ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 138/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 138/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Prin sentința penală nr. 987 din 28 august 2008, Tribunalul București,

secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 16 din același act normativ, cu aplicarea art. 74 lit. a) și

c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata

G.M.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., au fost interzise

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă

de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de

arest a inculpatei și conform art. 88 C. pen., a fost

computată prevenția de la 25 iunie 2008 la 28 august 2008.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000, s-a dispus confiscarea

restului de 0,21 grame

heroină rămasă în urma probelor de laborator.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată

inculpata la plata sumei de 600 lei cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, din examinarea

mijloacelor de probă administrate în cauză, prima

instanță a reținut

că, în urma denunțurilor formulate de numiții M.C.

(deținut în Penitenciarul Jilava) și M.V.C., în

sensul

că inculpata și numiții "A." și "D." sunt

implicați în traficul ilicit de droguri de mare risc (heroină), la adresa din

sector 2 București, organele de urmărire penală au

procedat la organizarea acțiunii de prindere în flagrant a

inculpatei.

La data de 25 iunie 2008, în

prezența martorului asistent S.I.C.

, au fost înseriate și

marcate criminalistic patru bancnote de 50 lei cu seriile 057C0008668.

06202933050, 067E2013801 și 057C1543308 și zece bancnote de lei fiecare cu

senile 052B1783921, 051A2600144, 054E2614148,

68A3990538,

052C1615386, 059E2454999, 057C2141 064, 059A1192337,

05100544586 și 059A3470853 după care denunțătorul M.V.C. a fost percheziționat corporal

amănunțit, constatându-se că acesta nu deține bunuri, valori sau substanțe

interzise la deținere.

După efectuarea percheziției corporale, denunțătorului i-a

fost înmânată suma de 300 lei compusă din bancnote înseriate și marcate

criminalistic, pentru a cumpăra de la inculpata G.M.C. și de la numiții

"A." și "D." șase doze de heroină.

Denunțătorul, lucrătorii de poliție și martorii asistenți

S.C.A. și C.V. s-au deplasat în sectorul 2 și, în apropierea blocului nr. 33A ,

denunțătorul a fost lăsat singur, fiind supravegheat îndeaproape de lucrătorii

de poliție.

Intrând în blocul nr. 33A, denunțătorul M.V.C. a urcat la

etajul 8, fiind urmăriți îndeaproape de lucrători de poliție

și de martorul asistent C.V. Intrând în

apartamentul nr. 31, denunțătorul i-a dat inculpatei G.M.C. suma de

200

lei, compusă din trei bancnote de 50 lei fiecare și cinci bancnote de 10 lei,

în schimbul căreia inculpata i-a vândut 4 punguțe din plastic ce conțineau o

substanță ca un praf.

În prezența martorului asistent S.C.A., denunțătorul a predat

lucrătorului de poliție cele patru punguțe pe care le cumpărase de la inculpata

G.M.C.,

probă ce a fost introdusă într-un

plic ce a fost sigilat cu sigiliul M.1.

nr. 52361 și predată

laboratorului pentru analize. Denunțătorul a predat lucrătorului de poliție

suma de 100 lei, compusă din o bancnotă de 50 lei și cinci bancnote de 10 lei,

reprezentând diferența dintre suma de 300 lei primită inițial și 200 lei

plătită inculpatei pentru cele patru punguțe.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică

întocmit în cauză, cele patru punguțe cumpărate de denunțător de la inculpata

G.M.C. contra sumei de 200 lei

compusă din

bancnote înseriate si marcate criminalistic, cântăreau

9,29 grame

substanță ce conținea heroină.

După plecarea denunțătorului

din zonă, împreună cu martorii

asistenți S.C.A. și C.V.,

în baza autorizației de percheziție nr. 188 din 24 iunie 2008 emisă de

Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 24502/3/2008,

lucrătorii de poliție au intrat în apartamentul nr. 31 situat în sector 2 unde

au fost găsiți inculpata G.M.C., învinuita A.F. și martorii B.G., C.L.P., V.F.,

S.C. și J.L. În prezența martorului

asistent

S.C.A. au fost percheziționate

corporal toate

persoanele de sex bărbătesc depistate în apartament, fără

a fi găsite asupra acestora bani sau substanțe interzise la deținere.

În prezența martorei asistente C.V. au fost

percheziționate corporal inculpata G.M.C., învinuita A.F. și martorele C.L.P.

și S.C.

