ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5544/2011

Prin Sentința civilă

nr. 16 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamantul H.D., astfel cum a fost precizată împotriva pârâților Ministerul

Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și B.I., Director general

al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul H.D. a

fost numit în funcția publică de conducere, respectiv de comandant al

penitenciarului de Maximă Siguranță Arad prin Ordinul nr. 2315/C din 11

octombrie 2006 emis de pârâtul Ministerul Justiției, pentru un mandat de 4 ani,

începând cu data de 15 octombrie 2006 și prin Ordinul nr. 2624/C din 24

noiembrie 2006, emis de același pârât, au fost modificate prevederile ordinului

anterior în sensul că reclamantul a fost avansat în categoria ofițerilor, cu

gradul profesional de subinspector ca și comandant al penitenciarului cu regim

de maximă siguranță Arad, începând cu aceeași dată de 15 octombrie 2006, pentru

un mandat de 4 ani (filele 53-54).

Numirea reclamantului

în funcția de comandant al penitenciarului s-a dispus în temeiul art. 20, 20

1

,

27, 28 alin. (3), 51

1

, 79 alin. (1) din Legea nr. 293/2004,

modificată prin O.U.G. nr. 47/2006.

Potrivit art. 28

alin. (3) din Legea nr. 293/2004, modificată prin O.U.G. nr. 47/2006,

directorul general și directorii generală adjuncții ai A.N.P., precum și

directorii de numiți din sistemul administrației penitenciare se numesc pentru

un mandat de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată pentru încă 4

ani.

Deci, potrivit

Ordinelor nr. 2315/C din 11 octombrie 2006 și nr. 2624/C din 24 noiembrie 2006

emise de pârâtul Ministerul Justiției, reclamantul a fost numit în funcția de

comandant al penitenciarului de maximă siguranță Arad pentru un mandat de 4

ani, cu începere de la data de 15 octombrie 2006, în temeiul art. 28 alin. (6)

din Legea nr. 293/2004 modificată prin O.U.G. nr. 47/2006.

În anul 2008, prin

Ordinul nr. 1484 din 28 mai 2008 emis de pârâtul Ministerul Justiției, în temeiul

art. 20 din Legea nr. 293/2004 cu modificările și completările ulterioare, art.

2 și art. 3 din Ordonanța nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciare, cu modificările și completările ulterioare, pct. 8.1 și 8.2 din

Anexă, art. 1, art. 2, art. 4 și art. 6 pct. B din Anexa 2 la Normele aprobate

prin Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 și Anexa la H.G. nr. 135/2007

privind stabilirea coeficienților de ierarhizare ai soldelor pe grade

profesionale pentru funcționarii publici cu statut special, din Ministerul

Justiției și din sistemul administrației penitenciare și reclamantul a fost

numit în funcția de director penitenciar cu regim de maximă siguranță, la poziția

nr. 1 din vechiul stat de organizare al Penitenciarului Arad, potrivit

Ordinului ministrului justiției nr. 2624/C din 15 octombrie 2006, cu intrarea

în vigoare a noului stat al unității din 27 februarie 2008, prin Ordinul

ministrului justiției nr. 535/C/27 februarie 2008, prevăzându-se că

reclamantul, se numește la aceeași poziție, în funcția de director penitenciar

de maximă siguranță, cod funcție 2101, funcție prevăzută cu gradul de chestor,

coeficient de ierarhizare 5,80, cu o soldă de funcție de 1.101 RON.

Acest din urmă ordin

face doar trimitere la Ordinul nr. 2624/C din 15 octombrie 2006, prin care

reclamantul a fost învestit în funcția de comandant de penitenciar, fără o

referire la vreo durată a mandatului de conducător de instituție.

Ulterior emiterii

acestui ordin din anul 2008, prin decizia de zi pe unitate nr. 204 din 18

octombrie 2010, emisă de pârâtul B.I., în calitate de director general al

pârâtei A.N.P. s-a dispus ca reclamantul să îndeplinească, până la noi

dispoziții, atribuțiile funcției de director al penitenciarului de maximă

siguranță Arad, (fila 43) cu începere de la data de 15 octombrie 2010.

Prin acțiunea

precizată reclamantul a atacat tocmai această decizie, considerând-o

vătămătoare, pe motiv că raportul său de serviciu, în funcția de comandant al

Penitenciarului de maximă siguranță Arad, era în vigoare, întrucât prin Ordinul

nr. 1484/C din 28 mai 2008, emis de pârâtul Ministerul Justiției, a fost numit

pentru încă un mandat de 4 ani în această funcție de conducere.

