ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3186/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 17 februarie

2011, Tribunalul Călărași, secția penală, a dispus, în baza art. 20 raportat la

art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., condamnarea inculpatului P.M. la 5 ani și 6 luni închisoare, aplicându-i,

totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, iar, în temeiul art.

350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului, deducând prevenția de la

15 decembrie

2012

la zi.

În baza art. 346 C.

proc. pen. și art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către

partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Călărași a sumei de 1.810,82

RON.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, în data de 14

decembrie 2010, pe fondul consumului de alcool și al unor neînțelegeri legate

de faptul că partea vătămată P.I. nu l-a anunțat despre decesul și

înmormântarea tatălui lor, inculpatul P.M. i-a aplicat lovituri cu un ciocan de

tinichigerie pe corp, iar apoi l-a înjunghiat cu un cuțit în piciorul stâng și

partea stângă a toracelui, producându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol și

au necesitat pentru vindecare 22 zile de îngrijiri medicale.

Această situație de

fapt a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor de recunoaștere a

inculpatului, a depozițiilor martorului P.G.C., a părții vătămate P.I.,

coroborate cu concluziile Raportului de constatare medico-legală.

În drept, instanța a

apreciat că fapta inculpatului P.M. care, în data de 14 decembrie 2010, i-a

aplicat părții vătămate P.I., lovituri de ciocan și cuțit, cauzându-i leziuni

ce i-au pus viața în pericol și au necesitat pentru vindecare 22 zile de

îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art.

175 lit. c) C. pen.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gravitatea

faptei săvârșite, împrejurările comiterii, urmarea produsă, precum și datele

care caracterizează persoana inculpatului care deși, a recunoscut fapta, nu se

află la primul conflict cu legea penală.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul P.M., criticând-o sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

Prin Decizia penală

nr. 174/A din 13 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a

admis apelul, desființând în parte hotărârea atacată a redus pedeapsa aplicată

inculpatului P.M. de la 5 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare,

reținând că atitudinea violentă a inculpatului a fost determinată de faptul că

nu a fost anunțat de decesul tatălui său, precum și faptul că acesta are în

întreținere un copil minor în vârstă de 9 ani.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.M., criticând-o pe

motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a

fost aplicată în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele

personale.

În drept, inculpatul

a invocat dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile

atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul P.M. ca

fiind nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Astfel, față de

datele ce rezultă din materialul probator administrat, Înalta Curte constată

că, în cauză, s-a făcut o corectă proporționalizare a pedepsei aplicate

inculpatului P.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., cu luarea

în considerare a tuturor criteriilor generale reglementate de art. 72 alin. (1)

C. pen., fiind stabilită o sancțiune penală judicios individualizată în raport

cu împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională și datele care

caracterizează persoana inculpatului.

A fost avută în

vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în

pericol prin acțiunea ilicită, caracterul și gravitatea urmărilor ce s-ar fi

putut produce, precum și conduita inculpatului după comiterea faptelor.

Astfel, condițiile

concrete în care s-a comis fapta, modul în care a acționat inculpatul (acesta

nerezumându-se doar la lovirea fratelui său cu un ciocan, ci continuând să îl

înjunghie cu un cuțit în zone vitale ale corpului - torace), multiplele leziuni

cauzate părții vătămate denotă un comportament agresiv al inculpatului, care

trebuie să se regăsească în mod corespunzător în cuantumul de pedeapsă ce

urmează a fi executat.

Pe de altă parte,

trebuie evaluată și conduita inculpatului înainte și după comiterea

infracțiunii, sens în care se constată că acesta nu este la primul conflict cu

legea penală, precum și atitudinea sinceră, inculpatul solicitând judecarea

conform procedurii simplificate.

În plus, este de

observat și faptul că are în întreținere un copil minor și că la data comiterii

faptei era încadrat în muncă.

În consecință, față

de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte apreciază că

pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat a fost corect individualizată de prima instanță de control

judiciar, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72

alin. (1) C. pen., astfel încât nu se justifică stabilirea unui alt cuantum

pedepsei, sancțiunea penală aplicată fiind suficientă pentru a asigura

reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art.

52 C. pen.

Constatând, așadar,

că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în

considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. (1)

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.M.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce la zi

prevenția recurentului inculpat.

Având în vedere că

recurentul este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 13

mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 15

decembrie 2010 la 22 septembrie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 22 septembrie 2011.