpatei și realizarea efectelor coercitive ale pedepsei, nefiind astfel realizat scopul acesteia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata G.M.C., care a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc.
pen. și a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, dându-se o mai mare valoare circumstanțelor personale ale inculpatei( necunoscută cu antecedente penale, având anterior săvârșirii faptei o bună conduită în societate).Totodată, ca modalitate de executare a pedepsei, a solicitat fie suspendarea condiționată, fie suspendarea sub supraveghere a acesteia. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speță, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani. Atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) și c). C. pen., condamnând-o la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare. Curtea constată că potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se poate coborî, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante, până la limita de 3 ani închisoare. Aplicându-i se o pedeapsă de 3 ani închisoare, inculpata G.M.C.
a beneficiat de clemența maximă permisă de lege pentru infracțiunea săvârșită, astfel încât solicitarea recurentei de a se da o eficientă mai mare circumstanțelor atenuante, concretizată într-un cuantum mai redus al pedepsei, nu poate fi primită. Nici critica referitoare la modalitatea de executare a pedepsei nu este întemeiată. Inculpata este cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, atât generic. cât și concret, care pune în pericol sănătatea publică și reprezintă un fenomen larg răspândit în societatea românească. Pe de altă parte, circumstanțele personale favorabile inculpatei au fost deja valorificate prin aplicarea unei pedepse reduse cu mult sub minimul special, nefiind suficiente pentru a conduce la concluzia că scopul educativ al acesteia ar putea fi atins și fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate.
În consecință, Curtea apreciază că recursul inculpatei este nefondat, sens în care îl va respinge, deducând prevenția la zi și obligând-o pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata G.M.C. împotriva deciziei penale nr. 253 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reținerii și arestării preventive de la 25 iunie 2008 la 20 ianuarie 2009. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.