Asupra inculpatei G.M.C. a fost găsită suma de 200 lei

compusă din trei bancnote de 50 lei cu seriile 057C0008668, 067E201380 1 și

B57C1543308 și cinci bancnote ele 10 lei cu seriile 052C1615386, 057C2141064,

059A1192337, 05100544586 și G59A3470853.

Seriile bancnotelor găsite asupra inculpatei G.M.C.

au fost comparate cu cele menționate în procesul

verbal întocmit anterior realizării acțiunii de prindere în flagrant,

constatându-se că sunt identice cu o parte din acestea.

În continuare, s-a procedat la efectuarea percheziției

domiciliare, fiind găsite într-una din camere o seringă hipodermică și o fiola

spartă ce aparțineau învinuitei A.F., probe ce

au fost ridicate și predate laboratorului pentru analize.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 857499

din 26 iunie 2008, s-a pus în evidență heroină doar în fiola ridicată din

camera ocupată de învinuita A.F. Proba a fost distrusă după extracție.

Cu lampa cu UV au fost verificate palmele inculpatei

G.M.C. și a celorlalte persoane găsite în apartament însă, doar pe cele ale

inculpatei au fost observate urme de praf galben fluorescent. De asemenea,

folosindu-se aceeași lampă, pe bancnotele găsite asupra inculpatei G.M.C.

se putea observa scris cu praf galben

fluorescent,

cuvântul "droguri".

La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în

vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și ale art. 52

C. pen., gradul

sporit de pericol social al faptei, poziția sinceră a

inculpatei, lipsa

antecedentelor penale,

faptul că anterior era angajată.

S-au reținut, în favoarea

inculpatei, circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74

lit. a) și c) C. pen. și s-a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut

de lege, cu executare în regim de detenție. în considerentele sentinței,

instanța a făcut referire și la art. 16 din Legea nr. 143/2000, dar numai sub

aspectul încadrării juridice a faptei, text regăsit și în dispozitivul

sentinței.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de

pe lângă Tribunalul București și inculpata G.M.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin apelul declarat (astfel

cum a fost susținut oral) Parchetul

critică sentința

pentru reținerea greșită a incidenței art. 16 din Legea nr. 143/2000, motivat

de faptul că, deși a formulat un denunț, în timpul urmăririi penale, acesta nu

s-a finalizat cu identificarea și tragerea la răspundere a persoanei denunțate.

Se mai arată că, în lipsa incidenței art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanța

trebuie să aibă în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, fără a reduce limitele la jumătate, iar în situația

reținerii de circumstanțe atenuante, să se

aibă

în vedere doar dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen., nu și cele ale

art.

76 lit. a) C. pen.

În apelul său, inculpata critică sentința pentru greșita

individualizare a pedepsei, solicitând o reducere a cuantumului acesteia, motivat

de poziția procesuală sinceră și persoana inculpatei, lipsită de antecedente

penale, era angajată în muncă, are un copil minor în întreținere.

Prin decizia penală nr. 253 din 20 octombrie 2008 a Curții

de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București.

S-a

desființat în parte, sentința penală și, rejudecând:

S-a înlăturat aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins ca nefondat apelul inculpatei

G.M.C. declarat împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a menținut starea de arest a inculpatei G.M.C.

și s-a dedus prevenția la zi.

A fost obligată apelanta inculpată la 400 lei cheltuieli

judiciare

Examinând potrivit art. 371 și art. 378 C. proc. pen.

apelurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, a

lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, Curtea

de Apel a constatat că

apelul Parchetului este întemeiat, în timp ce cel

formulat de inculpată este neîntemeiat.

Din ansamblul probator administrat în cauză, s-a constatat

că situația de fapt reținută de prima instanță și constând în aceea că la data

de 25 iunie 2008, inculpata a vândut denunțătorului M.V.C. 4 punguțe, ce

conțineau 0,29 grame heroină, contra sumei de 200 lei (bani proveniți din

fondurile M.I.R.A. și care, anterior, fuseseră înseriați și capcanați) a fost

stabilită temeinic, în mod cert și a fost recunoscută întocmai de inculpată;

aceeași poziție procesuală având-o și la audierea din apel, la 20 octombrie

2008.

De asemenea, și vinovăția inculpatei, sub forma intenției

directe, a fost corect și temeinic stabilită, după cum și încadrarea juridică a

faptei. Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii, este de menționat

faptul că, deși instanța, atât în considerentele sentinței, dar și în

dispozitivul acesteia, face referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000,

efectele incidenței acestui text de lege nu se regăsesc în soluția pronunțată.

