ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2064/2008

Asupra recursului de față: În baza actelor si lucrărilor dosarului retine următoarele: Prin sentința penala nr. 1622 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penala, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnata inculpata B.E. la pedeapsa de 3 ani si 9 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicata inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen. , pe o durata de 3 ani. A fost făcuta aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată de la inculpată cantitatea de 0,30 grame de heroina, rămasă în urma analizelor de laborator și suma de 426 lei, consemnată pe numele inculpatei la C.E.C., Unitatea Victoria, conform recipisei nr. 1716294/1/19.10/2007.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut în esență următoarea situație de fapt: La data de 17 ianuarie 2007 inculpata B.E. a vândut o doza de heroina numitului M.L., cu suma de 100 lei, iar în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut, în mod repetat doze de heroina mai multor persoane, pe raza municipiului București. Inculpata a arătat că, în cursul lunii decembrie 2006 a început să vândă heroina, cu suma de 100 lei doza, heroina fiind procurată de la numita L. cu suma de 80 lei pe doză, împrejurare confirmată și de martorii audiați în cauză. Situația de fapt sus arătată rezultă din declarațiile inculpatei, coroborate cu cele ale martorilor M.L., G.D., G.A.

și C.D., cu procesele verbale de percheziție, precum și cu procesul verbal de constatare tehnico-științifică nr. 331378 din 17 ianuarie 2006. În procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social, generic și concret, al faptelor săvârșite, relevat de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârșire, natura infracțiunilor, urmarea produsa, precum și persoana inculpatei. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal inculpata B.E., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a-și motiva apelul. Deși în cauză s-a dispus amânarea în vederea citării acesteia, inculpate nu s-a prezentat și nu și-a motivat apelul.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatei, solicitând reducerea cuantumului acesteia. Curtea de Apel București, secția a ll-a penală si pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 9/ A din 18 ianuarie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, menținând ca temeinică și legală hotărârea atacată. Astfel, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpata B.E. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.

Concluziile apărătorului recurentei inculpate, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatei au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpata B.E. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care urmează: Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, instanța de control judiciar, în baza propriului său examen a menținut hotărârea instanței de fond, care a stabilit în mod corect situația de fapt, realizând o încadrare corespunzătoare acesteia, aducând atingere însă principiului nemijlocirii cercetării judecătorești.

Astfel, potrivit art. 289 C. proc. pen., în faza cercetării judecătorești, „judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și contradictoriu”. Principiul nemijlocirii presupune deci readministrarea de către instanța de judecată a tuturor probelor pe baza cărora s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, la termenele stabilite în acest scop, în ședință publică, având în vedere si necesitatea respectării principiului contradictorialității. Înalta Curte are astfel în vedere faptul la termenul de judecată din 19 noiembrie 2007, dată la care s-a procedat la audierea inculpatei, aceasta, prin apărătorul său ales a solicitat audierea martorilor ascultați în faza urmăririi penale, respectiv a martorului C.D., precum și încuviințarea probei cu inscrisuri în circumstanțiere.

Față de această solicitare, instanța de fond, a apreciat că probele arătate sunt inutile, având în vedere poziția de recunoaștere constantă adoptată de inculpată. Cu referire la cauza de față, Înalta Curte reține și considerentele hotărârii C.E.D.O.” A. contra României (Cererea nr. 28183/03, hotărârea pronunțata la data de 4 octombrie 2007), care arată că inculpatului” trebuie să i se dea posibilitatea să pună întrebări martorilor care susțin acuzarea și, în același timp, să propună martori în apărare și evident, audierea acestora trebuie făcută cu respectarea principiilor nemijlocirii și contradictorialității. Reținând că în cauză s-a adus atingere principiului nemijlocirii, fiind totodată încălcat dreptul inculpatei la apărare, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de recurenta inculpată B.E. împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 1622 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul București, în vederea efectuării cercetării judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta inculpată B.E. împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 1622 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală. Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2008.