ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1150/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la 8 decembrie 2010 și

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 10117/1/2010,

astfel cum a fost precizată, reclamantul D.S. a formulat recurs împotriva

deciziei nr. 138 din 22 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul

nr. 25/285/2005, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C.

proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia și pronunțarea în final a unei

hotărâri prin care pârâții D.S. și D.E.M. să fie obligați să îi pună la

dispoziție imobilul situat în Rădăuți având în vedere tranzacția încheiată

între părți, respectiv la cheltuieli de judecată.

La termenul de astăzi, din oficiu, Înalta Curte

de Casație și Justiție a pus în discuție excepția de necompetență materială în

soluționarea prezentei cauze raportat la dispozițiile art. 299 C. proc. civ. și

art. 3 pct. 2 C. proc. civ., excepție de procedură, absolută și peremptorie

care împiedică această instanță să analize orice alte excepții de procedură sau

de fond, incidente, precum ar fi inadmisibilitatea căii de atac, față de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și caracterul și efectele pe car ele

determină, întrucât analizarea acestora nu poate fi realizată decât de o

instanță competentă material.

Potrivit art. 299 C. proc. civ. hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse

recursului care se soluționează de instanța imediat superioară celei care a

pronunțat hotărârea în apel.

Având în vedere aceste dispoziții legale cât și

dispozițiile art. 3 C. proc. civ., potrivit cărora curțile de apel judecă

hotărârile pronunțate de tribunale, iar potrivit art. 4 C. proc. civ. Înalta

Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor

curților de apel și a altor hotărâri în cazurile prevăzute prin legi speciale –

ceea ce nu este cazul și având în vedere, totodată, ierarhia instanțelor

judecătorești, astfel cum este reglementată prin Constituție și Legea de organizare

judecătorească, rezultă că recursul declarat împotriva hotărârii pronunțată de

Tribunalul Suceava în cauza de față nu este de competența acestei instanțe, ci

a Curții de Apel Suceava, ca instanță imediat superioară.

Așa fiind, având în vedere și dispozițiile art. 159

alin. (2) se va declina competența materială de soluționare a recursului a

acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței materială a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului

declarat de reclamantul

D.S.

împotriva deciziei nr. 138 din 22 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 25/285/2005,

în favoarea Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

16 martie 2011.