ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2064/2008

Asupra recursului de față:

În baza actelor si lucrărilor dosarului retine următoarele:

Prin sentința penala nr. 1622 din 26

noiembrie 2007 a Tribunalului

București, secția

I

penala, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76

lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnata inculpata B.E. la pedeapsa de 3

ani si 9 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost

aplicata inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) si b) C. pen.

, pe o durata de 3 ani.

A fost făcuta aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost

confiscată de la inculpată cantitatea de 0,30 grame de heroina, rămasă în urma

analizelor de laborator și suma de 426 lei, consemnată pe numele inculpatei la

C.E.C., Unitatea Victoria, conform recipisei nr. 1716294/1/19.10/2007.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut în esență

următoarea situație de fapt:

La data de 17 ianuarie 2007 inculpata B.E. a vândut o doza de heroina

numitului M.L., cu suma de 100 lei, iar în perioada decembrie 2006 - ianuarie

2007, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut, în mod

repetat doze de heroina mai multor persoane, pe raza municipiului București.

Inculpata a arătat că, în cursul lunii decembrie 2006 a început să vândă

heroina, cu suma de 100 lei doza, heroina fiind procurată de la

numita L. cu suma de 80 lei pe doză, împrejurare

confirmată și de

martorii audiați în cauză.

Situația de fapt sus arătată rezultă din declarațiile inculpatei,

coroborate cu cele ale martorilor M.L., G.D., G.A. și C.D., cu procesele

verbale de percheziție, precum și

cu

procesul verbal de constatare tehnico-științifică nr. 331378 din 17 ianuarie

2006.

În procesul de individualizare a pedepsei

aplicate inculpatei, au fost

avute în vedere criteriile

generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social,

generic și concret, al faptelor săvârșite, relevat de limitele de pedeapsa

prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârșire, natura infracțiunilor,

urmarea produsa, precum și persoana inculpatei.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal inculpata

B.E., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a-și motiva

apelul. Deși în cauză s-a dispus amânarea

în

vederea citării acesteia, inculpate nu s-a prezentat și nu și-a motivat

apelul.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată a criticat hotărârea

atacată pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate inculpatei, solicitând reducerea

cuantumului acesteia.

Curtea de Apel București, secția a ll-a penală si pentru cauze cu minori

și de familie, prin decizia penală nr. 9/ A din 18 ianuarie 2008, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată,

menținând ca temeinică

și legală hotărârea atacată.

Astfel, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată

inculpatei a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat

recurs inculpata B.E.

care a criticat hotărârea pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Concluziile apărătorului recurentei inculpate, ale reprezentantului

Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatei au fost consemnate

în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor

formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpata B.E. este fondat,

urmând a fi admis, pentru considerentele care urmează:

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că,

instanța de control judiciar, în baza propriului său examen a menținut

hotărârea instanței de fond, care a stabilit în mod corect situația de fapt,

realizând o încadrare corespunzătoare acesteia, aducând atingere însă

principiului nemijlocirii cercetării judecătorești.

Astfel, potrivit art. 289 C. proc. pen., în faza cercetării

judecătorești, „judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit

legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și contradictoriu”.

Principiul nemijlocirii presupune deci readministrarea de către

instanța de judecată a tuturor probelor pe baza cărora s-a dispus trimiterea

inculpatului în judecată, la termenele stabilite în acest scop, în ședință

publică, având în vedere si necesitatea respectării principiului

contradictorialității.

Înalta Curte are astfel în vedere faptul la termenul de judecată din 19

noiembrie 2007, dată la care s-a procedat la audierea inculpatei, aceasta, prin

apărătorul său ales a solicitat audierea martorilor ascultați în faza urmăririi

penale, respectiv a martorului C.D., precum și încuviințarea probei cu

inscrisuri în circumstanțiere. Față de această solicitare, instanța de fond, a

apreciat că probele arătate sunt inutile, având în vedere poziția de

recunoaștere constantă adoptată de inculpată.

Cu referire la cauza de față, Înalta Curte reține și considerentele

hotărârii C.E.D.O.” A. contra României (Cererea nr. 28183/03, hotărârea

pronunțata la data de 4 octombrie 2007), care arată că inculpatului” trebuie să

i se dea posibilitatea să pună întrebări martorilor

care susțin acuzarea și, în același timp, să propună martori în apărare

și

evident, audierea acestora trebuie făcută cu respectarea principiilor

nemijlocirii și contradictorialității.

Reținând că în cauză s-a adus atingere

principiului nemijlocirii, fiind

totodată încălcat dreptul

inculpatei la apărare, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.

c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurenta inculpată B.E.

împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, va

casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 1622 din 26 noiembrie 2007 a

Tribunalului București, secția

I

penală și va trimite

cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul București, în

vederea efectuării cercetării judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta inculpată B.E. împotriva deciziei

penale nr. 9/ A din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 1622 din 26

noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția

I

penală.

Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul

București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iunie 2008.