ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2729/2010

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 88 din 18 martie 2010 a Tribunalului Arad, în baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen. cu aplic, art. 74 lit. a), c) C. pen. prin raportare la art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata C.P. la 3 ani închisoare. S-a făcut aplic.art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În condițiile prevăzute de art. 76 alin. (3) C. pen. nu s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi după executarea pedepsei principale. A fost obligată inculpata la tratament medical conform concluziilor din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 februarie 2010 întocmit de Serviciul județean de medicină legală Arad.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. A fost menținută în continuare starea de arest preventiv a inculpatei și s-a dedus din durata pedepsei aplicate acesteia perioada reținerii și arestării din 08 februarie 2010 până la zi. În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a confiscat, în vederea distrugerii, toporul folosit de către inculpată la săvârșirea faptei, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Arad. A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1600 lei. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: La 3 martie 2010 a fost înregistrată la această prima instanță cauza penală privind pe inculpata C.P. trimisă în judecată prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad pentru săvârșirea infraqiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. față de victima C.R.C., fiică, în vârstă de 13 ani. În fapt, în sarcina inculpatei s-a reținut că în data de 06 februarie 2010 în jurul prânzului, la domiciliul inculpatei se aflau doar partea vătămată, C.R.C. - minoră în vârstă de 13 ani și mama acesteia, C.P., tatăl părții vătămate și soțul inculpatei fiind în pădure, unde aduna nuiele pentru a confecționa mături. Partea vătămată se afla în camera sa, cea de-a doua încăpere a locuinței, în picioare și stătea cu spatele spre ușa primei camere, pieptănându-se. La un moment dat, a auzit deschizându-se ușa dintre cele două camere și a realizat că inculpata a deschis ușa și a intrat din prima cameră în cea în care se afla partea vătămată.

Fără a-i spune fiicei sale, din senin, inculpata i-a aplicat acesteia o lovitură cu o secure în zona capului. In momentul în care partea vătămată a văzut că sângerează s-a speriat și a fugit din cameră pe lângă mama ei, care a încercat să o prindă de mână, însă nu a reușit să o și oprească pe partea vătămată care a fugit la fratele său cel mare; acesta a chemat salvarea ce a transportat minora la spital. După ce a lovit-o cu securea pe fiica sa și aceasta a fugit, inculpata a rămas singură la domiciliu și având un puternic sentiment de frică, și-a aplicat o lovitură cu același topor, în zona frunții. Imediat după aceea inculpata s-a aruncat în fântâna din curte, cu gândul de a-și pune capăt zilelor, îngrozită de ceea ce tocmai făcuse fiicei sale.

Inculpata a reușit să iasă singură din fântână și s-a reîntors în casă, așezându-se în pat cu hainele ude, fiind găsită de soțul ei în această stare. Anterior datei de 06 februarie 2010 partea vătămată C.R.C. a avut mai multe discuții aprinse cu părinții săi, fiind apostrofată în legătură cu o presupusă sarcină, în școala unde partea vătămată învață zvonindu-se că aceasta ar fi însărcinată. In principal inculpata era cea care- i reproșa fiicei ei presupusa sarcină. Potrivit raportului de constatare medico-legală cu examinarea persoanei din data de 08 februarie 2010, privind-o pe partea vătămată C.R.C., aceasta prezenta la nivelul regiunii parieto -occipitale, median, pe fond tumefiat și echimotic palid albastru - violaceu de 5/4 cm, o soluție de continuitate de formă liniară, orientată în axul lung al corpului, acoperită de crustă hematică de culoare roșu - negricioasă, suturată pe tifon cu 4 fire de sutură, cu dimensiuni (pe cât se poate aprecia) de 4,5/0,2 cm.

Plaga contuză occipitală prin agresiune s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur. Ea poate data din 06 februarie 2010 și necesită 12-14 (douăsprezece - paisprezece) zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Conform criteriologiei medico - legale, viața victimei nu a fost pusă în primejdie. De asemenea, din raportul de constatare medico-legală cu examinarea persoanei din data de 09 februarie 2010, privind-o pe inculpata C.P., aceasta prezenta la nivel fronto-parietal median o soluție de continuitate alungită, orientată în axul lung al corpului, ce are margini neregulate, fără punți tisulare între buzele ei (astfel încât tăblia osoasă se vizualizează), dehiscentă (cu dehiscența maximă situată central, de 4 cm), acoperită de secreție sero sangvinolentă abundentă cu lungime de 15 cm.

