ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1150/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 8 decembrie 2010 și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 10117/1/2010, astfel cum a fost precizată, reclamantul D.S. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 138 din 22 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 25/285/2005, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia și pronunțarea în final a unei hotărâri prin care pârâții D.S. și D.E.M. să fie obligați să îi pună la dispoziție imobilul situat în Rădăuți având în vedere tranzacția încheiată între părți, respectiv la cheltuieli de judecată.

La termenul de astăzi, din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție excepția de necompetență materială în soluționarea prezentei cauze raportat la dispozițiile art. 299 C. proc. civ. și art. 3 pct. 2 C. proc. civ., excepție de procedură, absolută și peremptorie care împiedică această instanță să analize orice alte excepții de procedură sau de fond, incidente, precum ar fi inadmisibilitatea căii de atac, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și caracterul și efectele pe car ele determină, întrucât analizarea acestora nu poate fi realizată decât de o instanță competentă material. Potrivit art. 299 C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului care se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.

Având în vedere aceste dispoziții legale cât și dispozițiile art. 3 C. proc. civ., potrivit cărora curțile de apel judecă hotărârile pronunțate de tribunale, iar potrivit art. 4 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri în cazurile prevăzute prin legi speciale – ceea ce nu este cazul și având în vedere, totodată, ierarhia instanțelor judecătorești, astfel cum este reglementată prin Constituție și Legea de organizare judecătorească, rezultă că recursul declarat împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Suceava în cauza de față nu este de competența acestei instanțe, ci a Curții de Apel Suceava, ca instanță imediat superioară.

Așa fiind, având în vedere și dispozițiile art. 159 alin. (2) se va declina competența materială de soluționare a recursului a acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul D.S. împotriva deciziei nr. 138 din 22 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 25/285/2005, în favoarea Curții de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.