ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC M.S.F. SRL prin administrator judiciar Maestro

S.P.R.L. și D.N. în calitate de administrator special a solicitat, în

contradictoriu cu D.R.A.O.V. Constanța, suspendarea executării deciziei de

impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 și a raportului de inspecție fiscală nr.

28509/3043 din 28 septembrie 2009 emise de pârâtă, până la pronunțarea instanței

de fond.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că în urma inspecției fiscale desfășurate în perioada 01 septembrie 2009

- 25 septembrie 2009 de către inspectori din cadrul D.R.A.O.V. Constanța, a

fost emisă decizia de impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 în temeiul

raportului de inspecție fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009.

A mai susținut că, prin această

decizie au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare

de plată totalizând 22.170.216 lei, sumă compusă din 16.603.574 lei

reprezentând accize și 5.566.642 lei reprezentând majorări de întârziere.

În termenul legal, a formulat

contestație împotriva celor două acte administrative considerând că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, legalitatea

actelor administrative unilaterale contestate îndoielnică, întrucât:

- pârâta nu și-a îndeplinit

obligația legala de a verifica lunar societățile comerciale pe care le invocă

în cuprinsul raportului de inspecție fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009;

- pârâta a încălcat prevederile

art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 314/ 2007;

- reclamanta a livrat motorină în

regim de scutire de la plata accizelor, nefiind incidente dispozițiile

art. 166 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003;

- pârâta a nesocotit prevederile

art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 și pct. 23.1 alin.

(4) lit. b) din H.G. nr. 44/2004, precum și 23.8 alin. (5) din același act

normativ.

În ceea ce privește cea de a doua

condiție, prevenirea unei pagube iminente, reclamanta a arătat că suma reținută

în decizie este de 22.170.216 lei, iar executarea sa ar conduce chiar la

închiderea activității, fapt ce nu ar putea fi reparat ulterior anulării

actelor administrate contestate.

Prin

întâmpinarea formulată, pârâta, a solicitat respingerea cererii, întrucât nu

sunt întrunite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contenciosului administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 190/ CA din 20 mai 2010, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare executare act administrativ formulată de

reclamanta SC M.S.F. SRL,reprezentată legal prin administrator judiciar Maestro

S.P.R.L. și D.N. în calitate de administrator special, în contradictoriu cu

pârâta D.R.A.O.V. Constanta.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, așa cum reiese din

considerentele sentinței, următoarele:

Prin

decizia de impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 emisă în baza raportului de

inspecție fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009, s-au stabilit în

sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 22.170.216

lei, perioada 26 februarie 2008 - 30 iunie 2009.

Potrivit

art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit

textului legal sus-menționat, pentru suspendarea executării administrativ se

cer a fi întrunite cumulativ două condiții, existența unui caz justificat și

prevenirea producerii unei pagube iminente.

În

cauză, motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, a promovat recurs

reclamanta SC M.S.F. SRL pentru nelegalitate și netemeiniciei.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ., se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nemotivarea sentinței

recurate în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivele de recurs

se arată că instanța de fond nu și-a justificat soluția de respingere a cererii

de suspendare formulată de recurentă în condițiile în care nu a analizat

condiția existenței unor cazuri bine justificate, actele administrative

contestate fiind emise cu încălcarea mai multor norme legale.

În ceea ce privește

condiția existenței unei pagube iminente se arată în motivele de recurs că

executarea sumei de plată stabilită prin decizia de impunere nr. 179 din 28

septembrie 2009 respectiv 22.170.216 lei ar determina falimentul societății,

care se află în proces de reorganizare.

La dosar pârâta - intimată

a formulat întâmpinare în care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefundat,

pentru următoarele considerente.

În cauză nu poate fi

reținută soluția din recurs privind nemotivarea sentinței recurate. Instanța de

fond a motivat concret soluția de respingere iar argumentele deși sumare, fac

posibilă exercitarea controlului de legalitate pe calea recursului declarat.

Iar pe fond soluția de

respingere dispusă este corectă și legală, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

prima condiție a existenței unor cazuri bine justificate astfel cum sunt

definite prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

recurenta nu a probat la dosar cu acte existența unor împrejurări de fapt și de

drept de natură a determina o îndoială serioasă a actelor administrative

contestate care să infirme legalitatea acestora. Simpla susținere a

nelegalității nu determină îndeplinirea condiției care să înfrângă legalitatea

și executorialitatea actelor administrative.

În ceea ce privește a

doua condiție posibilă intrarea în faliment a societății reclamante și procesul

său de reorganizare nu determină existența unei pagube iminente în sensul

definit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004,

cuantumul contestat al unui debit nefiind suficient pentru a se dispune

suspendarea executării unui act administrativ.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge

recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de

instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC M.S.F. SRL Constanța împotriva sentinței nr. 190/ CA din 20 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2010.