Aceasta este înconjurată de plăgi contuze și excoriatii de forme neregulate, acoperite de cruste hematice roșu - negricioase, cu dimensiuni cuprinse între 2/0). cm și 0,5/0,1 cm. Leziunile traumatice prezentate s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure. Ele pot data din 06 februarie 2010 și necesită 16-18 (șaisprezece optsprezece) zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Conform criteriologiei medico legale viața victimei nu a fost pusă în primejdie. Inculpata a fost cercetată și trimisă în judecată în stare de arest preventiv, față de aceasta fiind luată, de procuror, măsura reținerii la 8 februarie 2010 și de Tribunalul Arad, măsura arestării preventive, la 9 februarie 2010. Inculpata a recunoscut fapta, a arătat că o regretă și că a comis-o din cauza tulburării provocate de discuția avută cu directorul școlii la care învață fiica ei cu privire la o presupusă sarcină a acesteia.

Din probele administrate în cele două faze ale procesului penal, și anume: în faza de unnărire penală - acte medicale (filele 31-76, 83,114-116 dosar urmărire penală), declarațiile părții vătămate (filele 99, 100, 117-119 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor C.A., C.A.A., B.I.C. (filele 14-19 dosar urmărire penală), declarațiile inculpatei (filele 89, 90 dosar urmărire penală); în faza cercetării judecătorești - declarația părții vătămate C.R.G. (fila 32), declarația inculpatei (fila 33), declarațiile martorilor C.A.A. și C.A. (filele 34, 35). În fapt, s-a reținut că la 6 februarie 2010, în jurul prânzului, în timp ce se afla la domiciliul ei din Bârzava, sat Monoroștia, județul Arad, inculpata a aplicat fiicei sale, în vârstă de 13 ani, C.R.C., o lovitură în cap, cu un topor aflat în gospodărie (corp delict), provocându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Conform criteriologiei medico-legale viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie. Fapta inculpatei a survenit pe fondul discuțiilor care au avut loc în familie în legătură cu o presupusă sarcină a părții vătămate, despre care se discuta în localitate și la școala unde învață aceasta. După ce a săvârșit fapta, inculpata s-a lovit cu același topor în cap și s-a aruncat în fântână reușind să iasă singură. Față de faptul că inculpata s-a auto-agresat și a invocat afecțiuni psihice aceasta a fost investigată de Serviciul județean de medicină legală Arad cu privire la leziunile traumatice prezente la nivel fronto-parietal și sub aspect psihiatric.

Astfel, prin rapoartele medico-legale întocmite s-a stabilit că leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri cu sau de corpuri dure, pentru vindecare fiind necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale fără ca viața să îi fi fost pusă în primejdie, iar sub aspect psihiatric, că inculpata prezintă diagnosticul de retard mental ușor cu tulburări de comportament fiind orientată temporo-spațial, allo și autopsihic, prin raportare la fapta comisă și în momentul comiterii acesteia având capacitatea psihică de a înțelege semnificația faptelor ei, discernământul fiind păstrat. De asemenea, prin raportul medicol-legal psihiatric s-a concluzionat că afecțiunea psihică de care suferă inculpata necesită dispensarizare activă constând în examen de specialitate periodic și tratament ce poate fi realizat prin rețeaua sanitară a M.S.

și prin rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor. Fapta inculpatei, săvârșită în modalitatea și în condițiile mai sus descrise întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. În ce privește vinovăția, s-a reținut că inculpata a acționat cu intenție directă, urmărind suprimarea vieții fiicei sale. Astfel, inculpata a vizat capul părții vătămate, a acționat prin surprindere, venind din spatele acesteia și a folosit un topor apt să îi asigure aplicarea unei lovituri intense.

De asemenea, pentru reținerea acestei forme a vinovăției nu trebuie ignorat faptul că inculpata a acționat violent pe fondul unui puternic sentiment de supărare provocată de ceea ce a aflat de la directorul școlii și diriginta clasei în legătură cu o presupusă sarcină a fiicei sale, precum și faptul că pe fondul unor stări emoționale asemănătoare, când era supărată fie de componamentul copiilor, al soțului sau altor persoane, avea ieșiri violente și faptul că imediat după comiterea faptei a încercat să se sinucidă. Astfel, inculpata a fost condamnată pentru lovire la amendă penală (filele 24-25 dosar), iar de mai multe ori, conform propriei declarații și a soțului, C.A., a spart lucruri din casă cu securea, odată încercând să dea foc imobilului în care locuia cu familia.