În primul rând, dispozițiile art.16 din Legea nr. 143/2000

reprezintă o circumstanță legală, ce are drept efect (în situația regăsirii

cerințelor reglementate) reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate, aceasta

însă neputând fi inclusă în încadrarea juridică a infracțiunii, întrucât nu

reglementează nicio trăsătură ce caracterizează obiectiv și subiectiv

infracțiunea.

În cauză, într-adevăr, inculpata în timpul urmăririi

penale a

formulat un denunț (la care se

face referire și prin rechizitoriu), dar

acesta nu s-a soldat nici măcar

cu identificarea persoanei denunțate, cu atât mai puțin cu tragerea la

răspundere penală a acesteia. Astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 16

din Legea nr. 143/2000 și efectele prevăzute de lege nu se pot produce asupra

inculpatei. De altfel, instanța de fond, la stabilirea pedepsei, nici nu a avut

în vedere efectele acestei circumstanțe legale, reținând, însă, în favoarea

inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

dar prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 (de la 10 la 20 ani închisoare). Astfel că din apelul

Parchetului și numai pentru acuratețea soluției, s-a considerat întemeiată

critica privind menționarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, dar în privința

pedepsei, aceasta a fost stabilită corect, prin aplicarea dispozițiilor art. 72

C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și

c) C. pen.

Menționarea dispozițiilor

art. 76 lit. a) C. pen., atunci când a valorificat efectele circumstanțelor

atenuante, arată încă odată că

prima instanță ,deși a

menționat art. 16 din Legea nr. 143/2000, a avut în vedere limitele de pedeapsă

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (de la 10 la 20 ani

închisoare),astfel încât cererea din apel, de a se face referire la art. 76

lit. b) C. pen., nu este întemeiată.

Numai din această

perspectivă s-a privit ca întemeiat apelul

Parchetului,

fiind admis potrivit art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen.

, sentința fiind desființată doar sub aspectul

arătat.

În ce privește apelul inculpatei, s-a constatat că

solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei nu poate fi primită.

Instanța de fond a avut în vedere, la stabilirea pedepsei,

nu doar cerințele art. 72 C. pen., dar și cele ce definesc scopul pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen., reținând în favoarea sa largi circumstanțe

atenuante. Pedeapsa de 3 ani închisoare, cu

mult

sub minimul special, este proporțională atât cu circumstanțele

cauzei,

gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, dar și cu poziția procesuală

a inculpatei și cu circumstanțele personale, reducerea mai accentuată a

pedepsei nu este de natură să asigure îndreptarea inculpatei și realizarea

efectelor coercitive ale pedepsei, nefiind astfel realizat scopul acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata

G.M.C., care a invocat cazul de casare prev.

de

art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat

reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, dându-se o mai mare

valoare circumstanțelor personale ale inculpatei( necunoscută cu antecedente

penale, având anterior săvârșirii faptei o bună conduită în

societate).Totodată, ca modalitate de executare a

pedepsei, a solicitat fie suspendarea condiționată, fie suspendarea

sub

supraveghere a acesteia.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor

formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este

nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de

limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță, inculpata a fost

trimisă în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de

trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 și pedepsită cu închisoare de la 10

la 20 de ani.

Atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut în

favoarea inculpatei circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit.

a) și c). C. pen., condamnând-o la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare.

Curtea constată că potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare,

pedeapsa se poate coborî, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante, până

la limita de 3 ani închisoare.

Aplicându-i se o pedeapsă de 3 ani închisoare, inculpata

G.M.C. a beneficiat de clemența maximă permisă de lege pentru infracțiunea

săvârșită, astfel încât solicitarea recurentei de a se da o eficientă mai mare circumstanțelor

atenuante, concretizată într-un cuantum mai redus al pedepsei, nu poate fi

primită.

Nici critica referitoare la modalitatea de

executare a pedepsei nu este întemeiată. Inculpata este cercetată pentru

săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, atât generic.

cât și concret, care pune în pericol sănătatea publică și

reprezintă un fenomen larg răspândit în societatea

românească. Pe

de altă parte, circumstanțele

personale favorabile inculpatei au fost

deja valorificate prin aplicarea

unei pedepse reduse cu mult sub minimul special, nefiind suficiente pentru a

conduce la concluzia că scopul educativ al acesteia ar putea fi atins și fără

executarea ei efectivă, prin privare de libertate.

În consecință, Curtea apreciază că recursul inculpatei

este nefondat, sens în care îl va respinge, deducând prevenția la zi și

obligând-o pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata G.M.C.

împotriva deciziei penale nr. 253 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reținerii

și

arestării preventive de la 25 iunie 2008

la 20 ianuarie 2009.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2009.