ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 707/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința penală nr. 833 din 5 iunie 2007

pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în dosar nr. 30671/3/2006,

s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,

condamnarea inculpatei M.R. la 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71

și 64 alin. (1) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata

pedepsei timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 iulie 2006 la 10

martie 2007.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a

dispus confiscarea cantității de 5,00 grame heroină și în baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., a fost obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut, că la data de 18 iulie 2006, la sediul D.I.I.C.O.T. Biroul

Teritorial București s-a prezentat martorul denunțător cu identitate protejată S.V.

care a afirmat că are cunoștință despre faptul că două persoane, S. și A. se

ocupă cu traficul de droguri de mare risc respectiv heroină în zona străzii S.M.M.

nr. 4 sector 3 unde comercializează contra sumei de 100 lei doza de 0,5 grame

de heroină.

În aceeași zi în prezența martorului asistent

R.M. martorul denunțător a participat la organizarea flagrantului, fiind

consemnate într-un proces verbal seriile bancnotelor ce compuneau suma de

1.000.000 de lei vechi.

În prezența martorilor asistenți R.M. și M.Șt.

s-a efectuat o percheziție corporală asupra martorului denunțător după care

organele de poliție, denunțătorul S.V. și martorii asistenți D.M., R.M. și M.Șt.D.

s-au deplasat pe strada Sld. Marin Marin.

Martorul denunțător cu identitate protejată

s-a deplasat cu autoturismul propriu fiind urmat de organele de poliție.

Martorul a intrat în imobilul situat la nr. 4

ieșind după 2-3 minute și a predat organelor de poliție două pachețele din

plastic, în formă de bilă, lipite la capăt prin ardere și care conțineau o

substanță pulverulentă, după care s-a procedat la o nouă percheziție corporală

a martorului și a autoturismului.

În imobil s-a efectuat o percheziție în baza

autorizației de percheziție emisă de Tribunalul București și într-un dulap a

fost găsită suma de 1.000.000 lei vechi având aceleași serii ca și bancnotele

inserate în procesul verbal întocmit de organele de poliție.

Asupra inculpatei, în banda cu care aceasta

își strângea părul, au fost găsite 21 de pachete din plastic sub formă de bilă

de diferite mărimi lipite la capăt prin ardere, și care conțineau o substanță

pulverulentă, din rapoartele de constatare tehnico-științifică aflate la

dosarul cauzei reieșind că cele 21 de punguțe de heroină găsite asupra

inculpatei M.R. conțin 5,24 grame de heroină iar dozele predate de denunțător

conțin 0,12 grame heroină.

Situația de fapt rezultă din probatoriul

administrat, respectiv procesele verbale întocmite de organele de poliție,

declarația martorului denunțător, rapoartele de constatare tehnico-științifică

ce se coroborează cu declarațiile martorilor asistenți și declarațiile de

recunoaștere date de inculpată.

Tribunalul a constatat că inculpata se face

vinovată de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepsei instanța a avut

în vedere că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale iar după

săvârșirea infracțiunii a avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând și

regretând comiterea infracțiunii, și a fost cooperantă cu organele judiciare, a

avut un loc de muncă, motive pentru care a reținut în favoarea acesteia

circumstanțele atenuante prevăzute la art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Tribunalul a reținut totodată că inculpata a

făcut două denunțuri pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

dosarele penale fiind însă soluționate prin neînceperea urmăririi penale,

întrucât persoana ce trebuia să colaboreze cu organele de poliție pentru

prinderea în flagrant a celor denunțați nu s-a mai prezentat, ceea ce denotă

dorința inculpatei de a colabora cu organele de poliție în vederea depistării

unor traficanți de droguri.

În baza art. 65 C. pen., instanța a aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale, apreciind că se impune numai interzicerea

dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective

publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat.