În aceste condiții, cu toate că prin aplicarea loviturii viața victimei nu a fost pusă în primejdie fapta inculpatei constituie infracțiune a de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raponat la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și nu infracțiune a de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., iar forma de vinovăție este cea a intenției directe, tentativa la omor neputând fi comisă prin intenție indirectă. În ce privește pedeapsa ce a fost aplicată inculpatei, pentru dozarea și individualizarea acesteia prima instanță a ținut cont de circumstanțele reale ale faptei și de persoana inculpatei, care în prezent este reabilitată față de pedeapsa amenzii penale (aplicată prin sentința penală nr. 179 din 13 decembrie 2002 a Judecătoriei Lipova definitivă prin nerecurare) și diagnosticată cu afecțiuni psihice ce necesită tratament prin dispensarizare activă.

Astfel, având în vedere textul din lege sus menționat, privind încadrarea juridică a faptei, dispozițiile legale cuprinse în art. 52 și art. 72 C. pen., privind scopul pedepsei și criteriile de individualizare a acesteia, precum și cele cuprinse în art. 74 lit. a) și c) C. pen., ce permit ca la stabilirea pedepsei să fie valorificate favorabil împrejurări privind conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei și atitudine a acestuia după săvârșirea infracțiunii rezultând din componarea sinceră în cursul procesului, cu consecința reducerii pedepsei în condițiile prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata C.P. la 3 (trei ani) închisoare pentru tentativă la omor calificat.

În ce privește dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., incidența și efectele acestora s-a reținut prin raportare la limitele de pedeapsă așa cum sunt reduse conform art. 21 alin. (2) C. pen., tentativa fiind o infracțiune de sine-stătătoare. În ce privește modalitate a de executare a pedepsei de 3 ani închisoare, prima instanță a considerat că în cauză nu se poate da eficiență dispozițiilor art. 81, 82 C. pen. deoarece inculpata nu beneficiază de resursele psihice necesare pentru a se îndrepta prin autoreeducare. Astfel, suspendarea condiționată a executării pedepsei implică reîntoarcerea inculpatei în mediul familial unde, în ultimii doi ani s-a confruntat cu situații care au adus-o în stare de iritare ce a culminat cu ieșiri violente, într-o primă fază față de bunurile din jurul ei, după care față de fiica ei.

Ori, în acest context și față de constatările și concluziile comisiei de expertiză medico-legală privind examinarea personalității inculpatei, ce pot fi valorificate pentru verificarea aptitudinii inculpatei de a-și autocenzura comportamentul (în așa fel încât în viitor să nu mai intre în conflict cu legea penală), din care rezultă că are o personalitate iritabilă, cu tentă la instabilitate, impulsivitate, toleranță scăzută la frustrare este evident că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privarea de libenate a inculpatei și integrarea ei într-un program de reeducare specific mediului penitenciar, ce urmează să fie însoțit de tratament medical conform concluziilor expertizei medico-legale psihiatrică din 18 februarie 2010 întocmit de Serviciul județean de medicină legală Arad.

În aplicarea dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 118 lit. b) C. proc. pen., toporul folosit de inculpată pentru vătămarea victimei, aflat în gospodărie fiind deci al acesteia, a fost confiscat. În temeiul art. 350 C. proc. pen., în considerarea împrejurărilor sus arătate privind executarea pedepsei în regim privativ de libertate măsura arestării preventive a inculpatei a fost menținută, iar conform art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 08 februarie 2010 până la zi. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1600 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și, pentru inculpata C.P., apărătorul din oficiu. În motivarea apelului procurorului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat desființarea sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, arătând că: a) prima instanță nu a acordat despăgubiri pălții vătămate minore, deși procurorul a susținut interesele civile ale acesteia, potrivit art. 18 alin. (2) C proc. pen., solicitând obligarea inculpatei la 5.000 lei daune morale; b) instanța de fond în mod greșit nu a aplicat interzicerea drepturilor părintești ca pedeapsă accesorie; c) prima instanță a greșit când a exceptat dreptul de a alege de la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

ca pedeapsă accesorie; d) s-a aplicat o pedeapsă nejustificat de blândă, ca efect al reținerii eronate a circumstanțelor atenuante, față de perseverența infracțională a inculpatei; e) în mod greșit nu s-a aplicat pedeapsa complementară, chiar în contextul reținerii circumstanțelor atenuante înlăturarea ei fiind o facultate, datele ce caracterizează persoana inculpatei și interesul superior al minorei justificând o atare măsură (filele 51-57 dosar primă instanță). Apelul inculpatei nu a fost motivat, cu ocazia dezbaterilor apărătorul din oficiu solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C pen. Prin Decizia penală nr. 67/ A din 3 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, sectia penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata C.P.

