ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

Î

n baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 1468 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3781/1/2010, a fost respinsă ca tardivă

plângerea formulată de petiționarul L.I. împotriva ordonanței nr. 1491/P/2009

din 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu obligarea

petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin decizia penală

nr. 8 din 30 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 8586/1/2011, Înalta Curte

de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, a admis recursul declarat de

petiționarul L.I. împotriva sentinței penale anterior menționate, pe care a

casat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare la secția penală a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Urmare acestor

dispoziții, la data de 29 februarie 2012, a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosarul nr. 1651/1/2012, având ca

obiect plângerea formulată de petiționarul L.I. împotriva ordonanței nr.

1491/P/2009 din 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de V.D.C., C.C., Ș.C.S., D.C.L., C.A.R.,

O.L.C., T.N., A.R., C.P., B.A., A.P., S.C., M.R., T.G., P.M., D.I., P.A., P.T.,

D.A., G.N., I.C., N.V., I.N., A.N., B.G. și B.L., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen., soluția fiind confirmată prin

rezoluția nr. 2309/1193/II-2/2010 din 25 martie 2010 a procurorului-șef al

secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte

apreciază că

plângerea formulată de petiționar este greșit îndreptată pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Î

n conformitate cu

prevederile art. 28

1

pct. 1 lit. b

2

) C. proc. pen.,

astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, curtea de apel judecă în

primă instanță „infracțiunile săvârșite de magistrații asistenți de la Înalta

Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea

Militară de

Apel,

precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe.”

Din interpretarea

dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că cea căreia i-ar reveni

competența să judece cauza în primă instanță este Curtea de Apel București,

intimatul V.D.C. având calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că nu este învestită legal să judece

prezenta cauză, astfel că va trimite plângerea formulată de petiționarul L.I.

la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

:

Trimite cauza spre

competentă soluționare la Curtea de Apel București.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2012.