Împotriva sentinței penale a declarat apel

inculpata M.R.

cu motivarea că

solicită numai reindividualizarea pedepsei sub aspectul strict al modalității

de executare a acesteia și a solicitat să fie avute în vedere concluziile

referatului de evaluare depus la dosar din care rezultă că inculpata are

posibilități medii de integrare în societate, că este infractor primar și a

conștientizat gravitatea faptei săvârșite și să se țină seama și de faptul că

este mama unui copil în vârstă de 6 luni, solicitând desființarea parțială a

sentinței atacate și rejudecând să se dispună suspendarea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 348 din 26 octombrie

2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpata M.R. împotriva Sentinței penale nr. 833 din 5 iunie 2007

a Tribunalului București, secția a ll-a penală, din dosar nr. 30.671/3/2006.

În temeiul art. 383 alin.

(2) C. proc. pen., a dedus reținerea și

arestarea preventivă pe durata 18 iulie 2006 – 10 noiembrie 2007

inclusiv, și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut că, în raport de circumstanțele comiterii faptei și cele

personale ale inculpatei, instanța de fond a procedat la o corectă

individualizare a pedepsei, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art.

74 lit. a) și c) C. pen. și reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de

lege până la limita posibilă.

A mai reținut că, solicitarea inculpatei de a

se dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei

nu este justificată, întrucât instanța de fond a dat largă eficiență

dispozițiilor privind circumstanțele atenuante și a apreciat în consecință că,

în raport de circumstanțele comiterii faptei, respectiv cantitatea mare de

droguri deținută în scopul vânzării de către inculpată, de gradul de pericol

social al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și de urmările pe care

le prezintă această infracțiune, este necesară executarea pedepsei în regim de

detenție, pentru ca scopul preventiv și educativ al pedepsei să fie atins.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpata M.R.

În motivele de recurs

susținute oral, de apărătorul ales al inculpatei, a

fost reiterată cererea formulată și în apel,

respectiv s-a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate

de prima instanță, prin aplicarea art. 86

1

C. proc. pen., în

susținerea acestei cereri s-a invocat lipsa antecedentelor penale și faptul că

inculpata are un copil de 10 luni, fiind însărcinată în luna a treia.

Examinând decizia recurată în raport de

motivul de recurs formulat de inculpată care va fi analiza prin prisma cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul inculpatei M.R. este nefondat.

Inculpata solicită reindividualizarea

pedepsei numai sub aspectul modalității de executare a acesteia, solicitând

aplicarea art. 86

1

C. pen.

Instanța de recurs, constată că prima

instanță a acordat inculpatei largi circumstanțe atenuante, cărora Ie-a dat

efecte depline prin coborârea pedepsei de la 10 ani închisoare la limita

posibilă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv 3 ani și 6

luni închisoare.

Astfel, au fost reținute ca circumstanțe

atenuante, atitudinea corectă a inculpatei în timpul procesului penal, lipsa

antecedentelor penale, faptul că are un copil de 10 luni și a avut un loc de

muncă.

Aprecierea primelor instanțe că reeducarea

inculpatei se poate realiza numai prin executarea efectivă a pedepsei este

corectă și ea este susținută de gravitatea deosebită a faptei comisă de

inculpată, de pericolul social concret al faptei de trafic de droguri de mare

risc, apreciat în raport de activitatea infracțională a acestea care a fost

surprinsă în flagrant vânzând două doze de heroină și având asupra ei încă 21

de astfel de doze, în greutate totală de 5,24 gr. heroină, și de urmările pe

care le prezintă această infracțiune.

În concluzie, Înalta Curte constată că

schimbarea modalității de executare a pedepsei nu se justifică, în raport de

circumstanțele comiterii faptei, de gravitatea acesteia și în condițiile în

care instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare

prevăzute de lege, astfel încât scopul educativ și preventiv al pedepsei să fie

atins.

Împrejurarea că inculpata are un copil de 10

luni, și în prezent este însărcinată în luna a treia, poate fi invocată ca

motiv de întrerupere a executării pedepsei potrivit art. 455 raportat la art. 453

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Față de aceste considerente și întrucât, nu a

fost identificat nici un alt caz de casare care să poată fi pus în discuție din

oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul inculpatei este nefondat, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să-l respingă, ca atare.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata M.R. împotriva deciziei penale nr. 348 din 26 octombrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27

februarie 2008.