A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad. A fost desființată în parte sentința primei instanțe și, rejudecând cauza în latură penală în privința pedepselor accesorii și complementare, precum și în latura civilă: În baza alt. 71 alin. (2) C pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de alt. 64 alin. (1) lit. a) - c) C pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza alt. 65 raportat la alt. 175 alin. (1) C pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de alt. 64 alin. (10) lit. a) - c) C pen.

În baza alt. 14 alin. (5), art. 17 și art. 346 alin. (1) C proc. pen., a fost obligată inculpata la plata către paltea vătămată C.R.C. a sumei de 5.000 lei despăgubiri pentru daune morale. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a dedus prevenția la zi. A fost obligată apelanta inculpată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Examinând legalitate a și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel a constată că apelul inculpatei este nefondat iar apelul procurorului este fondat în privința pedepselor accesorii și complementare, precum și în latura civilă.

Curtea și-a însușit starea de fapt și încadrarea juridică reținute de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată (primă instanță). Starea de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, pătțile necontestând acest aspect. Din declarațiile date de inculpată, partea vătămată, martori, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, rapoartele de constatare medico-legală cu examinarea persoanei rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata apelantă C.P. a comis tentativa la infracțiune a de omor calificat reținută în sarcina sa, faptă săvârșită împotriva victimei C.R.C., fiica ei.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, se observă că prima instanță în mod just a considerat că fapta inculpatei constituie tentativă la infracțiune a de omor, întrucât, deși din actul medico-legal reiese că viața victimei nu a fost pusă în primejdie (fila 83 dosar urmărire penală), inculpata a folosit un obiect apt să producă moartea (un topor) iar lovitura a vizat o zonă vitală (capul - regiunea parieto-occipitală), prevăzând astfel rezultatul faptei sale și, chiar dacă este posibil să nu-l fi urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, poziție subiectivă specifică intenției. Cum victima este fiica inculpatei, în mod corect s-a reținut circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. c) C pen., fiica fiind rudă apropiată în sensul art. 149 alin. (1) C pen.

Referitor la individualizarea pedepselor, Curtea de Apel remarcă faptul că în mod corect prima instanță a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C pen., având în vedere conduita bună a inculpatei înaintea săvârșirii faptei și atitudine a sinceră a acesteia pe parcursul procesului penal (atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății), ea neîmpiedicând în niciun fel aflarea adevărului în cauză. Existența unei condamnări în anul 2003 la pedeapsa amenzii penale pentru infracțiune a prevăzută de an. 180 alin. (2) C pen. nu are relevanță asupra circumstanțelor atenuante descrise mai sus.

În legătură cu pedeapsa principală pentru infracțiunea de omor, instanța de apel consideră că aceasta a fost aplicată într-un cuantum situat sub minimul prevăzut de lege (3 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni), ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, propolțional cu gradul de pericol social al faptei și al făptuitoarei. Pe de o parte, pedeapsa principală nu poate fi majorată, atitudinea psihică a inculpatei față de fapta comisă nefiind de natură a justifica o astfel de măsură (după ce a realizat ce a făcut prin lovirea fiicei sale cu toporul în cap, a încercat să curme propria viață, aplicându-și o lovitură cu toporul în frunte și aruncându-se în fântână, ceea ce demonstrează regretul pentru fapta săvârșită și conștientizarea consecințelor acesteia).

Pe de altă parte, pedeapsa principală nu poate fi nici redusă, având în vedere valoarea socială lezată (dreptul la viață) și împrejurarea că inculpata a avut discernământul păstrat în rapon de fapta imputată (fila 116 verso dosar urmărire penală). Curtea de Apel a observat că prima instanță a aplicat în mod corect pedepsele accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de an. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C pen. pe durata pedepsei închisorii, deoarece, prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnată, inculpata devine nedemnă să fie aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Însă, instanța de apel consideră că se impune și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și lit. d) C pen. Astfel, din moment ce inculpata nu are maturitate a de a respecta dreptul la viață al semenilor săi, se impune în mod rezonabil concluzia că ea nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegea corpului legislativ. În privința drepturilor părintești, inculpatei nu i se poate da posibilitatea exercitării acestora, având în vedere natura faptei și calitatea victimei, interesul minorei fiind cel care prevalează. De asemenea, cunea de apel observă că în mod nejustificat prima instanță nu a aplicat pedeapsa complementară.

