ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.05.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2671/2011

HOTĂRÂRE
11.05.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2671/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 28

octombrie 2009, reclamantul M.A.F. a chemat în judecată U.N.B.R. și B.A.B.,

solicitând constatarea nulității rezultatelor stabilite la examenul de admitere

în profesia de avocat, organizat în perioada 9 septembrie - 13 septembrie 2009

și obligarea primei pârâte de a reverifica lucrările scrise de către o comisie

formată din profesori de la o facultate de drept din provincie.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că a obținut la examen media generală de 6,89, notele

acordate necorespunzând conținutului teoretic și științific al lucrărilor,

fiind mult subevaluate, iar procedura de examinare nefiind corectă. Totodată,

reclamantul a arătat că i s-a refuzat dreptul de a afla notele obținute în urma

contestației.

Ulterior, reclamantul

și-a precizat acțiunea, solicitând și obligarea pârâților de a emite decizie de

primire în profesia de avocat, urmare a examenului susținut în luna septembrie

2009.

Prin Sentința nr. 118

din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B.B. și

totodată, a respins acțiunea precizată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că organizarea examenului de

primire în profesia de avocat din luna septembrie 2009 a fost stabilită în

condițiile legii, potrivit Hotărârii nr. 521/2009 a C.U.N.B.R., prin care s-a

dispus ca metodologia înscrierii, materiile, tematica, bibliografia, subiectele

să fie cele prevăzute în Decizia nr. 268/2007 și Hotărârea nr. 423/2008 ale

aceluiași organism.

Referitor la

evaluarea și notarea lucrărilor, instanța a constatat că acest aspect

reprezintă un atribut al comisiilor de examen, candidații având dreptul de a

formula contestație atât cu privire la baremul de evaluare cât și referitor la

modalitatea de corectare.

S-a reținut că,

potrivit regulamentului, nu există obligativitatea comunicării rezultatelor la

contestație, ci numai întocmirea listelor finale după soluționarea

contestațiilor. De asemenea, în cazul în care, după reverificarea lucrărilor,

notele acordate de comisia de contestație nu suferă modificări, nu se

realizează o nouă notare, procedându-se la afișarea rezultatelor finale, ceea

ce s-a și întâmplat la examenul susținut în luna septembrie 2009.

În final, instanța a

reținut că nu au suport probator aspectele de nelegalitate invocate de

reclamant, desfășurarea examenului la care a participat acesta având loc cu

respectarea dispozițiilor legale în materie.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul M.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că din actele depuse de pârâți nu rezultă că s-ar fi recorectat

lucrările în faza soluționării contestațiilor și nici că s-a procedat la

sigilarea tezelor pentru a fi din nou notate. Aceste aspecte demonstrează, în

opinia reclamantului, că nu a fost respectată metodologia de organizare și

desfășurare a examenului, fapt în raport de care instanța trebuia să oblige

pârâții să convoace comisia de contestații în vederea recorectării lucrărilor,

cu respectarea normelor în materie.

Reclamantul a

criticat sentința și sub aspectul neexaminării legalității cu referire la art.

201 alin. (3) C. proc. civ., instanța având posibilitatea de a solicita

reevaluarea lucrărilor de către reputați specialiști în drept, cu atât mai mult

cu cât nu s-a făcut dovada existenței unei note a comisiei de contestații

acordate după recorectare.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit

metodologiei examenului de primire în profesia de avocat, în vigoare în

sesiunea septembrie 2009, media generală ce trebuia obținută de candidați era

de minimum 7, cu condiția ca la fiecare materie nota obținută să fie de minimum

6.

Aceeași metodologie

prevede că baremul de evaluare și notare stabilit pentru fiecare probă scrisă,

ce poate fi contestat de candidați, se publică pe site și la sediul baroului,

nota obținută la examen fiind media aritmetică a notelor obținute la fiecare

dintre probele scrise de examen.

Referitor la

contestațiile formulate la probele scrise, metodologia prevede doar că acestea

se depun în termen de 48 de ore de la afișare și se soluționează de către

comisia de contestații în termen de 3 zile de la expirarea termenului de 48 de

ore.

Înscrisurile depuse

la dosarul de fond converg, astfel cum a reținut instanța de fond, către

concluzia de legalitate a desfășurării examenului, inclusiv a etapei de

soluționare a contestațiilor.

Astfel, din

înscrisurile aflate la dosar rezultă că, după corectarea efectuată de către

membrii comisiei de concurs, conform baremurilor aprobate, lucrările

candidaților care au formulat contestații au fost resigilate și reverificate.

Aceste aspecte reies atât din tabelul general al celor ce au contestat notele,

procesul verbal de resigilare a tezelor cât și din tabelul conținând

rezultatele la contestații.

Numele reclamantului

se regăsește pe cele două tabele, comisia de soluționare a contestațiilor

menținând notele inițiale și afișând rezultatele finale obținute la concurs.

În aceste

împrejurări, susținerea reclamantului în sensul că, de fapt, nu a avut loc o

reverificare a lucrării sale, nu are suport probator, metodologia în vigoare

neimpunând și afișarea notelor acordate de comisia de contestații, ci doar a

rezultatelor finale, procedură respectată în cauză.

Curtea nu poate primi

nici critica privind neexaminarea incidenței prevederilor art. 201 alin. (3) C.

proc. civ., în baza cărora instanța de fond ar fi trebuit să solicite

reevaluarea lucrărilor reclamantului de către persoane recunoscute ca reputați

specialiști. Întrucât acordarea notelor constituie o prerogativă a comisiilor

desemnate expres în cadrul etapelor de organizare și desfășurare a concursului,

instanța de judecată are doar competența de a exercita controlul de legalitate

a procedurii urmate.

Reținând că a fost

respectată metodologia de concurs, instanța nu se putea substitui membrilor

comisiei de contestații, singurii în măsură să aprecieze și să noteze valoarea

lucrărilor reclamantului, și să dispună ca evaluarea să fie efectuată de alte

persoane.

În consecință,

criticile formulate de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge

recursul ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de M.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 118/F din 10 iunie 2010 a

Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-12-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5365/2012
, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea în formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu pârâții Baroul Suceava, prin decan, U.N.B.R. București a anulat decizia nr. 55/2011 emisă de Ba
ÎCCJ 2013-03-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2509/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România (U.N.B.R.),
ÎCCJ 2012-10-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4107/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 15 iunie 2011, reclamantul S.V.
ÎCCJ 2013-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 676/2013
Legea nr. 51/1995, iar pe de alta, obligarea Baroului București la emiterea deciziei de admitere în profesie, în aceste condițiuni și de înscriere în tabloul avocaților definitivi. Pe parcursul procesului, raportat și la excepțiile invocate
ÎCCJ 2013-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2013
nța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. La data de 20 septembrie 2010 reclamantul a depus la Baroul S. cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen. Prin adresa din 11 noiembrie 2010 a fost convocat de
Sursă