ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 747/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul B.N. a solicitat anularea în parte a Ordinului M.J.L.C. nr. 1335/C/2009 și obligarea autorității pârâte la modificarea mențiunii numirii sale în funcția de director al P. Galați pe o durată de 4 ani. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că a promovat concursul pentru desemnarea sa în calitate de director al P. Galați, că, întrucât C.S.M. a respins propunerea Ministrului Justiției de numire în această funcție, acesta a contestat refuzul, astfel încât prin Decizia nr. 1794/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat C.S.M. să dispună detașarea sa pentru un mandat de 4 ani.

În baza deciziei Înaltei Curți, C.S.M. a dispus detașarea reclamantului pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii detașării cu încă un an, iar în sensul acestei rezolvări, M.J.L.C. a dispus, prin ordinul contestat, numirea în funcția de director pe durata detașării și nu pe o durată de 4 ani. Prin întâmpinarea formulată în cauză, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că detașarea admisă și propusă de C.S.M. a fost de numai 3 ani, așa cum prevăd dispozițiile art. 58 din Legea nr. 303/2004 și că Legea nr. 293/2004, în vigoare la data emiterii ordinului, nu prevedea decât detașarea ca posibilitate de ocupare a funcției de director de penitenciar. Prin sentința nr. 44 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu autoritatea pârâtă M.J.L.C.

și M.J.; a dispus anularea în parte a Ordinului M.J.L.C. nr. 1335/C/2009 și a dispus completarea acestuia cu mențiunea numirii reclamantului în funcția de Director al P. Galați pentru un mandat de 4 (patru) ani. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Dreptul reclamantului de a ocupa potrivit concursului funcția de director al P. Galați nu a fost contestat de către autoritatea pârâtă, care a și propus, de altfel, detașarea și numirea sa. În ceea ce privește durata detașării, deși atât C.S.M., cât și M.J.L.C. au stabilit-o ca fiind de 3 ani, în condițiile art. 58 din Legea nr. 303/2004, cu privire la această durată și implicit la legalitatea ei s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia mai sus menționată, stabilind-o la 4 ani.

Astfel, instanța a apreciat că în cauza de față există autoritate de lucru judecat, așa încât nici C.S.M. și nici M.J.L.C. nu aveau posibilitatea de a statua altfel. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că, pe cale de consecință, administrația era obligată să ia toate măsurile necesare pentru a executa deciziile jurisdicționale și de a nu întreprinde nicio acțiune în contradicție cu acestea, iar refuzul său, explicit sau implicit, este ilegal, datorită încălcării principiului puterii lucrului judecat. Cum în cauză s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că durata detașării reclamantului este de 4 ani, instanța a apreciat actul administrativ contestat ca fiind unul neconform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât a dispus anularea lui parțială, în sensul duratei detașării reclamantului și a dispus ca atare, admițând acțiunea și obligând autoritatea pârâtă la completarea ordinului de numire pe o durată de 4 ani.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că hotărârea Curții de Apel Galați a fost dată cu încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de fond a apreciat greșit că M.J. și C.S.M. contestă legalitatea soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 308/1/2009. Se arată că decizia civilă nr. 1794 din 27 martie 2009 se bucură de legalitate și puterea lucrului judecat, prin această decizie fiind obligat C.S.M. „să emită hotărâre prin care să dispună detașarea recurentului de la Judecătoria Bârlad la A.N.P., în vederea numirii în funcția de director la P. Galați, pe o durată de 4 ani”, însă decizia nu stabilește și măsurile administrative prin care va fi pusă în aplicare această dispoziție, acestea fiind cele prevăzute explicit de lege, iar instanța nefiind învestită cu o astfel de cerere.

Mai arată recurentul că, prin urmare, instituțiile implicate, având atribuții potrivit legii în această materie, au procedat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 303/2004, în sensul numirii în funcția de director pe durata detașării dispuse de C.S.M., conform legii, fără ca în această modalitate să nesocotească hotărârea judecătorească nr. 1794 din 27 martie 2009. Se mai arată că nu e vorba de situația în care a expirat detașarea de trei ani dispusă de C.S.M. și intimatului-reclamant i s-a refuzat îndeplinirea unui mandat pe 4 ani, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație si Justiție. Recurentul învederează faptul că, în condițiile dispozițiilor Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 293/2004, în vigoare la data emiterii ordinului contestat, și văzând totodată Hotărârea Secției pentru judecători a C.S.M., M.J.

