ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3186/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 31 din 17 februarie 2011, Tribunalul Călărași, secția penală, a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., condamnarea inculpatului P.M. la 5 ani și 6 luni închisoare, aplicându-i, totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, iar, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, deducând prevenția de la 15 decembrie 2012 la zi.

În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Călărași a sumei de 1.810,82 RON. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, în data de 14 decembrie 2010, pe fondul consumului de alcool și al unor neînțelegeri legate de faptul că partea vătămată P.I. nu l-a anunțat despre decesul și înmormântarea tatălui lor, inculpatul P.M. i-a aplicat lovituri cu un ciocan de tinichigerie pe corp, iar apoi l-a înjunghiat cu un cuțit în piciorul stâng și partea stângă a toracelui, producându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol și au necesitat pentru vindecare 22 zile de îngrijiri medicale.

Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor de recunoaștere a inculpatului, a depozițiilor martorului P.G.C., a părții vătămate P.I., coroborate cu concluziile Raportului de constatare medico-legală. În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatului P.M. care, în data de 14 decembrie 2010, i-a aplicat părții vătămate P.I., lovituri de ciocan și cuțit, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol și au necesitat pentru vindecare 22 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite, împrejurările comiterii, urmarea produsă, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului care deși, a recunoscut fapta, nu se află la primul conflict cu legea penală.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul P.M., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate. Prin Decizia penală nr. 174/A din 13 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis apelul, desființând în parte hotărârea atacată a redus pedeapsa aplicată inculpatului P.M. de la 5 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, reținând că atitudinea violentă a inculpatului a fost determinată de faptul că nu a fost anunțat de decesul tatălui său, precum și faptul că acesta are în întreținere un copil minor în vârstă de 9 ani. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.M., criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele personale.

În drept, inculpatul a invocat dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul P.M. ca fiind nefondat, având în vedere următoarele considerente: Astfel, față de datele ce rezultă din materialul probator administrat, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a făcut o corectă proporționalizare a pedepsei aplicate inculpatului P.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale reglementate de art. 72 alin. (1) C. pen., fiind stabilită o sancțiune penală judicios individualizată în raport cu împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională și datele care caracterizează persoana inculpatului. A fost avută în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în pericol prin acțiunea ilicită, caracterul și gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce, precum și conduita inculpatului după comiterea faptelor.

Astfel, condițiile concrete în care s-a comis fapta, modul în care a acționat inculpatul (acesta nerezumându-se doar la lovirea fratelui său cu un ciocan, ci continuând să îl înjunghie cu un cuțit în zone vitale ale corpului - torace), multiplele leziuni cauzate părții vătămate denotă un comportament agresiv al inculpatului, care trebuie să se regăsească în mod corespunzător în cuantumul de pedeapsă ce urmează a fi executat. Pe de altă parte, trebuie evaluată și conduita inculpatului înainte și după comiterea infracțiunii, sens în care se constată că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, precum și atitudinea sinceră, inculpatul solicitând judecarea conform procedurii simplificate.

În plus, este de observat și faptul că are în întreținere un copil minor și că la data comiterii faptei era încadrat în muncă. În consecință, față de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat a fost corect individualizată de prima instanță de control judiciar, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se justifică stabilirea unui alt cuantum pedepsei, sancțiunea penală aplicată fiind suficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Constatând, așadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce la zi prevenția recurentului inculpat. Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 13 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 15 decembrie 2010 la 22 septembrie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 22 septembrie 2011.