La data de 28

octombrie 2008, când a fost emis Ordinul nr. 1484 de pârâtul Ministerul

Justiției, art. 28 alin. (6) din Legea nr. 293/2004, a prevăzut că „Directorul

general, directorii generali adjuncți ai Administrației Naționale a

Penitenciarelor și directorii de penitenciare se numesc pentru un mandat de 4

ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată pentru însă 4 ani. Propunerea

de prelungire a mandatului se face de către o comisie, constituită prin ordin

al ministrului justiției, care evaluează activitatea pe baza criteriilor

prevăzute la art. 51

2

alin. (2) - (5)."

Deci, potrivit legii

la data emiterii Ordinului nr. 1484/C/2008, prelungirea mandatului pentru o

funcție de conducere în sistemul penitenciarelor era posibilă doar dacă ar fi

existat o propunere în acest sens din partea unei comisii, constituită prin

ordinul justiției, care să fi evaluat activitatea funcționarului cu statut

special, conform criteriilor prevăzute la art. 51

2

alin. (2) și (5)

din Legea nr. 293/2004 modificată, procedură care însă nu a avut loc, și în

consecință, Curtea constată că prin emiterea Ordinului nr. 1484/C din 28 mai

2008 pârâtul Ministerul Justiției nu a prelungit mandatul de comandant, de 4

ani, în care a fost numit reclamantului începând cu data de 15 octombrie 2006.

Așa fiind, acțiunea

reclamantului este nefondată și s-a respins, atât cu privire la anularea

deciziei de zi pe unitate nr. 204 18 octombrie 2010, repunerea în situația

anterioară, acordarea de drepturi salariale, suspendarea executării actelor

atacate și de anulare a Ordinului din 25 octombrie 2010 de numire în funcția de

director al Penitenciarului de maximă siguranță Arad a numitului M.G., întrucât

prin acțiune nu s-a dovedit nici un drept recunoscut de lege pe seama

reclamantului și vătămat prin actele emise de pârâții.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul H.D., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, reclamantul a

arătat, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr.

2315/C din 11 octombrie 2006 a fost numit în funcția de comandant al

Penitenciarului de maximă siguranță Arad pentru un mandat de patru ani,

începând cu 15 octombrie 2006. Acest ordin a fost modificat prin Ordinul nr.

2624/C din 25 noiembrie 2006, ca urmare a avansării acestuia în categoria

ofițerilor, acordându-i-se gradul profesional de subinspector de penitenciare.

Funcția publică de conducere ocupată conform acestui ordin era de comandant al

Penitenciarului de maximă siguranță Arad pentru un mandat de patru ani.

Ulterior, prin Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 reclamantul a fost numit în

altă funcție publică de conducere, respectiv aceea de director al aceluiași

penitenciar. Prin numirea reclamantului în noua funcție de conducere (director)

a încetat mandatul acestuia de comandant, astfel încât, implicit, a fost anulat

Ordinul nr. 2624/C din 25 noiembrie 2006.

Deoarece Ordinul nr.

1484/C din 28 mai 2008 nu cuprinde nici o referire la durata mandatului de

conducător de instituție, este indubitabil faptul că această nouă numire a reclamantului

în noua funcție de conducere s-a făcut pe o perioadă nedeterminată. Este de

remarcat că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele dosarului când

a ajuns la concluzia că Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 face doar o

trimitere la Ordinul nr. 2624/C din 25 noiembrie 2006, astfel încât acesta

continuă să producă efecte juridice.

Trebuie remarcat că

în intervalul de timp cuprins între numirea dispusă prin Ordinul nr. 2624/C din

25 noiembrie 2006 și cea dispusă prin Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008, Legea

nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici de penitenciare a suferit

o modificare prin O.U.G. nr. 4 din 6 februarie 2008, care a impus noi prevederi

referitoare la ocuparea funcțiilor din sistem, inclusiv a celor din conducere.

Cu toate că în acest text se păstrează prevederile referitoare la mandat,

ordonanța de urgență menționată a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.

170 din 8 mai 2009, una dintre acestea fiind chiar cea a art. 28 prin care se

renunță la numirea directorilor pe o perioadă determinată.

