ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 407/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Tribunalul Călărași, secția penală prin Sentința penală nr. 67/F din 12 august 2010 a respins cererea părții civile de schimbare a încadrării juridici din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.D.  la 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

A menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 13 ianuarie 2010 la zi.

A luat act că Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București și partea vătămată P.I. nu au formulat pretenții civile în cauză.

A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, a reținut pe baza probelor administrate că în ziua de 11 decembrie 2009 inculpatul P.D. s-a întâlnit și a consumat băuturi alcoolice cu victima C.C. (tatăl fostei sale soții P.I.). Cei doi au convenit să se întâlnească în jurul orelor 16,00 în barul Sing-Sing Călărași, întrucât P.I., aflată în străinătate urma să sune la telefon. La ora stabilită inculpatul și victima s-au întâlnit la bar iar la un moment dat în timp ce discutau și consumau băuturi inculpatul a fost sunat de o altă fostă soție - martora D.F. care și ea i-a cerut să se întâlnească urgent, pentru a discuta niște probleme. La cererea inculpatului martora a acceptat să se deplaseze la barul Sing-Sing unde după puțin timp foștii soți și-au manifestat dorința de a întreține relații sexuale și pentru că nu aveau locuință, victima s-a oferit să le pună apartamentul la dispoziție.

În jurul orelor 17,30 cei trei au părăsit localul și s-au îndreptat spre apartamentul victimei C.C. situat la etajul IV al unui bloc din apropiere. Victima și martora au urcat pe scări, iar inculpatul a rămas la parter pentru nevoi fiziologice după care a plecat în urma celor doi.

În timp ce urca pe scări, inculpatul a auzit-o pe martoră țipând și când i-a ajuns pe cei doi între inculpat și victimă s-a iscat un conflict în cursul căruia inculpatul a lovit victima cu pumnii și picioarele după care însoțit de martoră a fugit de la locul faptei.

Alertați de zgomote, vecinii au ieșit pe scara blocului, au găsit victima în stare de inconștiență și au anunțat salvarea și poliția.

Transportată la Spitalul Județean Călărași și de acolo de urgență la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București - cu diagnostic traumatism cranio-facial sever, comă gradul III, victima a rămas în comă profundă până în 2 ianuarie 2010 când a decedat.

După comiterea faptei inculpatul a părăsit localitatea iar după ce la 21 decembrie 2009 a fost citat pentru a fi audiat a părăsit țara la 20 decembrie 2009, revenind și prezentându-se la parchet la data de 13 ianuarie 2010.

Potrivit raportului de necropsie - moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-facial cu fractură cominutivă cu deplasare de piramidă nazală, complicat în evoluție cu bronhopneumonie.

Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, inculpatul care a criticat-o ca nelegală și netemeinică susținând că în mod greșit prima instanță nu a luat în considerare reținerea circumstanței legală a scuzei provocării, precum și conduita anterioară bună plus relațiile bune cu victima.

Prin Decizia nr. 205/A din 7 octombrie 2010 pronunțată de Secția I penală a Curții de Apel București apelul a fost respins ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs.

Prin apărător a criticat decizia și sentința ca fiind nelegale și netemeinice și a solicitat casarea lor, schimbarea încadrării juridice prin reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei, cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Verificând hotărârile prin prisma motivelor de recurs Înalta Curte constată că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au dat încadrarea juridică legală și au aplicat o pedeapsă în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Motivul de recurs privind aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., a constituit obiectul apărării făcută în fața tribunalului și mai apoi critică de netemeinicie în fața instanței de apel.

Din ansamblul probelor administrate rezultă că inculpatul trăia în promiscuitate, nu avea loc de muncă, nu avea locuință proprie, iar cele întâmplate în ziua de 11 decembrie 2009 ilustrează perfect disprețul față de regulile morale, de regulile de conviețuire și respect față de viața semenilor.

Inculpatul este o persoană obișnuită cu viața de penitenciar și este un tip violent, comportare pe care a avut-o și în ziua de 11 decembrie 2009, astfel că nu poate fi primită apărarea sa că a fost tulburat de comportarea necorespunzătoare a fostului socru care i-a propus martorei să întrețină relații sexuale cu el.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la 6 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de loviri cauzatoare de moarte, a mai avut o condamnare de 3 luni pentru vătămare corporală din culpă, a fost trimis în judecată și pentru o infracțiune de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. - faptă pentru care s-a împăcat cu partea vătămată în cursul judecății.

Rezultă din cele de mai sus că nici motivul de casare privind greșita individualizare a pedepsei nu este fondat.

Față de cele arătate Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va fi dedusă prevenția de la 13 ianuarie 2010 la data deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 205/A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 ianuarie 2010 la 4 februarie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.