nu are, la momentul formulării cererii de recurs, temei pentru a dispune numirea intimatului reclamant în funcția de director la P. Galați pe o perioadă mai mare decât durata detașării dispusă de C.S.M. Se mai arată că emiterea ordinului contestat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, nu înseamnă nesocotirea Hotărârii pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție, în dosarul nr. 308/1/2009, sau a Hotărârii Secției pentru judecători a C.S.M. din 9 aprilie 2009, care prevede posibilitatea prelungirii detașării cu încă un an, tocmai în ideea respectării Hotărârii Înaltei Curți, dar și a dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 303/2004.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea în parte a Ordinului M.J.L.C. nr. 1335/C/2009, emis la data de 29 aprilie 2009 și obligarea autorității pârâte la modificarea mențiunii numirii sale în funcția de director al P. Galați pe o durată de 4 ani.

Din Ordinul nr. 1335/C/2009 rezultă că reclamantul a fost numit director al P. Galați pe perioada detașării dispusă prin Hotărârea C.S.M. nr. 270/2009, respectiv pentru o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii detașării cu încă un an, începând cu data de 20 aprilie 2009. Din dispozitivul Deciziei nr. 1794 din 27 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că C.S.M. a fost obligat să emită o hotărâre prin care să dispună detașarea reclamantului la A.N.P. în vederea numirii sale ca director al P. Galați pe o durată de 4 ani.

S-au reținut în considerentele Deciziei instanței supreme următoarele: - „Potrivit art. 28 alin. (5) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din cadrul A.N.P., modificată, funcțiile de director general, director general adjunct al A.N.P., director de direcție și director de penitenciar din sistemul administrației penitenciare se ocupă prin concurs, la care pot participa numai ofițerii de penitenciare, personalul contractual din sistemul administrației penitenciare și magistrații, iar magistrații declarați admiși sunt detașați pe funcție, pe perioada mandatului. Pe de altă parte, art. 28 alin. (6) din același act normativ, precizează faptul că directorul general și directorii generali adjuncți ai A.N.P., precum și directorii de unități din sistemul administrației penitenciare se numesc pentru un mandat de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată pentru încă 4 ani.

Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că dispozițiile legale anterior citate constituie o normă specială în materia delegării judecătorilor, în condițiile în care Legea nr. 303/2004, republicată cu modificări, privind statutul judecătorilor și procurorilor, reprezintă norma cu caracter general.” - „Din modul de exprimare al legiuitorului – „magistrații declarați admiși sunt detașați”, rezultă că intimatul are obligația legală de a emite o hotărâre prin care să dispună detașarea magistraților pe funcție, pe perioada mandatului de 4 ani. Cu alte cuvinte, și această ultimă dispoziție legală are un caracter imperativ, ce este justificat de folosirea sintagmei „sunt detașați”. Prin urmare, în speța de față, C.S.M.

nu mai are posibilitatea de a aprecia dacă dispune sau nu detașarea”. - „Înalta Curte constată că, în soluționarea cererii M.J. privind detașarea recurentului, C.S.M. trebuia să se limiteze la verificarea îndeplinirii condițiilor legale și, în urma constatării îndeplinirii acestor cerințe, să dispună detașarea, pe funcție, pe perioada mandatului.” - „Norma specială cuprinsă în art. 28 alin. (5) și (6) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din cadrul A.N.P., modificată, este incidentă în cauză, conform principiului specialia generalibus derogant, în contextul în care norma generală este reprezentată de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Acest ultim text legal impune ca detașarea să se realizeze pe o perioadă cuprinsă între 6 luni și 3 ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată, pentru o durată de până la 3 ani.” În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte a obligat intimatul să emită hotărâre prin care să dispună detașarea recurentului de la Judecătoria Bârlad la A.N.P., în vederea numirii în funcția de director la P. Galați, pentru o perioadă de 4 ani. În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, cu decizia irevocabilă pronunțată de instanța supremă și prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a soluționat instanța de fond cererea formulată de reclamant, reținând, pe de o parte, că cele două autorități implicate, respectiv C.S.M.

și M.J. aveau obligația de a transpune prin actul de dispoziție contestat (Ordinul M.J.C.L. nr. 1335/2009) împrejurarea că numirea reclamantului în funcția de director al P. Galați trebuia să aibă durata de 4 ani stabilită prin Decizia nr. 1794 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (anterioară emiterii ordinului), iar, pe de altă parte, faptul că actul administrativ contestat este neconform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că se impune anularea lui parțială, în sensul modificării duratei detașării reclamantului și obligării autorității emitente la completarea ordinului de numire cu mențiunea numirii reclamantului în funcția de director al P. Galați pentru un mandat de 4 (patru) ani.

Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinței nr. 44 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.