Față de cuantumul pedepsei principale aplicate, natura faptei și calitatea victimei, este necesar a se interzice inculpatei, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principaJe, a exercitării drepturilor prevăzute de an. 64 alin. (1) lit. a), b) și d) C pen. În latura civilă, se constată că, deși procurorul a susținut interesele civile ale pălții vătămate conform an. 18 alin. (2) C proc. pen., prima instanță nu a procedat așa cum prevede an. 17 alin. (3) C proc. pen. în sensul de a se pronunța din oficiu asupra rep'arării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită pane civilă. în mod cert inculpata, prin fapta sa, a cauzat un prejudiciu moral pălții vătămate, cauzându-i suferințe fizice și psihice.

Curtea a apreciat că solicitarea procurorului de a fi stabilite despăgubiri pentru daunele morale în sumă de 5.000 lei este întemeiată, având în vedere leziunea provocată (traumatism cranio-cerebral acut deschis - plagă contuză occipitală prin agresiune) și urmările ei fizice (cicatrice) și psihice (agresiunea venind din partea mamei, cu care locuiește și se gospodărește). Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpata C.P. Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare condamnarea inculpatei pentru tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., fără aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege. Inculpata a invocat de asemenea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul executării acestei în condițiile art. 86 1 C. pen. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în care se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate. Pe baza materialului probator administrat în cauză s-a reținut în mod corect ca situație de fapt că în ziua de 6 februarie 2010 inculpata C.P. a aplicat o lovitură cu toporul în cap fiicei sale minore C.R.P., în vârstă de 13 ani.

Chiar dacă potrivit raportului de expertiză medico-legală viața victimei nu a fost pusă în primejdie, fapta inculpatei a fost în mod corect încadrată în drept în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.,având în vedere regiunea anatomică în care s-a aplicat lovitura, obiectul folosit și intensitatea loviturii, criterii care demonstrează că inculpata a prevăzut rezultatul letal al acțiunii sale, pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. În ce privește individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta reflectă atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Fără îndoială că fapta comisă de inculpată prezintă un grad ridicat de pericol social, în condițiile în care aceasta a prevăzut și acceptat că prin acțiunea sa viața fiicei sale poate fi curmată; în același timp însă, nu se poate face abstracție de circumstanțele în care fapta a fost comisă, inculpata suferind de o boală psihică ce necesită dispensarizare activă( a se vedea raportul de expertiză medico legală psihiatrică, fil. 115 d.u.p.), situație în care presupusa stare de graviditate a fiicei sale în vârstă de 13 ani a reprezentat o justificare pentru conduita sa violentă. De asemenea, din actele dosarului rezultă că inculpata a regretat în mod sincer fapta comisă, a realizat la scurt timp consecințele posibile ale acesteia, încercând să se sinucidă,autoagresându-se cu același obiect cu care anterior își lovise fiica și aruncându-se apoi în fântâna din curte.

În privința antecedentelor penale, este adevărat că inculpata a mai fost în conflict cu legea penală, însă condamnarea anterioară (la pedeapsa amenzii penale) nu întrunește condițiile legale pentru a atrage starea de recidivă. În fine, chiar dacă nu este o infracțiune pentru care ar fi necesară o plângere prealabilă, ținând seama de circumstanțele cauzei (victima fiind fiica inculpatei), urmează a fi avută în vedere și poziția părții vătămate, care a susținut că anterior nu a mai fost lovită de către inculpată, cu care a avut o bună relație între mamă și fiică (fil. 32 ds.fond).

Pe de altă parte însă, dacă aceste criterii de individualizare justifică un cuantum mai redus al pedepsei, inclusiv coborârea acesteia sub minimul special, ele nu pot conduce însă și la o schimbare a modalității de executare, așa cum a solicitat inculpata în recursul său, căci aceasta ar echivala cu un exces de clemență și ar pune sub semnul întrebării atât funcția de constrângere, cât și pe cea de reeducare ale pedepsei. Prin urmare Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată, sens în care toate criticile cuprinse atât în recursul Parchetului, cât și în recursul inculpatei sunt nefondate, cu consecința respingerii ca atare a acestora conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu deducerea prevenției la zi și obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpata C.P. împotriva Deciziei penale nr. 67/ A din 3 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate durata reținerii și arestării preventive de la 8 februarie 2010 la 21 iulie 2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2010.