ÎCCJ, decizie (scj.ro #83005)

Societate

comercială. Insolvență. Suspendarea judecății în

temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Efecte asupra cererii de instituire a

sechestrului asigurator

Cuprins

pe materii : Drept comercial. Procedura insolvenței

Index

alfabetic : suspendarea acțiunii

-

sechestru asigurator

-

acțiune în realizare

-

accesorium sequitur principale

Legea

nr. 85/2006, art. 36

C.

proc. civ., art. 245 alin. (2)

Suspendarea acțiunii în realizare pronunțată

împotriva debitorului falit, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, impune

același regim juridic și pentru acțiunile accesorii,

față de conexiunea lor cu acțiunea principală.

Astfel, cererea de instituire a sechestrului asigurator care

are, în raport cu acțiunea principală de realizare a creanței,

un caracter accesoriu - măsurile de indisponibilizare a bunurilor

debitorului până la terminarea procesului având scopul de a garanta

creditorului posibilitatea de a-și realiza creanța – va fi

suspendată în temeiul principiului accesorium sequitur principale.

Secția

comercială, Decizia nr. 1795 din 10 mai 2011

Prin

încheierea din data de 13 septembrie 2010, Tribunalul Bacău, Secția

comercială și contencios administrativ, a admis în parte cererea

formulată de M.D. și a dispus înființarea sechestrului

asigurator asupra imobilului proprietatea SC T.S. SRL Bacău, înscris în CF

cu nr. 18601; au fost respinse cererile formulate de reclamantă privind

instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Bacău,

înscris în CF cu nr. 22.128 și asupra imobilului situat în Hemeiuși,

cu nr. topografic 1754, precum și instituirea sechestrului asupra

bunurilor mobile, respectiv autoturisme cât și a mărfii aflată

în depozitul proprietatea debitoarei.

Împotriva

acestei încheieri au declarat recurs atât reclamanta M.D., cât și pârâta

SC T.S. SRL.

Curtea

de Apel Bacău, Secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, prin încheierea din data de 30 noiembrie 2010, în temeiul art.

36 din Legea nr. 85/2006, a constatat suspendată de drept judecata

recursurilor promovate.

Pentru

a dispune astfel, Curtea a reținut că prin încheierea de

ședință din data de 25 octombrie 2010, pronunțată în

dosarul nr. xxxx/110/2010 s-a deschis procedura insolvenței împotriva

debitoarei SC T.S. SRL, iar, în raport de această situație,

instanța a considerat incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr.

85/2006.

Recurenta

M.D. a formulat cerere de repunere pe rol a recursurilor, prin care s-a

învederat că instanța nu a pus în discuția părților

oportunitatea suspendării judecății, fiind încălcat principiul

contradictorialității. A mai susținut că prin decizia de

îndrumare nr. 2593 din 27 octombrie 2009, Î.C.C.J. a statuat că

suspendarea în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune numai

dacă acțiunile judiciare au ca obiect realizarea creanțelor

asupra debitorului sau bunurilor sale, iar în speța de față

cererea privind instituirea sechestrului asigurator nu face parte din categoria

acțiunilor în realizarea dreptului.

Prin

încheierea de ședință din data de 11 ianuarie 2011, Curtea de

Apel Bacău a respins cererea de repunere pe rol formulată de

recurenta M.D.

Prin

considerentele încheierii, Curtea a reținut că cererea de

față tinde la realizarea creanței creditorului care nu

deține titlu executoriu, iar, pe de altă parte, ar fi împotriva

regulii de drept

accesorium sequitur principale

ca acțiunea

principală să fie suspendată, iar accesoriul ei, cererea de

instituire a sechestrului, să fie continuată a fi judecată.

Împotriva

încheierii prin care a fost constatată suspendarea de drept, precum

și împotriva încheierii privind respingerea cererii privind repunerea

cauzei pe rol a formulat recurs reclamanta M.D., prin care a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În

susținerea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a susținut

că instanța a încălcat principiul

contradictorialității, întrucât nu a pus în discuția

părților oportunitatea acestei măsuri, fără a acorda

posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise în raport

de această măsură.

Dintr-un

alt punct de vedere, acțiunea de față nu are ca obiect

realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, întrucât nu

tinde la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei, ceea ce face

să nu fie îndeplinită condiția stabilită de art. 36 din

Legea nr. 85/2006.

Recursul

este nefondat, fiind respins pentru următoarele considerente.

Prealabil

examinării criticilor invocate, Înalta Curte a constatat că recurenta

a invocat în susținerea recursului motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile recurentei urmând a fi

analizate grupat în raport de motivul de nelegalitate privind aplicarea

greșită a legii, respectiv a art. 36 din Legea nr. 85/2006 și

art. 245 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel,

suspendarea acțiunilor sau suspendarea judecății, de drept, cum

este cazul celei prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 are drept

efect oprirea instantanee a cursului judecății, acest efect

împiedicând instanța să mai poată lua o altă

măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept.

Acest

text conține o normă imperativă, de ordine publică, ce are

ca scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în

competența exclusivă a judecătorului sindic. Efectul suspensiv

se produce de la pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii.

Revenind

la criticile recurentei, se constată că reclamanta a invocat

încălcarea principiului contradictorialității, întrucât, în

opinia sa, instanța nu a pus în discuție oportunitatea dispunerii

acestei măsuri, însă premisa de la care pleacă recurenta este

greșită, întrucât suspendarea acțiunilor operează prin

efectul legii,

ex lege,

iar existența unei hotărâri

irevocabile de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului

este necontestată.(…)

În

ceea ce privește critica recurentei privind neîndeplinirea

condițiilor prevăzută de teza a II-a a art. 36 din Legea nr.

85/2006, întrucât cererea de față nu se încadrează în categoria

acțiunilor care au drept scop realizarea efectivă a creanței,

Înalta Curte a constatat că și această critică este

nefondată.

Astfel,

cererea privind instituirea unui sechestru asigurator este o cerere prin care

se urmărește realizarea creanței și depinde și are

obiect numai atât timp cât cererea de realizare a creditorului ce nu are titlu

executoriu există ca atare.

Cu

alte cuvinte, în raport cu acțiunea principală de realizare a

creanței, sechestrul asigurator are un caracter accesoriu, deoarece

măsurile de indisponibilizare a bunurilor pârâtului debitor până la

terminarea procesului au scopul de a garanta reclamantului creditor

posibilitatea de a-și realiza creanța.

Prin

urmare, suspendarea acțiunii în realizare pronunțată împotriva

debitorului falit în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 impune același

regim juridic și pentru acțiunile accesorii față de

conexiunea lor cu acțiunea principală, motiv pentru care nu se poate

susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 36 din Legea

nr. 85/2006, și, pe cale de consecință, a art. 245 alin. (2) C.

proc. civ., prin care a fost respinsă cererea privind repunerea cauzei pe

rol.

În

raport de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., a respins recursul reclamantei ca nefondat.