ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1795/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din data de 13 septembrie

2010, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a admis

în parte cererea formulată de M.D. și a dispus înființarea sechestrului

asigurator asupra imobilului proprietatea SC T.S. SRL Bacău; au fost respinse cererile

formulate de reclamanta privind instituirea sechestrului asigurator asupra

imobilului situat în Bacău și asupra imobilului situat în Hemeiuși, constituit

din teren, curți, construcții în sup. de 500 m

2

, precum și

instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile, respectiv autoturisme cât și

a mărfii aflată în depozitul proprietatea debitoarei.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs, atât reclamanta M.D., cât și pârâta SC T.S. SRL.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din data

de 30 noiembrie 2010, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, a constatat

suspendată de drept judecata recursurilor promovate.

Pentru a dispune

astfel, Curtea a reținut că prin Încheierea de ședință din data de 25 octombrie

2010, pronunțată în dosarul nr. 7593/110/2010 s-a deschis procedura insolvenței

împotriva debitoarei SC T.S. SRL, iar în raport de această situație, instanța a

considerat incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Recurenta M.D. a

formulat cerere de repunere pe rol a recursurilor, prin care s-a învederat că

instanța nu a pus în discuția părților oportunitatea suspendării judecății,

fiind încălcat principiul contradictorialității. A mai susținut că prin Decizia

de îndrumare nr. 2593 din 27 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și

Justiție a statuat că suspendarea în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, se

poate dispune numai dacă acțiunile judiciare au ca obiect realizarea creanțelor

asupra debitorului sau bunurilor sale, iar în speța de față cererea privind

instituirea sechestrului asigurator nu face parte din categoria acțiunilor în

realizarea dreptului.

Prin încheierea de

ședință din data de 11 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bacău a respins cererea de

repunere pe rol formulată de recurenta M.D. .

Prin considerentele

încheierii, Curtea a reținut că cererea de față tinde la realizarea creanței

creditorului, care nu deține titlu executoriu, iar pe de altă parte, ar fi

împotriva regulii de drept accesorium sequitur principale ca acțiunea

principală să fie suspendată, iar accesoriul ei, cererea de instituire a

sechestrului să fie continuată a fi judecată.

Împotriva încheierii

prin care a fost constată suspendarea de drept, precum și împotriva încheierii

privind respingerea cererii privind repunerea cauzei pe rol, a formulat recurs

reclamanta M.D., prin care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

În susținerea

motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a susținut că instanța a încălcat

principiul contradictorialității, întrucât nu a pus în discuția părților

oportunitatea acestei măsuri, fără a acorda posibilitatea părților să formuleze

concluzii scrise în raport de această măsură.

Dintr-un alt punct de

vedere, acțiunea de față nu are ca obiect realizarea creanțelor asupra

debitorului sau bunurilor sale, întrucât nu tinde la pronunțarea unei soluții

pe fondul cauzei, ceea ce face să nu fie îndeplinită condiția stabilită de art.

36 din Legea nr. 85/2006.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Prealabil examinării

criticilor invocate, Înalta Curte constată că recurenta a invocat în susținerea

recursului motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., criticile recurentei urmând a fi analizate grupat în raport de motivul de

nelegalitate privind aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 36 din Legea nr.

85/2006 și art. 245 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, suspendarea

acțiunilor sau suspendarea judecății, de drept, cum este cazul celei prevăzute

de art. 36 din Legea nr. 85/2006 are drept efect oprirea instantanee a cursului

judecății, acest efect împiedicând instanța să mai poată lua o altă măsură

decât constatarea intervenirii suspendării de drept.

Acest text conține o

normă imperativă, de ordine publică, ce are ca scop concentrarea tuturor

litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a

judecătorului sindic. Efectul suspensiv se produce de la pronunțarea hotărârii

de deschidere a procedurii .

Revenind la criticile

recurentei, se constată că reclamanta a invocat încălcarea principiului

contradictorialității, întrucât, în opinia sa, instanța nu a pus în discuție

oportunitatea dispunerii acestei măsuri, însă premisa de la care pleacă

recurenta este greșită, întrucât suspendarea acțiunilor operează prin efectul

legii, ex lege, iar existența unei hotărâri irevocabile de deschidere a

procedurii insolvenței împotriva debitorului este necontestată.

Distinct de acestea,

cu ocazia discutării cererii de repunere pe rol formulată de recurenta M.D., au

fost analizate argumentele sale cu privire la neoperarea măsurii suspendării,

astfel încât nu se poate susține că s-a încălcat dreptul la apărare.

În ceea ce privește

critica recurentei privind neîndeplinirea condițiile prevăzută de teza a-II-a a

articolului 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât cererea de față nu se încadrează

în categoria acțiunilor care au drept scop realizarea efectivă a creanței,

Înalta Curte că și această critică este nefondată.

Astfel, cererea

privind instituirea unui sechestru asigurator este o cerere prin care se

urmărește realizarea creanței și depinde și are obiect numai atât timp cât

cererea de realizare a creditorului ce nu are titlu executoriu există ca atare.

Cu alte cuvinte, în

raport cu acțiunea principală de realizarea creanței, sechestrul asigurator are

un caracter accesoriu, deoarece măsurile de indisponibilizare a bunurilor

pârâtului debitor până la terminarea procesului, au scopul de a garanta

reclamantului creditor posibilitatea de a-și realiza creanța.

Prin urmare,

suspendarea acțiunii în realizare pronunțată împotriva debitorului falit în

temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, impune același regim juridic și pentru

acțiunile accesorii față de conexiunea lor cu acțiunea principală, motiv pentru

care nu se poate susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 36 din Legea nr.

85/2006, și pe cale de consecință a art. 245 alin. (2) C. proc. civ., prin care

a fost respinsă cererea privind repunerea cauzei pe rol.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează

să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta M.D. împotriva Încheierii din 30 noiembrie 2010

și Încheierii din 11 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.