ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2671/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2671/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 28
octombrie 2009, reclamantul M.A.F. a chemat în judecată U.N.B.R. și B.A.B.,
solicitând constatarea nulității rezultatelor stabilite la examenul de admitere
în profesia de avocat, organizat în perioada 9 septembrie - 13 septembrie 2009
și obligarea primei pârâte de a reverifica lucrările scrise de către o comisie
formată din profesori de la o facultate de drept din provincie.
În motivarea cererii,
reclamantul a învederat că a obținut la examen media generală de 6,89, notele
acordate necorespunzând conținutului teoretic și științific al lucrărilor,
fiind mult subevaluate, iar procedura de examinare nefiind corectă. Totodată,
reclamantul a arătat că i s-a refuzat dreptul de a afla notele obținute în urma
contestației.
Ulterior, reclamantul
și-a precizat acțiunea, solicitând și obligarea pârâților de a emite decizie de
primire în profesia de avocat, urmare a examenului susținut în luna septembrie
2009.
Prin Sentința nr. 118
din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și
fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B.B. și
totodată, a respins acțiunea precizată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut în esență că organizarea examenului de
primire în profesia de avocat din luna septembrie 2009 a fost stabilită în
condițiile legii, potrivit Hotărârii nr. 521/2009 a C.U.N.B.R., prin care s-a
dispus ca metodologia înscrierii, materiile, tematica, bibliografia, subiectele
să fie cele prevăzute în Decizia nr. 268/2007 și Hotărârea nr. 423/2008 ale
aceluiași organism.
Referitor la
evaluarea și notarea lucrărilor, instanța a constatat că acest aspect
reprezintă un atribut al comisiilor de examen, candidații având dreptul de a
formula contestație atât cu privire la baremul de evaluare cât și referitor la
modalitatea de corectare.
S-a reținut că,
potrivit regulamentului, nu există obligativitatea comunicării rezultatelor la
contestație, ci numai întocmirea listelor finale după soluționarea
contestațiilor. De asemenea, în cazul în care, după reverificarea lucrărilor,
notele acordate de comisia de contestație nu suferă modificări, nu se
realizează o nouă notare, procedându-se la afișarea rezultatelor finale, ceea
ce s-a și întâmplat la examenul susținut în luna septembrie 2009.
În final, instanța a
reținut că nu au suport probator aspectele de nelegalitate invocate de
reclamant, desfășurarea examenului la care a participat acesta având loc cu
respectarea dispozițiilor legale în materie.
Împotriva sentinței a
declarat recurs reclamantul M.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Astfel, reclamantul a
învederat că din actele depuse de pârâți nu rezultă că s-ar fi recorectat
lucrările în faza soluționării contestațiilor și nici că s-a procedat la
sigilarea tezelor pentru a fi din nou notate. Aceste aspecte demonstrează, în
opinia reclamantului, că nu a fost respectată metodologia de organizare și
desfășurare a examenului, fapt în raport de care instanța trebuia să oblige
pârâții să convoace comisia de contestații în vederea recorectării lucrărilor,
cu respectarea normelor în materie.
Reclamantul a
criticat sentința și sub aspectul neexaminării legalității cu referire la art.
201 alin. (3) C. proc. civ., instanța având posibilitatea de a solicita
reevaluarea lucrărilor de către reputați specialiști în drept, cu atât mai mult
cu cât nu s-a făcut dovada existenței unei note a comisiei de contestații
acordate după recorectare.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304
și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,
urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit
metodologiei examenului de primire în profesia de avocat, în vigoare în
sesiunea septembrie 2009, media generală ce trebuia obținută de candidați era
de minimum 7, cu condiția ca la fiecare materie nota obținută să fie de minimum
6.
Aceeași metodologie
prevede că baremul de evaluare și notare stabilit pentru fiecare probă scrisă,
ce poate fi contestat de candidați, se publică pe site și la sediul baroului,
nota obținută la examen fiind media aritmetică a notelor obținute la fiecare
dintre probele scrise de examen.
Referitor la
contestațiile formulate la probele scrise, metodologia prevede doar că acestea
se depun în termen de 48 de ore de la afișare și se soluționează de către
comisia de contestații în termen de 3 zile de la expirarea termenului de 48 de
ore.
Înscrisurile depuse
la dosarul de fond converg, astfel cum a reținut instanța de fond, către
concluzia de legalitate a desfășurării examenului, inclusiv a etapei de
soluționare a contestațiilor.
Astfel, din
înscrisurile aflate la dosar rezultă că, după corectarea efectuată de către
membrii comisiei de concurs, conform baremurilor aprobate, lucrările
candidaților care au formulat contestații au fost resigilate și reverificate.
Aceste aspecte reies atât din tabelul general al celor ce au contestat notele,
procesul verbal de resigilare a tezelor cât și din tabelul conținând
rezultatele la contestații.
Numele reclamantului
se regăsește pe cele două tabele, comisia de soluționare a contestațiilor
menținând notele inițiale și afișând rezultatele finale obținute la concurs.
În aceste
împrejurări, susținerea reclamantului în sensul că, de fapt, nu a avut loc o
reverificare a lucrării sale, nu are suport probator, metodologia în vigoare
neimpunând și afișarea notelor acordate de comisia de contestații, ci doar a
rezultatelor finale, procedură respectată în cauză.
Curtea nu poate primi
nici critica privind neexaminarea incidenței prevederilor art. 201 alin. (3) C.
proc. civ., în baza cărora instanța de fond ar fi trebuit să solicite
reevaluarea lucrărilor reclamantului de către persoane recunoscute ca reputați
specialiști. Întrucât acordarea notelor constituie o prerogativă a comisiilor
desemnate expres în cadrul etapelor de organizare și desfășurare a concursului,
instanța de judecată are doar competența de a exercita controlul de legalitate
a procedurii urmate.
Reținând că a fost
respectată metodologia de concurs, instanța nu se putea substitui membrilor
comisiei de contestații, singurii în măsură să aprecieze și să noteze valoarea
lucrărilor reclamantului, și să dispună ca evaluarea să fie efectuată de alte
persoane.
În consecință,
criticile formulate de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de M.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 118/F din 10 iunie 2010 a
Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 11 mai 2011.