Este evident că, în

situația în care Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 ar fi prevăzut expres

menținerea în funcția publică de conducere pe o perioadă determinată, o dată cu

modificarea prevederilor art. 28 intervenită prin Legea nr. 170/2009 ar fi

trebuit emis un nou ordin în baza noii legi și a principiului aplicării

imediate a acestuia, de numire în funcție pe o perioadă nedeterminată. Un alt

motiv pentru care soluția instanței de fond este eronată îl reprezintă faptul că,

la emiterea Deciziei de zi pe unitate nr. 204 din 18 octombrie 2010, s-a avut

în vedere încetarea mandatului de comandant de patru ani la care se referă

Ordinul nr. 2624/C din 25 noiembrie 2006, deși acest act administrativ nu mai

producea nici un efect juridic la data de 18 octombrie 2010. Este de semnalat

refuzul pârâtei de gradul 1 de a aplica legea cu bună credință, în condițiile

în care, începând cu data de 25 octombrie 2010, domnul comisar șef M.G. a fost

împuternicit să exercite funcția de director, însă acest funcționar nu se

bucură de legitimitatea unei numiri autentice în funcția de conducere pe care o

ocupă, fără susținerea unui concurs, având în vedere că a fost întreruptă

cariera unui funcționar care a ocupat postul de director în mod legitim (prin

concurs).

Recursul este

nefondat.

Reclamantul H.D. a

ocupat funcția de conducere de comandant al Penitenciarului de maximă siguranță

Arad pentru un mandat de patru ani, începând cu data de 15 octombrie 2006 în

baza Ordinului nr. 2315/C din 11 octombrie 2006, modificat prin Ordinul nr.

2624/C din 25 noiembrie 2006. Funcția de conducere respectivă a fost ocupată de

reclamant prin concurs. O dată cu emiterea Ordinului nr. 1484/C din 28 mai

2008, acesta nu a fost numit, conform afirmațiilor sale, într-o altă funcție de

conducere pe o perioadă nedeterminată. În realitate, însă, constată Înalta

Curte, reclamantul a fost numit, practic, pe aceeași funcție de conducere,

numită acum director de penitenciar, după cum rezultă fără echivoc din

conținutul acestui din urmă ordin din care reiese că reclamantul ocupă poziția

nr. 1 din vechiul stat de organizare al Penitenciarului Arad. Este adevărat că

Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 nu conține nicio referire la perioada de

timp în care reclamantul urma să exercite funcția de director, dar aceasta nu

înseamnă că ocuparea respectivei funcții de conducere s-a făcut pe o perioadă

nedeterminată. Dimpotrivă, referirea din Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 la

ordinul anterior, nr. 2626/C din 25 noiembrie 2006, nu poate fi interpretată

decât în sensul că reclamantul se află în continuare în exercitarea mandatului

de patru ani în funcția de conducere.

Interpretarea pe care

o face reclamantul, în sensul numirii sale pe o perioadă nedeterminată, se află

în conflict cu dispozițiile art. 28 alin. (6) din Legea nr. 293/2004, cum era

în vigoare la data emiterii Ordinului nr. 1484/C din 28 mai 2008. Conform

textului legal precizat, directorii de penitenciare se numeau pentru un mandat

de patru ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată pentru încă patru

ani, în baza propunerii de prelungire a mandatului a unei comisii constituită

pentru evaluarea activității celui care ocupă o astfel de funcție de conducere.

Modificarea legislativă a acestui text de lege intervenită în temeiul Legii nr.

170/2009 nu produce niciun efect juridic în privința reclamantului. Acesta,

aflându-se în exercitarea unui mandat determinat, nu putea accede la funcția de

conducere vizată, pentru o perioadă nedeterminată, decât în urma unui concurs

organizat în acest scop. O astfel de interpretare se impune tocmai în vederea

respectării principiului invocat în recurs, acela al aplicării imediate a legii

noi. Conform prescripției normative amintite, legea nouă se aplică tuturor

situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, dar reclamantul nu se află

într-o situație nouă, ci într-o situație veche aflată sub imperiul

reglementării anterioare, potrivit căreia funcția de conducere, de director de

penitenciar, se exercita pe o perioadă determinată.

Contrar celor susținute

de reclamant, în speță nu sunt incidente regulile generale privind modificarea

raporturilor de serviciu, respectiv încetarea raporturilor de serviciu (art.

54- 57 și art. 61 din Legea nr. 293/2004), ci cele ale art. 28 din același act

normativ, cum erau în vigoare la data emiterii ordinelor amintite. În ceea ce

privește delegarea de atribuții, firesc, aceasta a intervenit ca urmare a

încetării mandatului de patru ani deținut de către reclamant.

În fine, de asemenea,

instanța de fond, corect, a respins capătul de cerere privind anularea

ordinului prin care M.G. a fost împuternicit să exercite funcția de conducere

în discuție, până la organizarea unui concurs pentru ocuparea acestuia,

deoarece reclamantul nu a probat o vătămare personală directă și nemijlocită,

în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, prin emiterea respectivului ordin.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de reclamantul H.D. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.D. împotriva

Sentinței civile nr. 16 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - DG