ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1468 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3781/1/2010, a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petiționarul L.I. împotriva ordonanței nr. 1491/P/2009 din 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prin decizia penală nr. 8 din 30 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 8586/1/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, a admis recursul declarat de petiționarul L.I.

împotriva sentinței penale anterior menționate, pe care a casat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Urmare acestor dispoziții, la data de 29 februarie 2012, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosarul nr. 1651/1/2012, având ca obiect plângerea formulată de petiționarul L.I. împotriva ordonanței nr. 1491/P/2009 din 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.D.C., C.C., Ș.C.S., D.C.L., C.A.R., O.L.C., T.N., A.R., C.P., B.A., A.P., S.C., M.R., T.G., P.M., D.I., P.A., P.T., D.A., G.N., I.C., N.V., I.N., A.N., B.G.

și B.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen., soluția fiind confirmată prin rezoluția nr. 2309/1193/II-2/2010 din 25 martie 2010 a procurorului-șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiționar este greșit îndreptată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Î n conformitate cu prevederile art. 28 1 pct. 1 lit. b 2 ) C. proc.

pen., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, curtea de apel judecă în primă instanță „infracțiunile săvârșite de magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe.” Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță este Curtea de Apel București, intimatul V.D.C. având calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este învestită legal să judece prezenta cauză, astfel că va trimite plângerea formulată de petiționarul L.I.

la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E : Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2012.